Odă patronilor în fotbal

Sau cam așa s-ar traduce, dacă citești printre rânduri, articolul ăsta al lui Radu Naum.

Să lămurim un singur lucru, pentru că văd că face voit o confuzie.

Ceea ce se întâmplă la Timișoara are la fel de multă legătură cu toate celelalte proiecte ale „suporterilor” cam cum are legătură GSP-ul cu televiziunea de stat nordcoreeană. O fi vorba de presă, dar una e un mix de puține informații dorite și o multitudine de nedorite + câte o trompetă care preaslăvește pe X sau Y pe o sumă infimă, iar cealaltă e aparat de propagandă declarat.

Dragă Radule, îți repet, să-ți intre bine la gămălie. Ai dreptate când spui că noi le-am oferit un exemplu. Problema e că doar unul dintre proiectele celelalte ( Oțelul) vine pe calea bătătorită de noi. Așa că nu ne mai băga în aceeași oală!

Anunțuri

Evaluarea unui coleg

Azi a trebuit să predau o evaluare ( în engleză), atât profesională cât şi personală, a unui angajat relativ nou ( 5 luni). Mi-am scremut creierii să fiu cât mai elegant în exprimare ( după tot ce-am pătimit cu el) şi asta am trimis:

Hi all,

I’m writing you about M***** and his role in our company. When we hired him, I knew he was a beginner and I’ve given him chances upon chances upon chances, just to prove that he has at least the ambition to learn. And I have really been the mother of all patience in the world. I’ve even given him homework, just so that he could learn something. All for naught, though.

The guy lacks elementary logic! He has no idea what’s being asked of him to do, doesn’t grasp concepts he just has to implement with an example right in front of him and no inclination to anything remotely close to programming. Everything that I gave him to work on I ended up doing it for him.

He also lacks communication skills. Yesterday, he wasn’t able to explain to O***** how the H*** orders process should go. All he had to say was: you select H***, input the PO number and you’ll get a csv file back. He mumbled for ten minutes about variables and read php code to her! This is the kind of thing that dumbs you down, just for being in the same room when it happens.

Honestly, I’m fairly confident that he is the most simple minded functional person I’ve ever laid eyes upon. May God have mercy on his soul!

Totodată m-am hotărât să dau şi un mic test psiho la următoarele interviuri, pentru că nu se mai poate!

Scurtă despre RCA-uri

Că tot e tărăboiul păcii pe tema asta, pe mine m-a șocat întotdeauna prostia cu asiguratul mașinii. Înțeleg nevoia de RCA, dar de ce să aibe mașina și nu șoferul? Ce legătură are mașina (CP, cilindreea) cu talentul meu șofericesc?! Dacă sunt tâmpit, pot să fac slalom în trafic și cu o ascuțitoare ce are motor de 1,2l și sunt la fel de predispus la accidente, indiferent de mașina cu care merg sau anul în care m-am născut. Bine că se poate ca bunica, ce n-o stat nici măcar pe scaunul din față într-o mașină, să aibe legal un automobil asigurat.

Nu înțeleg de ce naiba nu se implementează un sistem simplu, în care se face asigurarea pe individ. Și dacă am două sau mai multe categorii, să am posibilitatea să-mi asigur ce vreau, pe perioada care o vreau. Dacă o să conduc doar autobuze, și aia doar în primele 8 zile ale anului, să nu fiu obligat să-mi fac asigurare pentru A, B, C și C+E sau să-mi bage sub nas un an întreg de asigurare. Și dacă n-am accidente, să mi se mai scadă naibii din tarif, nu să rămân la o sumă fixă. Iar dacă mi-s tembel și fac 10 accidente pe an, să-mi pună un RCA pentru care să fiu nevoit să-mi pun o ipotecă pe casă.

Și ca să previn întrebarea cu „evidența accidentelor”, să rămânem la domeniul bancar: lista rău platnicilor vă spune ceva? Ce căcat e așa de complicat?!

 

Despre simțul și datoria civică a votului. Sau de ce nu să letsvote.ro

Văd că există o inițiativă a unor indivizi influenți pe partea de soșiăl midia numită letsvote. Până și numele e bine gândit, pentru că se adresează generației tinere, romglezată, pe care o cam doare la patină de vot. Dacă mergeți pe link, o să găsiți un șir de indivizi, mai mult sau mai puțin cunoscuți, care propovăduiesc mersul la vot pentru că e de datoria și responsabilitatea fiecăruia într-o democrație.

Hai să vă explic de ce e proastă abordarea asta.

Continuă lectura

Bucurii în zodia becului

Am bătut azi Giarmata cu 6-1. În prima repriză, raportul ocaziilor a fost 8-0 pentru Poli. Scorul, 1-1. Fotbalul are un farmec aparte. Acest gen de situații le găsești atât de des încât, prin prisma rezultatului, toate trec nevăzute, zi de zi, pentru că rezultatul final e cel care contează.

Eram atât de convins că vom câștiga încât am băut în avans în cinstea victoriei ce a urmat. Și aici a venit reversul medaliei. Am țopăit de nebun la fiecare gol pe care l-am marcat, chiar dacă două au fost din penalty ( clare amândouă, și totuși, poate eu sunt subiectiv). Dar fiind la 350 de km de stadion, fără cineva care să simtă același lucru lângă mine, fizic, m-a cam băgat într-o ceață în care am ajuns să-mi reconsider sentimentele. Mă bucur prea mult?! Exagerez din cauza distanței?! Să mă bată cucu’ dacă știu!

Sentimentul ăsta de bucurie, e foarte ampulea. Oricât s-ar chinui soția – și chiar își dă silința – să-l împărtășească, mă simt de parcă am descoperit becul prin anul 200, înainte de Hristos. Îmi folosește mie și atât! Am un zâmbet tâmp pe față pe care nu mi-l pot șterge. Dacă aș fi un tip egoist, m-aș mulțumi cu atât! Dar orice bucurie, dacă nu o împărtășesc cu cei din jur, își cam pierde jumătate din valoare. Așa mi-s io, n-am ce-i face.

Înainte să-mi dau două palme prin care-mi revin la dilemele cotidiene, îmi spun în șoaptă: „Las’ că vineri avem meci în deplasare la Cugir. Acolo sigur o să fie altfel!” Normal că o să fie altfel. 5 puncte avans acum, cu o victorie ne desprindem la 8 și liga a doua se vede din ce în ce mai clar. E greu. Știu! Nu atât pentru mine, că eu o să beau și de-i bine și de nu, dar pentru jucători. Ei sunt cei care au (ne)fericitul statut de a-mi face mie weekendul mai bun. Dar chiar și de ieșim victorioși de sub Drăgana, eu oare la fel de prost o să mă simt în fericirea mea?!

PS: Golul lui Vucea

Dezgust și dileme

Planul nostru inițial era să lăsăm România în urmă și să ne vedem de viață pe alte meleaguri. Dar asta ar fi presupus amânarea copilului cu vreo 2-3 ani, iar noi chiar ne doream unul cât mai degrabă. Așa că am decis să mai vedem ce și cum cu plecatul. Pentru cei care încă n-au aflat, o să fiu tătic.

De cum am aflat, s-a trezit în mine un instinct. Nu știu cum să-l numesc, dar mă face să fiu tot mai dezgustat de țara în care băiatul meu se va naște. Și când zic țară, nu mă refer la locație ci la specimenele care o populează și cele care o conduc. Continuă lectura