Centenarul la români

Cum îți dai seama că România nu prea îşi merită condiția de ţară?! În anul 100 al existenței sale, nici guvernul şi nici parlamentul nu au prezentat un plan concret de sărbătorire a centenarului, iar o companie precum Penny are o campanie mai eficientă ca întreg statul român.

Jenant, penibil şi caracteristic până în măduva naţiei. Înțeleg să nu ai gram de viziune ca politician român, agramat şi cu doctorat la FF, dar nici măcar o chermeză lunară să nu pregătești pentru poporul care are în ADN deviza „motiv să fie că noi sărbătorim”?

Anunțuri

Lupescu, acest nesalvator al fotbalului mioritic

Văd că mai toată lumea din fotbalul autohton dă cu limba spre un singur anus: Lupescu. Vreau să fac o  precizare din capul locului. Nu cred în personaje de tip mesianic. M-am lecuit în urmă cu mulți ani. Și dacă ar fi vorba doar despre indivizi care activează în domeniu, ar fi ok. Deh, un neica nimeni, Burleanu, le-a venit dintr-o dată pe cap, pe post de șef suprem, exact când ei pregătiseră festivitatea pentru Gică Popescu. E ceva care lasă grave frustrări, să-i pui alt stăpân decât cel pe care vrea sclavul să-l lingușească.  Continuă lectura

Dezgust și dileme

Planul nostru inițial era să lăsăm România în urmă și să ne vedem de viață pe alte meleaguri. Dar asta ar fi presupus amânarea copilului cu vreo 2-3 ani, iar noi chiar ne doream unul cât mai degrabă. Așa că am decis să mai vedem ce și cum cu plecatul. Pentru cei care încă n-au aflat, o să fiu tătic.

De cum am aflat, s-a trezit în mine un instinct. Nu știu cum să-l numesc, dar mă face să fiu tot mai dezgustat de țara în care băiatul meu se va naște. Și când zic țară, nu mă refer la locație ci la specimenele care o populează și cele care o conduc. Continuă lectura

Nimicul aducător de puncte

Deși eram la un eveniment, sâmbătă seara m-o mâncat în cur să urmăresc meciul României cu nord irlandezii.

Adevărul e că noi, românii, suferim de-un masochism fără egal. Știm din experiența ultimilor ani nimicul ce va urma să se desfășoare pe dreptunghiul verde, și totuși, înaintea fiecărui meci al naționalei, ne ambalăm ca un Trabant la deal. Ne umplem sufletul cu speranțe doar ca să irosim 90 de minute din viață. Continuă lectura

Jihadiștii și românii

Citeam azi pe adevărul.ro un titlu: „Jihadiştii cer Guvernului român să ia în serios negocierile pentru viaţa românului răpit în Burkina Faso”

Primul meu gând a fost: „Deci ăștia vor să negocieze returnarea lui și Guvernul îi ia la mișto?!”. După care am realizat ridicolul situației. Avem două tabere implicate: statul român și jihadiștii.

Statul român

Adică noi, poporul și cu ai noștri reprezentanți în frunte. Suntem de toată pula! Da’ toți! Românul ăsta a fost răpit de o lună jumate. Unde e presiunea mediatică și civilă asupra autorităților competente?! Ați văzut ceva mișcare în acest sens prin media?! Ați văzut lumea ieșind în stradă masiv cerând la modul IMPERATIV soluții?! Câteva discuții de tip studio: eu mă fac că te întreb, tu te faci că îmi răspunzi în primele 2 zile de la aflarea veștii și … liniște totală. Elodia a creat de zece mii de ori mai multă emulație în societate, chiar și după filtrarea dramei prin toate etapele penibilului otevescian!

Unde ești societate civilă?! Unde ești presă?! Unde ești MAE și SIE?!

Dormim cu toții, desigur. Noi ne facem că ne interesează, autoritățile (in)competente se fac că-și dau silința. Tablou perfect, mentalitate sănătoasă, cincinalul în 3 luni și 4 zile! A trecut o lună și jumătate de la răpire și nu se știa nimic. Nici măcar un detaliu! Desigur, incompetenții noștri se pot ascunde sub pălăria „Nu putem divulga mai multe informații pentru că ar periclita operațiunea de …” când, de fapt, alergau ca dezmeticii azi să afle cine-s ăștia ce-și asumă răpirea și cât de serios vorbesc.

Jihadiștii

S-au trezit și ăștia, pula-n cur și doi lei în buzunar, să facă pe marii teroriști. Exact ca pe ăia din Four Lions îi văd. Au răpit un român și încep să se milogească de statul român să-l răscumpere. AMATORI! Au crezut ca vor lovi în suflet întreg neamul românesc și când colo, au dat cu capul într-o mare durere în pulă. O fi și ăsta un mod de descurajare al terorismului, mai știi?!

Dacă n-ar fi tragic, ar fi un scenariu pentru cea mai bună comedie din cinematografia românească.

 

Două echipe în Champions League?!

Am rămas șocat când am văzut ca România va avea, din nou, două echipe în Champions League, începând cu sezonul 2016-2017. Nu pentru că s-au aliniat rezultatele altora încât să fie prima ligă pe locul 15 în clasamentul UEFA, ci pentru că mă întreb pe cine naiba ai putea să trimiți acolo să nu te faci naibii de rușine.

Un simplu exercițiu de imaginație:

Să presupunem că ar trebui să trimitem acele 2 echipe din toamna asta. Fxb, liderul clasamentului, e o echipă mediocră în țară și spre slabă dpdv continental. Și asta nu o spun pentru că nu-mi sunt mie simpatici. Cum dracu’ să-ți fure calificarea de sub nas o echipă ce-ai bătut-o cu 6-0 sau 6-1, dacă ai fi o echipă bună?! Nu există atâta ghinion pe lumea asta încât să-l poți invoca pe post de justificare. Și nici nu poți să spui că acea echipă ce ți-a luat fața pe ultima suta de metri, e vreo forță la nivel european. A luat 3 goluri pe meci în faza imediat următoare. Și n-a jucat cu Real Madrid sau Barcelona.

Totuși, să spunem că fxbul e prima echipă, ce-o trimitem din postura de campioană. Care naiba ar putea fi a doua?! Petrolul se află, din păcate, pe un drum extrem de încețoșat. Chiar dacă, printr-un miracol, scapă de insolvență la timp și vor avea drept de participare în cupele europene, nu e o echipă care ar avea șanse prea mari să treacă de Valencia, Napoli, Arsenal sau Marseille. Asta în cazul fericit în care ar ajunge până în playoff.

Nou-promovatele, ASA și CSU, care au băgat liga întâi în sperieți ar putea fi o soluție?! Mă îndoiesc. Au o oarecare omogenitate, dar nu au un fotbal care să convingă. Dinamo? Deși pare a avea alura unui club cu pretenții europene, e o echipă ce nu poate face față unui adversar serios din campionatul intern, darămite unui club serios din Europa. Bineînțeles, dacă ar finaliza cu succes insolvența în secolul ăsta.

Iar despre Astra nici nu poate fi vorba. E singurul club din România despre care poți afirma cu certitudine că nu știi niciodată dacă mai există ziua de mâine. Mai corect spus, e un club de carton, fără nici o perspectivă, lipsit de fani ( darămite suporteri) și cu un patron capricios și atotștiutor care-și mută echipa în campionatul moldovenesc în mijlocul etapei a 13-a.

FC Botoșani e prea departe de locul doi și pare utopic să-i iei în considerare, din toate punctele de vedere. Restul echipelor vor duce o luptă crâncenă să evite unul din cele 6 locuri care duc în liga a doua.

O să spuneți că până în toamna lui 2016 mai e un an jumate și că până atunci se pot întâmpla multe. Corect. Se pot întâmpla multe, dar e improbabil, în condițiile în care o etapă întreagă din liga întâi, nu adună atâți spectatori câți merg pe stadion la Kaiserslautern, în liga a doua germană. Și când te gândești că din liga a doua pot promova echipe gen: Voluntari, Rapid Suceava, Academica Argeș, Unirea Tărlungeni sau ACS Recaș, toate pline ochi de oxigen vrac în tribune…

Atunci când joci pentru nimeni, rezultatul maxim obținut e întotdeauna același: apă de ploaie.

Vă ţineţi voi după galeria lu’ Oltchim?

Prin decembrie 2012, în Serbia s-a ţinut CE de handbal feminin. România juca în grupa de la Vîrşeţ. După o previzibilă dar dificilă victorie împotriva Islandei, a venit o remiză împotriva Rusiei. Asta după ce am avut norocul să prindem Rusia în a mai slabă zi a ei din tot turneul şi am condus cu 5 goluri la pauză! Eniuei, într-o graţioasă zi de vineri, jucam decisivul împotriva Muntenegrului. Miercuri seara, pe la urechile mele vine informaţia conform căreia, aş avea cu ce să merg şi eu la meci. Totul părea mai frumos ca-n poveşti.

Continuă lectura