Bucurii în zodia becului

Am bătut azi Giarmata cu 6-1. În prima repriză, raportul ocaziilor a fost 8-0 pentru Poli. Scorul, 1-1. Fotbalul are un farmec aparte. Acest gen de situații le găsești atât de des încât, prin prisma rezultatului, toate trec nevăzute, zi de zi, pentru că rezultatul final e cel care contează.

Eram atât de convins că vom câștiga încât am băut în avans în cinstea victoriei ce a urmat. Și aici a venit reversul medaliei. Am țopăit de nebun la fiecare gol pe care l-am marcat, chiar dacă două au fost din penalty ( clare amândouă, și totuși, poate eu sunt subiectiv). Dar fiind la 350 de km de stadion, fără cineva care să simtă același lucru lângă mine, fizic, m-a cam băgat într-o ceață în care am ajuns să-mi reconsider sentimentele. Mă bucur prea mult?! Exagerez din cauza distanței?! Să mă bată cucu’ dacă știu!

Sentimentul ăsta de bucurie, e foarte ampulea. Oricât s-ar chinui soția – și chiar își dă silința – să-l împărtășească, mă simt de parcă am descoperit becul prin anul 200, înainte de Hristos. Îmi folosește mie și atât! Am un zâmbet tâmp pe față pe care nu mi-l pot șterge. Dacă aș fi un tip egoist, m-aș mulțumi cu atât! Dar orice bucurie, dacă nu o împărtășesc cu cei din jur, își cam pierde jumătate din valoare. Așa mi-s io, n-am ce-i face.

Înainte să-mi dau două palme prin care-mi revin la dilemele cotidiene, îmi spun în șoaptă: „Las’ că vineri avem meci în deplasare la Cugir. Acolo sigur o să fie altfel!” Normal că o să fie altfel. 5 puncte avans acum, cu o victorie ne desprindem la 8 și liga a doua se vede din ce în ce mai clar. E greu. Știu! Nu atât pentru mine, că eu o să beau și de-i bine și de nu, dar pentru jucători. Ei sunt cei care au (ne)fericitul statut de a-mi face mie weekendul mai bun. Dar chiar și de ieșim victorioși de sub Drăgana, eu oare la fel de prost o să mă simt în fericirea mea?!

PS: Golul lui Vucea

Anunțuri

Dezgust și dileme

Planul nostru inițial era să lăsăm România în urmă și să ne vedem de viață pe alte meleaguri. Dar asta ar fi presupus amânarea copilului cu vreo 2-3 ani, iar noi chiar ne doream unul cât mai degrabă. Așa că am decis să mai vedem ce și cum cu plecatul. Pentru cei care încă n-au aflat, o să fiu tătic.

De cum am aflat, s-a trezit în mine un instinct. Nu știu cum să-l numesc, dar mă face să fiu tot mai dezgustat de țara în care băiatul meu se va naște. Și când zic țară, nu mă refer la locație ci la specimenele care o populează și cele care o conduc. Continuă lectura

Domnule Președinte Iohannis,

V-am ales în urmă cu un an, mai degrabă ca vot negativ dat lui Ponta. Vroiam altceva și dumneavoastră păreați a fi soluția doar pe jumătate. În această seară însă, mi-ați demonstrat că fie sunteți un diletant ridicol, fie sunteți un parșiv de teapa lui Ponta.
Ne cereți să desemnăm reprezentați în decurs de 6 ore!!! În cazul în care sunteți un amator rătăcit pe la Cotroceni, țin să vă anunț că oamenii care protestează prin piețe publice o să vă huiduie. Pentru că pur și simplu vă bateți joc de ei! Cum să-și aleagă piețele reprezentanți în 6 ore?! Băgați naibii bine la cap că nu se protestează doar în București ci în toată țara!!! Cum să oferiți un termen atât de scurt și zero informații suplimentare? Dacă mă autopropun e bine? 200 de reprezentanți de la Timișoara e ok? Pentru că mai puțini nu se pot trimite în clipa de față deoarece protestatarii încă nu și-au centralizat toate doleanțele pe o hârtie. Există doar dorința de schimbare a unui sistem birocratic mafiot, care ne sufocă zilnic și ne omoară cu zile în cluburi, pe șosele și prin spitale. Dar 6 ore, pentru a centraliza o listă clară de cerințe și desemnarea unor necunoscuți până la urmă, e un termen la fel de realist ca trimiterea unui astronaut român pe Jupiter până marți.
Nu, nu aveți dreptul să spuneți că deja protestăm de câteva zile și ar trebui să știm tot ce vrem și cine să v-o spună la o întâlnire tete-a-tete! Am ieșit pentru că eram scârbiți, nu pentru că aveam deja planul de salvare în buzunar. Am ieșit pentru că totodată, vrem să ne găsim și pe noi, acei nebuni care vrem o Românie normală. Dacă vroiați întradevăr să aveți parteneri de discuție pe cei din piețe, invitația dumneavoastră ar fi trebuit să dea timp oamenilor cel puțin o săptămână.
Dar poate că dumneavoastră știați asta deja și ați făcut invitația doar ca să punctați la capitolul imagine în fața oamenilor din piețe, pe care-i credeți proști în continuare.

Certificatele verzi. De ce le plătim noi, consumatorii?

O mică introducere în lumea certificatelor verzi e cât se poate de necesară. Ce sunt certificatele astea verzi?

Valoarea Certificatelor Verzi reprezintă un câștig suplimentar primit de producători pentru “energia curată” pe care o livrează în rețele

E o chestie care mă frământă de ceva timp și oricum aș privi-o, mereu îmi dă cu virgulă. Înțeleg că trebuie să consum energie verde și nepoluantă, dar de aici și până la a plăti eu extra pentru MW, e cale al dracului de lungă. Mi se pare complet ilogic! Mai corect mi se pare să plătesc megawații care provin din surse poluante. De ce? Hai să o despicăm un pic.

Statul zice că trebuiesc ajutați producătorii „verzi” și au obligat furnizorii că cumpere energia produsă de aceștia. Foarte corect până aici, ai zice la o primă vedere a situației. Dar să ne gândim la cazul următor:

Firma F face o investiție în eoliene, să zicem. Investiție mare, nu zic că nu, dar nu înzecit mai mare ca retehnologizarea producătorului D, care produce energie din surse poluante. Odată instalată, investiția lui F începe să producă energia la un cost de-a dreptul revoltător pentru D. F nu are nevoie de materie primă, nu are sute/mii de angajați, nu nimic. Dar la vânzare în piață, unde vinde și D, îl poate vinde la prețul lui D.

Deci bani de unde să-și amortizeze investiția există, prin urmare, de ce mai are nevoie de ajutor prin certificate verzi?! De ce să le mai dăm și noi bani în plus, când raportul cost-preț e subunitar?! Ca să ne trezim în situații în care ei vând energia în Bulgaria, Serbia, Ungaria la prețuri penibile de-a dreptul, știind că ei oricum vor primi de la mine bani pe certificatele verzi? Cu alte cuvinte, hai să le plătim noi factura de curent a țărilor vecine, că avem salarii de mii de euro, ne curge lapte și miere la robinete, iar fiecare român are cel puțin 4 case de vacanță!

În plus, peste tot în lume, poluatorul plătește și nu invers! WTF, România, WTFF?!

 

 

Locurile de parcare și „proprietarii” lor

Se făcea că eram în toamna trecută și numai ce m-am întors cu mândra de la Auchan. Portbagajul era plin de plase cu diverse. Mă parchez pe singurul loc liber din cele 14 de parcare existente pentru cele 3 scări și mă gândeam cu groază că o să trebuiască să fac două sau chiar trei drumuri până sus. Nici n-apuc să deschid bine portbagajul că și apare o tanti:

Continuă lectura