Copil fiind, prostii făceam

Nu prea mai contează ce. Că vorbim despre spart geamuri, furat prune de la vecini sau fumat. Cel mai nașpa moment era când eram prins în fapt.

În funcție de cine și cum mă prindea, urma binecunoscuta tactică defensivă pentru evitarea bătăii părintești, că așa am fost eu crescut, mai cu palete și curele. Dacă era un cunoscut, zbang, dintr-odată deveneam copilul model. Spălam toate vasele, dădeam cu aspiratorul și ștergeam praful înainte că ai mei să ajungă acasă. După care, de cele mai multe ori, o zbungheam către moșie ( casa bunicilor). Evident, discuțiile cu bunicii erau cât mai departe de trăsnaia făcută.

Poate că nu veneau ai mei după mine în ziua respectivă, uneori veneau după vreo 3 sau 4 zile, dar când aveam primul contact cu ei, eram mieros și victimă concomitent. Și niciodată nu îi lăsam pe ei să devină inițiatori de discuție. Ziceam de toate și puneam sute de întrebări la foc automat. Doar-doar să nu mă întrebe de prostia făcută.

Rareori, când erau trecute multe zile de la faptă și gravitatea era aproape inexistentă, tehnica mă scăpa. Dar de cele mai multe ori, privirea serioasă a părinților, coroborată cu întrebarea păcătoasă porneau bulgărele numit izbăvirea prin bătaie.

Dar, odată cu trecerea anilor, am început să fiu bărbat, să îmi revizuiesc comportamentul și să îmi asum tot ceea ce fac. Mai ales tâmpeniile!

Totuși nu pot să nu remarc cât de similar se comportă Dragnea cu Miștotică în plină copilărie. El nu spală vase și nu șterge praful, dar dă niște creșteri salariale, se ascunde zile bune după faptă și când în sfârșit apare, bate câmpii, se victimizează, refuză întrebarea și responsabilitatea!

Dacă unui copil speriat i se mai poate trece cu vederea un astfel de comportament, unui adult niciodată! În special unuia care conduce, din umbră, o țară!

Reclame

O știți pe aia cu huliganii?

De când democrația și România, de la politicienii noștri dragi a pornit un reflex dezvoltat de toată nația. Dacă nu e o crimă-viol în Vaslui, atunci huliganii sunt de vină! Și cine sunt huliganii pe care dăm vina? Suporterii.

Primul care a scos sintagma a fost împușcatul, la revoluție. „Elemente huliganice la Timișoara”. Apoi, fiindcă nu a prins sintagma, s-a trecut la varianta mioritică de golani. Când sensul cuvântului a fost deturnat, s-a revenit la huligani.

Evident că acum, orice fel de violență apare în societate e din cauza huliganilor, de aia ne și așteptăm că după câteva ore să vină știrea cu sintagma: „…reținuți sunt suporteri ai echipei …”. E evident că unii suporteri sunt violenți așa cum e evident că unii oameni care stau la bloc sunt violenți, la fel de evident că și unii șoferi sunt violenți, că unii părinți, etc. De ce pula mea nu face presa titluri de genul: „…reținuți stau la bloc”? Ce treabă are sula cu prefectura?!

Centenarul la români

Cum îți dai seama că România nu prea îşi merită condiția de ţară?! În anul 100 al existenței sale, nici guvernul şi nici parlamentul nu au prezentat un plan concret de sărbătorire a centenarului, iar o companie precum Penny are o campanie mai eficientă ca întreg statul român.

Jenant, penibil şi caracteristic până în măduva naţiei. Înțeleg să nu ai gram de viziune ca politician român, agramat şi cu doctorat la FF, dar nici măcar o chermeză lunară să nu pregătești pentru poporul care are în ADN deviza „motiv să fie că noi sărbătorim”?

Lupescu, acest nesalvator al fotbalului mioritic

Văd că mai toată lumea din fotbalul autohton dă cu limba spre un singur anus: Lupescu. Vreau să fac o  precizare din capul locului. Nu cred în personaje de tip mesianic. M-am lecuit în urmă cu mulți ani. Și dacă ar fi vorba doar despre indivizi care activează în domeniu, ar fi ok. Deh, un neica nimeni, Burleanu, le-a venit dintr-o dată pe cap, pe post de șef suprem, exact când ei pregătiseră festivitatea pentru Gică Popescu. E ceva care lasă grave frustrări, să-i pui alt stăpân decât cel pe care vrea sclavul să-l lingușească.  Continuă lectura

Odă patronilor în fotbal

Sau cam așa s-ar traduce, dacă citești printre rânduri, articolul ăsta al lui Radu Naum.

Să lămurim un singur lucru, pentru că văd că face voit o confuzie.

Ceea ce se întâmplă la Timișoara are la fel de multă legătură cu toate celelalte proiecte ale „suporterilor” cam cum are legătură GSP-ul cu televiziunea de stat nordcoreeană. O fi vorba de presă, dar una e un mix de puține informații dorite și o multitudine de nedorite + câte o trompetă care preaslăvește pe X sau Y pe o sumă infimă, iar cealaltă e aparat de propagandă declarat.

Dragă Radule, îți repet, să-ți intre bine la gămălie. Ai dreptate când spui că noi le-am oferit un exemplu. Problema e că doar unul dintre proiectele celelalte ( Oțelul) vine pe calea bătătorită de noi. Așa că nu ne mai băga în aceeași oală!

Evaluarea unui coleg

Azi a trebuit să predau o evaluare ( în engleză), atât profesională cât şi personală, a unui angajat relativ nou ( 5 luni). Mi-am scremut creierii să fiu cât mai elegant în exprimare ( după tot ce-am pătimit cu el) şi asta am trimis:

Hi all,

I’m writing you about M***** and his role in our company. When we hired him, I knew he was a beginner and I’ve given him chances upon chances upon chances, just to prove that he has at least the ambition to learn. And I have really been the mother of all patience in the world. I’ve even given him homework, just so that he could learn something. All for naught, though.

The guy lacks elementary logic! He has no idea what’s being asked of him to do, doesn’t grasp concepts he just has to implement with an example right in front of him and no inclination to anything remotely close to programming. Everything that I gave him to work on I ended up doing it for him.

He also lacks communication skills. Yesterday, he wasn’t able to explain to O***** how the H*** orders process should go. All he had to say was: you select H***, input the PO number and you’ll get a csv file back. He mumbled for ten minutes about variables and read php code to her! This is the kind of thing that dumbs you down, just for being in the same room when it happens.

Honestly, I’m fairly confident that he is the most simple minded functional person I’ve ever laid eyes upon. May God have mercy on his soul!

Totodată m-am hotărât să dau şi un mic test psiho la următoarele interviuri, pentru că nu se mai poate!

Scurtă despre RCA-uri

Că tot e tărăboiul păcii pe tema asta, pe mine m-a șocat întotdeauna prostia cu asiguratul mașinii. Înțeleg nevoia de RCA, dar de ce să aibe mașina și nu șoferul? Ce legătură are mașina (CP, cilindreea) cu talentul meu șofericesc?! Dacă sunt tâmpit, pot să fac slalom în trafic și cu o ascuțitoare ce are motor de 1,2l și sunt la fel de predispus la accidente, indiferent de mașina cu care merg sau anul în care m-am născut. Bine că se poate ca bunica, ce n-o stat nici măcar pe scaunul din față într-o mașină, să aibe legal un automobil asigurat.

Nu înțeleg de ce naiba nu se implementează un sistem simplu, în care se face asigurarea pe individ. Și dacă am două sau mai multe categorii, să am posibilitatea să-mi asigur ce vreau, pe perioada care o vreau. Dacă o să conduc doar autobuze, și aia doar în primele 8 zile ale anului, să nu fiu obligat să-mi fac asigurare pentru A, B, C și C+E sau să-mi bage sub nas un an întreg de asigurare. Și dacă n-am accidente, să mi se mai scadă naibii din tarif, nu să rămân la o sumă fixă. Iar dacă mi-s tembel și fac 10 accidente pe an, să-mi pună un RCA pentru care să fiu nevoit să-mi pun o ipotecă pe casă.

Și ca să previn întrebarea cu „evidența accidentelor”, să rămânem la domeniul bancar: lista rău platnicilor vă spune ceva? Ce căcat e așa de complicat?!