BOR și exclusivismul

Am spus-o și am s-o repet întruna: religia și credința în divinitate sunt două linii paralele, aflate în universuri diferite. Iar BOR nu face notă discordantă.

Urmează să mă însor peste două luni și ca membru cotizant la Biserica Ortodoxă Română, mi-am dorit să fiu cununat de preotul care m-a botezat. Înainte de a încerca să comunic cu părintele, vară-mea ( prin mariaj) mi-o dezumflat roțile la sanie!

– Și noi am vrut, dar nu s-a putut!

– Cum nu?! întreb mirat.

– Trebuia să treacă văru’-tu la ortodoxism.

Să nu cununi ortodox cu catolic, până ce nu-și schimbă catolicul religia! Parcă am trecut de evul mediu…

– Imposibil! Preotul meu v-o refuzat?!

– Nu el personal. Interdicția vine de mai sus, pe scara ierarhică!

Nu am vrut să cred, deoarece am avut caz concret cu doar doi ani înainte! Ce-i drept, sub altă Mitropolie, dar în cadrul aceluiași BOR.

– Trebuie să fie o eroare pe undeva! continui eu ferm.

– Nu-i nici o eroare.

– Păi Tibi cu Oana de ce n-au întâmpinat probleme?

Închei discuția. După ceva timp, primesc aceleași semnale de la mai multe cupluri mixte: „N-o să se întâmple!” Îmi propun să vorbesc cu preotul meu pe tema asta, dar o prietenă de familie mi-o ia înainte, și-l abordează în numele meu. „Dacă ar fi după mine, l-aș cununa pe Miștotică în secunda doi! Dar îmi pierd locul și oamenii.” a fost răspunsul său. „Să facă o cerere la Mitropolie, că poate i se aprobă”.

Sun la Mitropolia Banatului ca să văd când și cum se procedează. Să nu bat drumul degeaba din Târgu Mureș, într-o zi în care ei au ușa închisă pentru te miri ce.

– Bună ziua. Miștotică la aparat. Aș vrea să depun o cerere ca să mă pot cununa religios într-o biserică ortodoxă, cu mândra-mi catolică. Îmi puteți spu…

– Nu se poate! mi-o taie vocea de la celălalt capăt al firului.

– Cum să nu se poată?! întreb de-a dreptul iritat.

– Nu știu care preot v-a îndrumat să faceți pasul ăsta, dar țin să vă anunț că există o decizie de sinod, care interzice ferm cununiile mixte!

– Vă mulțumesc pentru informație! răspund cu un dezgust palpabil.

Soluția aleasă: mă cunun la catolici, că ăștia nu-mi cer să-mi schimb religia. Ei, în schimb, vin cu altă condiție: primul copil să fie catolic. Deci, nu-i așa mult o soluție cât mai degrabă un compromis. Unul pe care-l fac de dragul mândrei, nicidecum pentru familie, prieteni sau vreo biserică.

Așadar, religia nu face decât să manipuleze credința omului. Că vorbim de ortodoxism, catolicism, iudeism sau islamism, toate par a avea aceeași idee de bază: noi SAU ei – alege! Nu există cale de mijloc, nu există loc pentru toată lumea sub cerul ăsta mare. Ipocrizie în formă pură. „Iubește-ți aproapele” devine literar, bazat pe culoarea religioasă. Exclusivismul ăsta duce înspre încrâncenare și fanatism pe alocuri. Grotesc, barbar, inuman până la urmă.

Dacă până acum, deși nu eram un fan al credinței, îmi era oarecum indiferentă apartenența la ortodoxism, de azi o reneg.

Anunțuri

Christians: You just can’t win with these people!

În urmă cu mai bine de o lună, într-o duminică, la poarta mea au apărut două doamne, ambele la vârsta a doua. Au mai fost pe la mine, să stea de vorbă cu mamă-mea. Spuneau că aşa le cere religia ( martorii lui Iehova). În fine, nu prea le-am acordat eu multă atenţie când au fost. Dar în duminica în cauză eram doar eu acasă. Şi în loc să tac, să preiau mesajul pt mamă-mea si să-mi văd mai departe de treburi, m-o mâncat în cur să le spun: „io nu-s cu religia, credinţa şi altele de genul”.

A urmat un dialog în care ele mă bombardau cu întrebări despre teoria evoluţionistă şi eu le ofeream răspunsuri pe bandă rulantă. Mă tot frecau la ridiche cu pasaje din biblie, apocaliptice desigur, că tot se apropia „sfârşitu’ lumii pe 21 mai”. Dar pentru că tot foloseau un ton extrem de amabil, le răspundeam cu aceeaşi monedă.

Într-un târziu au plecat, dar nu înainte de a-mi lăsa un „turn de veghe” şi un „treziţi-vă!” pt a le studia. Recunosc, le-am răsfoit, dar pur şi simplu nu puteam să mă abţin să nu râd.

Văzând că apocalipsa o întârziat câta, mă gândeam că doamnele o să mă mai viziteze abia la următoarea prezicere a lu’ nea pastoru’ lu’ peşte. Când colo, ieri m-am trezit cu aceleaşi doamne la poarta casei. O dată îţi accept să mă întrebi tot felul de chestii prin care umbli să-mi bagi credinţa pe gât, fără să mă iau de tine.  Dar dacă eşti impertinent şi revii, a doua oară te servesc cu acelaşi tratament.

– Aţi citit revistele?

– Le-am răsfoit puţin.

– Ce impresie v-au lăsat?

– Am râs mult.

Şi dintr-o dată le-o pierit zâmbetul de pe buze 😆 .

– Ce vi s-a părut amuzant?

– Cu ce să încep? Cu insistenţa absurdă pe sfârşitul omenirii? Sau placa aia obosită a credinţei prin frică?

– Dar…

– Data trecută, am fost amabil şi v-am răspuns la toate întrebările. Acum e rândul meu să pun întrebări!

– Bine…

– Fiindcă susţineţi varianta creaţiei, presupun că pentru dvs, Pământul are o vechime de doar câteva mii de ani. Cum explicaţi existenţa dinouzaurilor?

– Pământul nu are doar câteva mii de ani. Creaţia Domnului a avut loc în 6 zile, dar cine poate ştii cât durează o zi în împărăţia Lui?!

– Şi totuşi, viaţa veşnică e în afara sferei temporale. Cum poate exista o zi într-un loc unde nu există timp?

– …

– Bun, hai să o luăm pe o altă cale că aici ne-am blocat. Să zicem că există zile în împărăţia cerurilor. Dacă o zi i-a luat să creeze animalele, timp în care pe Pământ au trecut sute de milioane de ani şi multe dintre speciile Sale au şi dispărut, înseamnă că noi încă suntem în ziua în care ne-a creat pe noi, oamenii.

– Nu..

– Ba da! Păi dacă în ziua a 5-a a creat animalele, o perioadă de milioane de ani, noi suntem abia în ziua a 6-a. Pentru că noi suntem de doar câteva mii de ani pe Pământ.

– Nu…

– Fie. Am trecut de ziua a 6-a, dar înseamnă că suntem în ziua a 7-a, în care El se odihneşte. Probabil asta explică multe 😆  …

– Nu. Am trecut şi de ziua a 7-a.

– Ok. Dacă tot am ajuns la ziua a 7-a, hai să discutăm şi despre asta. De ce Îl frecăm noi la cap, exact în ziua în care El, săracul, încearcă să se odihnească puţin.

– …

– Sau cum vă explicaţi că se nasc copii exact în ziua lui liberă, când El trebuie să-i însufleţească pe aceştia?

– Păi El po…

– Da, da, ştiu. E atotputernic şi se poate odihni şi atunci când munceşte. Dar asta ridică o nouă întrebare. De ce ar mai avea nevoie de o zi liberă?

– … El a lăsat zilele libere mai mult pentru om. Sunt zile în care omul trebuie să-l slăvească.

– Păi asta denotă că e narcisist. Lucru pe care El îl taxează la om.

Aici, doamnele mele or rămas interzise 😆 . Ar fi spus ceva, dar nu prea îşi găseau cuvintele.

– Hai să trecem la un alt subiect. El este atotputernic! Ei bine, prin mesagerii Lui pe Pământ, a dat vechiul testament. După care şi-a dat seama că nu-i bun şi o dat noul testament. De la „ochi pt ochi” la „întoarce şi celălalt obraz”, e o cale fantastic de lungă. Dacă eşti fiinţă atotputernică, atotştiutoare şi perfectă, nu poţi face o treabă cum trebuie din prima?! Dar are pretenţia ca noi să facem ceea ce trebuie dintr-o singură viaţă. Mai ales că nu suntem perfecţi ca El. Cam ipocrit punctul ăsta de vedere…

Doamnele deja se uitau în lung pe stradă şi nu ştiau cum să se îndepărteze de lângă ereticul din mine 😆 . Dar dacă tot m-or stârnit… 😈  nu puteam să nu-l citez şi pe maestrul George Carlin.

– Mai am o chestie pe care n-o pricep.

– Spuneţi… îmi zice una din doamne, dar cam cu un sfert de gură.

– Nu înţeleg scopul unei rugăciuni. Adică, Dumnezeu are un plan divin şi orice se întâmplă, e voia Lui. Atunci de ce te-ai mai ruga de El pt una şi alta, pt că oricum face după voia Lui. Ce se întâmplă atunci când tu te rogi Lui pt o chestie ce nu-i în planul Său divin? Îşi va schimba tot planul pt tine? Ce fel de fiinţă supermă e El dacă orice fraier cu o carte de rugăciuni în buzunar îi strică planul divin?

Or început deja să belească ochii în ceas, dându-mi de înţeles, voit sau nu, că nu se simt confortabil în prezenţa mea 😆 .

– Mai aveţi timp? Că io mai am un car de întrebări la care am nedumeriri mari 😈 .

– Am promis unei doamne că trecem şi pe la dânsa înainte să plecăm…

– Păcat. Dar vă aştept cu mare drag într-o zi în care putem să stăm mai mult de vorbă 😈 .

– O să încercăm să ajungem duminica viitoare.

– Abia aştept 😈 . La revedere!

– O zi bună să aveţi şi Domnul să vă aibe în pază!

Adică, indiferent de ce argumente le aduci la oamenii ăştia, ei o ţin tot pe a lor, una şi bună.