Despre simțul și datoria civică a votului. Sau de ce nu să letsvote.ro

Văd că există o inițiativă a unor indivizi influenți pe partea de soșiăl midia numită letsvote. Până și numele e bine gândit, pentru că se adresează generației tinere, romglezată, pe care o cam doare la patină de vot. Dacă mergeți pe link, o să găsiți un șir de indivizi, mai mult sau mai puțin cunoscuți, care propovăduiesc mersul la vot pentru că e de datoria și responsabilitatea fiecăruia într-o democrație.

Hai să vă explic de ce e proastă abordarea asta.

Continuă lectura

#sms = SocialMediaShit

Hai să o luăm cu începutul începuturilor. În urmă cu mai bine de 2 ani, mi se tot flutura prin faţa ochilor termenul de social media. N-am înţeles termenul, aşa că am făcut o prostie şi am rugat un personaj cu vechime mai mare dpdv onlainistic, să-mi explice şi mie ce-i aia social media. Răspunsul, pe cât de sec, pe atât de tâmpit:

– Blog, twitter, facebook.

Am lăsat-o aşa, pt că mi-am dat seama că n-are cine să-mi explice. Totuşi, intriga mă mai lovea ocazional peste neuroni. Aşa că, într-o seară oarecare, am wikipeduit termenul şi am dat peste următoarea definiţie: „The term Social Media refers to the use of web-based and mobile technologies to turn communication into an interactive dialogue”. Cât de cât lămuritoare.

În urmă cu câteva zile, într-o vizită pe blogul cu inepţii, mi-a sărit în ochi un banner mic în care apărea scris social media summit Timişoara 12 oct. Şi-am zis să văd despre ce-i vorba. Din ce-am citit în prima fază, suna oarecum tentant pt a-mi satisface o curiozitate mai veche. Dăm click pe înscriere şi: „Pentru a participa la eveniment, te invitam sa trimiti un email la adresa X cu datele tale de contact (nume, prenume, telefon, companie, functie) si cu un paragraf despre ce subiecte sunt interesante pentru tine la eveniment”. Well, fuck you too! Adică, mi-ar fi plăcut să mă prezint acolo ca un anonim, ca un posibil viitor blogger de mari succesuri şi să asimilez cunoştinţe. Nu! Nu se poate! Trebuie neapărat date de contact. „Şi de unde şi până când, companie şi funcţie?! Care-i faza?!”

Am renunţat la ideea participării şi m-am limitat la urmărit evenimentul pe twitter. După câteva twitturi lămuritoare, am dat enable la filtru şi block tot ce-i legat de #smstimisoara. De fapt, social media summit nu prezenta idei despre cum să-ţi transformi blogul într-un un dialog interactiv, ci cum să te faci mai plăcut pt pulime, atrăgându-ţi trafic şi cititori, care ulterior vor deveni cumpărători ai produselor pe care le vei vinde tu pt anumite companii, încântate de traficul blogului tău.

A început să-mi pară bine că nu m-am dus acolo, pt că pur şi simplu chestia asta nu e pe gustul meu. Ba din contră. Mă irită enorm! Eu, ca cititor al tău, sunt curios de ce-ţi mai coace ţie mintea. Nu dau doi bani că firma X, producătoare de şurubelniţe, a scos un ambalaj nou, ecologic, din păr de curcă afumată cu o ţuică de 32 de grade, de care tu eşti atât de entuziasmat(ă) încât nici nu ştii la ce foloseşte. Din clipa în care tu îmi prezinţi cu plăcere în glas, noul săpun autobronzant, în ochii mei începi să-ţi pierzi din valoare. Poate că nu te condamn pe moment, dar atitudinea ta începe să-mi producă o senzaţie acută de dezgust şi pe mine m-ai pierdut ca cititor.

Dacă ai o pasiune neaşteptată pt publicitate, vânzări şi altele de genu’, caută-ţi un job în domeniu. Nu înţeleg de ce trebuie să-ţi transformi cititorii în consumatori. Le arăţi că i-ai momit puţin şi acuma încerci să-ţi umpli portofelul pe spinarea lor fidelă. O altă chestie ce-mi ridică o sprânceană: cum poţi să pui un preţ pe o pasiune? Cum cuantifici chestia asta? Nu ai impresia că eşti doar o altă voce ( obositoare) a unei companii? Nu-ţi zgândăre orgoliul chestia asta? Sau eşti întratât de avar încât trebuie să faci bani şi din blogăreală? Şi-atunci de ce te opreşti aici?! Pune-ţi şi prietenul/prietena/soţul/soţia să-ţi plătească pt partida de sex! Că şi din pasiunea asta poţi scoate nişte bani.

Poate că mi-s eu un pic deraiat de la normele onlainului din zilele noastre, dar aşa văd eu lucrurile. Iar dacă ăsta e ţelul comunităţii mioritice 2.0, sunt mândru ca mă piş contra vântului. Şi chiar nu-mi pare rău dacă mai stropesc pe câţiva din când în când.