Cuvinte luate din gură

Cândva prin februarie, într-o sâmbătă, jenat de stratul de jeg de pe mașină, mă hotărăsc să mă îndrept spre o spălătorie auto. Cu toate că afară era înnorat și chiar aveam senzația că stă să plouă.

Pentru că soția era la birou să rezolve chestii, încep cu vrăjeala:

– Richie, vrei să mergem la plimbare?

– NU!

Un scurt context: fiu-miu trece printr-o perioadă în care schimbarea status quo-ului e pedeapsa supremă. Dacă stăm în casă, nu vrea să iasă la plimbare. Dacă suntem la plimbare, nu vrea să mergem acasă. Nici măcar să se dea jos din scăunel din mașină, odată ajunși la destinație, nu vrea! Și detestă să stea în el! Iar când zic nu vrea, mă refer la plânsete, urlete și proverbiala fugă de părinți. La cei 2 ani și jumătate ai săi, chiar crede că poate să alerge mai rapid ca noi 😆 .

– Hai, că mergem și pe la magazin și îți cumpăr un ou Kinder!

– NU!

– Hai, că te las la volan și poți să claxonezi!

– NU!

– Hai, că după ce spălăm mașina, mergem la mami la birou!

– DAAAAAAA!

Îl îmbrac și îl încalț rapid, arunc o geacă pe mine și cobor scările cu el în brațe, pe un pas mai repejor, nu cumva să se răzgândescă. De obicei, dacă se răzgândește până ajungem la ușa blocului, facem o piruetă de 180 de grade și asta e! Dar de data asta, a fost ok. Ajuns la mașină, îl bag în scăunel, culmea, nu protestează, după care ridic tetiera de la scaunul din dreapta, să vadă mai bine drumul. E mai relaxat așa. Dar, n-am apucat să fac 500 de metri că un tolomac îmi taie calea, băgându-se brusc de pe banda a doua pe prima, eu fiind nevoit să frânez ca să nu ne tamponăm. Și când să zic ceva, aud de pe bancheta din spate:

– Pizda mă-tii!

Odă patronilor în fotbal

Sau cam așa s-ar traduce, dacă citești printre rânduri, articolul ăsta al lui Radu Naum.

Să lămurim un singur lucru, pentru că văd că face voit o confuzie.

Ceea ce se întâmplă la Timișoara are la fel de multă legătură cu toate celelalte proiecte ale „suporterilor” cam cum are legătură GSP-ul cu televiziunea de stat nordcoreeană. O fi vorba de presă, dar una e un mix de puține informații dorite și o multitudine de nedorite + câte o trompetă care preaslăvește pe X sau Y pe o sumă infimă, iar cealaltă e aparat de propagandă declarat.

Dragă Radule, îți repet, să-ți intre bine la gămălie. Ai dreptate când spui că noi le-am oferit un exemplu. Problema e că doar unul dintre proiectele celelalte ( Oțelul) vine pe calea bătătorită de noi. Așa că nu ne mai băga în aceeași oală!

Evaluarea unui coleg

Azi a trebuit să predau o evaluare ( în engleză), atât profesională cât şi personală, a unui angajat relativ nou ( 5 luni). Mi-am scremut creierii să fiu cât mai elegant în exprimare ( după tot ce-am pătimit cu el) şi asta am trimis:

Hi all,

I’m writing you about M***** and his role in our company. When we hired him, I knew he was a beginner and I’ve given him chances upon chances upon chances, just to prove that he has at least the ambition to learn. And I have really been the mother of all patience in the world. I’ve even given him homework, just so that he could learn something. All for naught, though.

The guy lacks elementary logic! He has no idea what’s being asked of him to do, doesn’t grasp concepts he just has to implement with an example right in front of him and no inclination to anything remotely close to programming. Everything that I gave him to work on I ended up doing it for him.

He also lacks communication skills. Yesterday, he wasn’t able to explain to O***** how the H*** orders process should go. All he had to say was: you select H***, input the PO number and you’ll get a csv file back. He mumbled for ten minutes about variables and read php code to her! This is the kind of thing that dumbs you down, just for being in the same room when it happens.

Honestly, I’m fairly confident that he is the most simple minded functional person I’ve ever laid eyes upon. May God have mercy on his soul!

Totodată m-am hotărât să dau şi un mic test psiho la următoarele interviuri, pentru că nu se mai poate!

Scurtă despre RCA-uri

Că tot e tărăboiul păcii pe tema asta, pe mine m-a șocat întotdeauna prostia cu asiguratul mașinii. Înțeleg nevoia de RCA, dar de ce să aibe mașina și nu șoferul? Ce legătură are mașina (CP, cilindreea) cu talentul meu șofericesc?! Dacă sunt tâmpit, pot să fac slalom în trafic și cu o ascuțitoare ce are motor de 1,2l și sunt la fel de predispus la accidente, indiferent de mașina cu care merg sau anul în care m-am născut. Bine că se poate ca bunica, ce n-o stat nici măcar pe scaunul din față într-o mașină, să aibe legal un automobil asigurat.

Nu înțeleg de ce naiba nu se implementează un sistem simplu, în care se face asigurarea pe individ. Și dacă am două sau mai multe categorii, să am posibilitatea să-mi asigur ce vreau, pe perioada care o vreau. Dacă o să conduc doar autobuze, și aia doar în primele 8 zile ale anului, să nu fiu obligat să-mi fac asigurare pentru A, B, C și C+E sau să-mi bage sub nas un an întreg de asigurare. Și dacă n-am accidente, să mi se mai scadă naibii din tarif, nu să rămân la o sumă fixă. Iar dacă mi-s tembel și fac 10 accidente pe an, să-mi pună un RCA pentru care să fiu nevoit să-mi pun o ipotecă pe casă.

Și ca să previn întrebarea cu „evidența accidentelor”, să rămânem la domeniul bancar: lista rău platnicilor vă spune ceva? Ce căcat e așa de complicat?!

 

Despre simțul și datoria civică a votului. Sau de ce nu să letsvote.ro

Văd că există o inițiativă a unor indivizi influenți pe partea de soșiăl midia numită letsvote. Până și numele e bine gândit, pentru că se adresează generației tinere, romglezată, pe care o cam doare la patină de vot. Dacă mergeți pe link, o să găsiți un șir de indivizi, mai mult sau mai puțin cunoscuți, care propovăduiesc mersul la vot pentru că e de datoria și responsabilitatea fiecăruia într-o democrație.

Hai să vă explic de ce e proastă abordarea asta.

Continuă lectura