Nimicul aducător de puncte

Deși eram la un eveniment, sâmbătă seara m-o mâncat în cur să urmăresc meciul României cu nord irlandezii.

Adevărul e că noi, românii, suferim de-un masochism fără egal. Știm din experiența ultimilor ani nimicul ce va urma să se desfășoare pe dreptunghiul verde, și totuși, înaintea fiecărui meci al naționalei, ne ambalăm ca un Trabant la deal. Ne umplem sufletul cu speranțe doar ca să irosim 90 de minute din viață. Continuă lectura

Reclame

Analiză post-mortem

Am observat în ultimele luni de zile tot mai multe voci care, în sfârșit, spun ceea ce știa orice român. Fotbalul românesc e mort! Ceea ce se vede e doar o palidă umbră, ținută în viață de aparatul numit: „banii din televizare”.

După ce s-a căpușat tot ce se putea, după ce s-au spălat toți banii ce erau de spălat, nația română s-a trezit că nu mai are fotbal. Când ultrașii contestau conducători/patroni gen Borcea, Badea, Becali ( toți verișorii), Copos, Iancu, Staicu, Penescu, etc. presa zicea că-s descreierați, că nu și-au mai primit „cotizația” sau că-s doar niște bețivi/drogați care au doar scandal în cap. Pentru situațiile descrise există și un sâmbure de adevăr. Dar, pentru că așa suntem noi oamenii, dacă vedem un măr stricat într-un pom, e clar că toată livada-i compromisă.

Ei bine, bețivii ăia vroiau doar să tragă un semnal de alarmă. Nu o făceau din lipsa banilor de pe card sau pentru că vroiau doar să producă haos, ci pentru că ei chiar își iubesc echipa! Ei conștientizau că în jurul echipei se întâmplă lucruri ilegale și/sau imorale. Erau nemulțumiți că, într-o societate de-a dreptul bolnavă, care portretizează hoții în vedete, ultimul lor refugiu era mânjit de personaje dubioase. Răsplata primită: demonizarea sistematică. Rezultatul: vizibil acum și de pe lună.

Echipe de tradiție dispărute sau la un pas de dispariție, în subsolul ligilor inferioare. Campioane naționale care dispar complet la un an sau doi distanță. Echipe sătești!!! care încearcă să suplinească vidul creat în prima și a doua ligă. Retrageri pe bandă rulantă în mijlocul campionatului. Și cel mai trist: stadioane goale!

Ce-i de făcut în cazul ăsta? Cum se poate reinventa fotbalul românesc în clipa de față? E restrângerea numărului de echipe în prima ligă o soluție? Și dacă da, e pe termen lung sau scurt? E structura diviziilor corectă? Ce ar putea să facă FRF-ul și AJF-urile pentru corectarea situației dezastruoase în care ne aflăm acum? Cum poți să atragi lumea, din nou, către stadioane când jumătate din popor a fost imbecilizat sugerându-i-se existența unei singure echipe de către presă?

Sunt întrebări pertinente și tare aș vrea să văd o dezbatere între mințile ( mai mult sau mai puțin) luminate care apar toată ziua pe sticlă, în care să se răspundă, măcar cu datul din umeri. Dar presa nu întreabă pentru că e mai important să dezbați 25/24 dacă Gâlcă va fi sau nu înlocuit cu Reghe. Persoanele din funcțiile de conducere de la FRF și LPF se fac că nu văd, și uite așa, în vreo 5-6 ani ne trezim că ne bat Insulele Feroe sau Gibraltarul pe Arena Națională, cu 500 de spectatori în tribune, dintre care 200 fiind turiști japonezi, fiecare cu câte 5 aparate de fotografiat la gât, zâmbind tâmp în fața camerelor de luat vederi.

 

Vă ţineţi voi după galeria lu’ Oltchim?

Prin decembrie 2012, în Serbia s-a ţinut CE de handbal feminin. România juca în grupa de la Vîrşeţ. După o previzibilă dar dificilă victorie împotriva Islandei, a venit o remiză împotriva Rusiei. Asta după ce am avut norocul să prindem Rusia în a mai slabă zi a ei din tot turneul şi am condus cu 5 goluri la pauză! Eniuei, într-o graţioasă zi de vineri, jucam decisivul împotriva Muntenegrului. Miercuri seara, pe la urechile mele vine informaţia conform căreia, aş avea cu ce să merg şi eu la meci. Totul părea mai frumos ca-n poveşti.

Continuă lectura

Austria?!

Dacă m-aţi fi întrebat înainte de Euro 2008, ce părere am despre Austria (era trasă grupa pt CM deja), aş fi răspuns în secunda 2: „victime sigure”. Deci ăştia pt mine, erau un fel de Azerbaidjan, Estonia, Moldova. Cu alte cuvinte, puţin mai buni ca San Marino. Nu le dai 14 goluri într-un meci, ci doar vreo 7. Eh, iaca vine Euro, unde Austria era în grupă cu Deutchland, Croaţia şi Polonia.

Primul meci, 0-1 cu Croaţia deşi Austria a fost echipa de la cârma jocului.

Al doilea meci, 1-1 cu Polonia. Tot Austria la cârma jocului.

Al treilea meci, 0-1 cu Germania şi austriecii s-au mişcat chiar bine.

Şi atunci mi-am zis: „Nu o să ne fie uşor cu ăştia 😕 ”

În tur, am furat-o de la ei, de la rezervele rezervelor, cu 2-1. Un joc penibil prestat de toţi cei convocati pt acel meci. Şi nici după acel meci, Emo-Piţi nu şi-a dat demisia.

Acum stă puţin cam altfel treaba. Avem alt selecţioner (contestat de mulţi), alţi jucători la lot, alt moral (atunci veneam după înfrângerea de la Constanţa în faţa sârbilor). DAR şi austriecii vin cu prima echipă. Şi culmea e că, ei mai au şanse de calificare, în timp ce noi… 🙄  Dar să trecem peste asta. Dacă sunteţi pariori, vă recomand un călduros under 2,5. Ţinând cont de rezultatele şi jocul naţionalei în mandatul Luce ăl’ mic, acest pronostic e cam 9/10 (pt necunoscători, 10/10 e doar dacă ai vreo 2 sau 3 jucători pe teren, care să se asigure că-ţi iese pronosticul :mrgreen: ).

Aş vrea să spun că sunt nerăbdător să văd meciul dar aş minţi. Sunt în schimb nerăbdător să merg mâine să mă înscriu la facultate 😀 . Pff…Şi când mă gândesc la 1 octombrie…Aproape că-mi dau lacrimile de emoţii 😳  😆 .

Mare meci…mare?

Cică azi joacă naţionala cu Franţa. De o săptămână, acest meci e anunţat ca „Ulitma speranţă”, „misiune imposibilă” şi alte expresii scârboase de genu’. Fiind un simpatizant al sportului (şi critic din fire) îmi permit să-mi expun părerea la mine pe blog.

1 la mână: MUIE FRF. Asta nu e naţionala românilor ci a ferefeului.

2 la mână: Prezenţa la mondialul ăsta e imposibilă de la meciul cu Lituania de la Cluj. Am luat un sec şi umilitor 3-0 de la zacuscari. Atunci trebuiau să zboare cam toţi din federaţie, în frunte cu selecţionerul. Nu ai voie să fi umilit într-un asemenea hal de Lituania, la tine acasă. Dacă pierdeam cu Franţa, era altă poveste.

3 la mână: Baţi pe Feroe cu un chinuitor 1-0, după un joc în care nu arăţi nimic. Nici măcar dorinţa de victorie. Se impunea demisia de onoare (de unde căcat aşa ceva?!) a lui Emo-Piţi.

4 la mână: Duci naţionala pe orezăria din Constanţa. Poţi să păcăleşti fotbalul o dată (Cehia), de două ori (Olanda), dar nu la nesfârşit (Serbia, Franţa).

5 la mână: Pierzi cu rezervele rezervelor de la naţionala Austriei. O naţionala la fel de puternică şi valoroasă ca cea a Insulelor Feroe, a Moldovei, Luxemburgului, Lichtensteinului, etc. Nu ei s-au autodepăşit. Noi nu avem valoare. Numai românii pot vedea o parte pozitivă în urma unui asemenea cataclism („megastarul” Tănase, un jucător slab spre mediocru).

6 la mână: Un fotbal intern corupt, în care preşedintele federaţiei, prin intermediari, cere „taxă de protecţie” patronilor de cluburi, nu poate să producă valori. Din moment ce dirijorul face selecţia la orchestră prin şpagă şi pile, acea orchestră e sortită eşecului. Nu va cânta niciodată! Faceţi diferenţa între a cânta şi a emite sunete. Şi o veveriţă poate emite sunete, însă nu poate fi soprană. Să nu încep cu arbitrii…

7 la mână: Nu vreau să intru în capitolul numit „Diferenţa de valoare” a celor două loturi. Suntem net inferiori atât sârbilor cât şi francezilor (celelalte două pretendente la mondial). Dar acest capitol a fost arhisuficient dezbătut de presa noastră. Una avidă de scandal, uneori (a se citi: de cele mai multe ori) chiar incitatoare.  Mai au şi stilul ăla de a te ridica pe un piedestal cât mai mare, ca să aibă de unde să dea cu tine de pământ în cazul unui eşec. În caz de victorie, toţi vor spune: „V-am spus noi! Suntem cei mai cei de pe mapamond! Ştiam de alaltăieri” 🙄

8 la mână: Când eram mai tânăruc, simţeam ceva pt naţională. Acum…îmi doresc astăzi să câştige doar pt că am pariat pe ei (aveau cotă de 6,5 ❗ . Nu se poate rata o asemenea cotă, având în vedere că francezii joacă haotic, deşi au multe staruri).

9 la mână: Îmi pare sincer rău pt băiatul ăla de la Hertha, ce s-a zbătut enorm să obţină şi cetăţenia română…cum îl cheamă?! Max Nicu, aşa. Noroc mare cu prostsportu’ ăsta :mrgreen: . El şi mai vreo doi sau trei jucători care s-au băgat în circul ăsta, numit „echipa naţională”.

10 la mână: Cât se mai văicăresc toţi după Mutu. 🙄 O fi el Zidane la pătrat şi nu ştiu eu? Înţelegeam dacă erau 3 jucători la naţională, de valoare apropiată lui Ribery, Benzema şi Gourcuff, toţi 3 indisponibili. Atunci da. Era un motiv solid de îngrijorare. Dar aşa?

Hai că deja scriu prea mult şi mi se încălzeşte berea’n halbă 😀 V-am ţucat pe tăţi.