Cuvinte luate din gură

Cândva prin februarie, într-o sâmbătă, jenat de stratul de jeg de pe mașină, mă hotărăsc să mă îndrept spre o spălătorie auto. Cu toate că afară era înnorat și chiar aveam senzația că stă să plouă.

Pentru că soția era la birou să rezolve chestii, încep cu vrăjeala:

– Richie, vrei să mergem la plimbare?

– NU!

Un scurt context: fiu-miu trece printr-o perioadă în care schimbarea status quo-ului e pedeapsa supremă. Dacă stăm în casă, nu vrea să iasă la plimbare. Dacă suntem la plimbare, nu vrea să mergem acasă. Nici măcar să se dea jos din scăunel din mașină, odată ajunși la destinație, nu vrea! Și detestă să stea în el! Iar când zic nu vrea, mă refer la plânsete, urlete și proverbiala fugă de părinți. La cei 2 ani și jumătate ai săi, chiar crede că poate să alerge mai rapid ca noi 😆 .

– Hai, că mergem și pe la magazin și îți cumpăr un ou Kinder!

– NU!

– Hai, că te las la volan și poți să claxonezi!

– NU!

– Hai, că după ce spălăm mașina, mergem la mami la birou!

– DAAAAAAA!

Îl îmbrac și îl încalț rapid, arunc o geacă pe mine și cobor scările cu el în brațe, pe un pas mai repejor, nu cumva să se răzgândescă. De obicei, dacă se răzgândește până ajungem la ușa blocului, facem o piruetă de 180 de grade și asta e! Dar de data asta, a fost ok. Ajuns la mașină, îl bag în scăunel, culmea, nu protestează, după care ridic tetiera de la scaunul din dreapta, să vadă mai bine drumul. E mai relaxat așa. Dar, n-am apucat să fac 500 de metri că un tolomac îmi taie calea, băgându-se brusc de pe banda a doua pe prima, eu fiind nevoit să frânez ca să nu ne tamponăm. Și când să zic ceva, aud de pe bancheta din spate:

– Pizda mă-tii!

Cine-i mai tare?!

Nu e un secret că am mulţi verişori. Mai exact, am 16 verişori primari. Ei bine, printre ăştia 16, am şi verişori în clasele primare. Adică Niki şi cu Alex, gemenii lu’ Fănel.

Sâmbătă, Găvrilă, aflat fiind într-o excursie de câteva zile la Şandra, o început discuţiile în contradictoriu cu Niki. Dintr-una într-alta, au ajuns la capitolul „cine-i mai tare”. Ştim cu toţii despre ce-i vorba pt că toţi am făcut-o! Fiind la egalitate, Niki scoate din el ce credea a fi argumentul suprem aducător de izbândă:

– Tati bea câte o ladă de bere într-o zi!

Găvrilă, să nu rămână dator, i-o taie scurt:

– Bunu bea şi mai mult!

Fănel auzind discuţia, râzând cu un ochi şi plângând cu celălalt:

– Niki, lasă-l pe Gabi să vorbească! El îi musafir aici.

Dar cel mai amuzant e că pruncii nu mint 😆 .

Situaţii de urgenţă în grajd

În timp ce-mi beleam ochii în documentaţia avansată a prologului, aud un strigăt disperat:

– Miiiirceaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!

Ies repede din casă şi văd becu’ aprins şi uşa deschisă la grajd. Vocea disperată era a cumnatului meu. Mă gândeam că o fi încolţit un şobolan şi mă cheamă să-l kilărim. Când intru în grajd, îl văd cu privirea aţintită în dreptul unui geam.

– Ce-i?!

– Uite-l bă cât îi!!! Stai între el şi uşă, ca să pot să ies de aici.

Şi mă uit să-l văd. Un rânjet parşiv se întindea între cele două urechi ale mele. Întradevăr, e mare individu’. Cam cât o fisă de poker, fără să-i socoteşti şi picioarele. În timp ce eu studiam lighioana, cumnatu-miu s-o tirat repede prin spatele meu afară din grajd.

– Bă, să-mi bag pula că nu mi-i frică de şerpi, lipitori, şobolani, câini sau bătaie soră cu moartea. Dar de ăştia… uită-te şi tu că am pielea de găină pe tot corpu’!

– 😆  Vrei să-l omor?

– Nu!!! Vreau să-l vadă şi soră-ta, să înţeleagă odată pentru totdeauna: eu nu mai intru în grajd!!! Să moară porcii de foame, că nu-mi pasă!

Pur şi simplu nu mă puteam abţine din râs.

–  😆  Da’ ştii că există o singură metodă de a te vindeca de fobia asta…

– Care? Să-l pui acuma pe mine? Jur că iau paru şi vă dau la amândoi în cap până nu mai mişcaţi!!!

– Nu mă… Îl punem într-un borcan, închidem capacu’ şi ţii borcanu în mână jucându-te cu degetul în dreptul lui.

– Îmi bag pula în ideile tale! Iar mi s-o făcut pielea de găină!

–  😆  Da’ ce ai de pierdut? Că din borcan nu iese…

– Joacă-te tu cu el! Eu mă duc după Simina, să vină ea să-l omoare.

Întradevăr, brontozaur aşa mare nu prea vezi prin părţile astea, dar tot nu pot să înţeleg cum dracu’ poa’ să-ţi fie frică de un păianjen pe care-l poţi strivi oricând?!

Am încercat să-i fac o poză, dar dispun de un telefon de tot căcatu’ aşa că trebuie să scuzaţi calitatea. Atât a fotografiei cât şi a fotografului. Şi pentru ăştia mai cu ochi de vultur dintre voi, DA, are şi cruce pe spate.

Cum să câştigi premiul

Aseară, stăteam în bucătărie cu soră-mea, cumnatu-miu şi Găvrilă. Ultimi doi, luau cina. Ca orice copil, Găvrilă e în plin război cu mâncarea. În timp ce eu cu Robi povesteam, Gabi nu prea mânca, iar mă-sa îl pistona de la spate:

„MÂNCĂ MĂ ODATĂ!” „HAI MĂ!” „NU TE MAI JUCA!” etc.

Lui Găvrilă, nici că-i păsa de ce spunea mă-sa 😆 . Simina, într-o ultimă şarjă înainte de-l pocni, îi zbiară:

– MÂNCĂ MĂ MAI REPEDE!

Gabi se întoarce către ea şi pe un ton extrem de calm, îi spune:

– Nu pot! Tu crezi că am o gură aşa mare ca a ta?!

Am explodat toţi trei într-un râs isteric. Eu chiar am început să aplaud 😆 . Gabi, săracu’, nu realiza ce era aşa comic, dar râdea şi el din inerţie. Atât de bine m-a făcut pulică ăla mic să mă simt, încât i-am dat ca premiu, ultima mea pungă de Haribo! Şi cine mă cunoaşte cât de cât, ştie că eu nu împart două lucruri: Haribo şi femeia. În ordinea asta 😀 .

O scrisoare ciudată

„Cerere de lăsare la vatră pe motiv de incompatibilitate legală.

Stimate Domnule Ministru,
Situaţia mea familială şi familiară, mă determină să solicit sprijinul Domniei voastre în vederea lăsării la vatră.
Vă rog sa analizaţi cu atenţie, ce mi s-a întâmplat :
(a) Înaintea încorporării, m-am căsătorit cu o văduvă de 44 de ani.
(b) După scurt timp,  fiica soţiei mele, deşi avea doar 25 de ani, s-a căsătorit cu tatăl meu, pe care l-a îndrăgit la prima vedere cu prilejul căsătoriei mele. În urma acestei duble căsătorii, tatăl meu mi-a devenit ginere fiindcă s-a căsătorit cu fiica mea, iar fata mea vitrega mi-a devenit mamă, ea fiind soţia tatălui meu.

(c) De Crăciun, soţia mea a născut un băiat. Băiatul a devenit astfel fratele soţiei tatălui meu, deci cumnat cu tatăl meu. Prin urmare baiatul meu, fiind frate cu mama mea, mi-a devenit unchi.
(d) Culmea face ca în ianuarie anul acesta, şi soţia tatălui meu a nascut un băiat, care este pe de-o parte fratele meu (fiind fiul tatălui meu) şi pe de altă parte nepotul meu (fiindcă este fiul fiicei soţiei mele). Am devenit astfel fratele nepotului meu, şi cum soţul unei mame devine
tatăl copiilor ei, şi eu am devenit tatăl soţiei mele şi fratele fiului meu.
Cu alte cuvinte eu sunt propriul meu bunic!
Având în vedere că legea interzice ca tatăl, fiul şi nepotul să fie mobilizaţi în acelaşi timp, vă rog respectuos, stimate Domnule Ministru, să mă lasaţi la vatră.
Contând pe amabilul dvs. sprijin şi binevoitoarea dvs. inţelegere de tată şi adult, vă rog să agreaţi, stimate Domnule Ministru, salutările mele de înaltă consideraţie.

semnatură indescifrabilă

PS1 : Este vorba de o scrisoare veridică expediată de un tânar alsacian Ministrului Apărării Naţionale Francez !
Cererea sa a fost acceptată, tânărul fiind rapid reformat pt urmatorul motiv : stare psihică instabilă şi preocupată, tulburări mintale agravate de un climat familial perturbat.

PS2: Ştiu de multă vreme povestea, dar abia acum am dat din nou peste ea.