Dăncilă și Trump, românii și americanii


În ultima vreme am impresia că ne-am luat la întrecere cu americanii. Și nu în sensul bun al cuvântului. Cele două nume din titlu, la o primă vedere, ai zice că n-au ce căuta nici măcar pe același continent, darămite în același articol. Însă, dacă trec un pic prin revistă cele două personaje, noi nu doar copiem ce-au ei mai prost, dar îl și ridicăm la rang de artă.

În primul rând, ambele personaje au vocabulare limitate în limba maternă și inexistente în orice altă limbă străină. Și când zic limitate, nu mă refer la declarații de genul „I know words, I have the best words”. Mă refer strict la cuvinte penibil de simple și în vocabularul oricărui om cu 4 clase precum: Trump și pocitul cuvintelor.

Deja-vu? Neah. Doar un fel de Veorica, dar pe engleză. Și nu poți să zici că mai fac câte o gafă și presa imediat sare pe ea ca o cățea în călduri și o rostogolește luni de zile. Vorbim de o avalanșă de gafe care vin peste tine încât nu mai poți să ții pasul cu ele. De multe din ele chiar am uitat. E bine că se mai ține o evidență din când în când. La cât de savuroase sunt, e chiar păcat să le uiți.

În plus, amândoi au parte de situații cel puțin bizare și sunt foarte, foarte, foarte ciudați. De la „he he”-ul dăncilez la modul în care Trump dă mâna cu cineva, dacă ar face rahaturile astea lângă tine, indiferent de culoare politică sau chiar gradul de rudenie, ai ridica serios din spârncene sau te-ai uita dacă nu ești cumva la camera ascunsă.

Au și diferențe colosale, desigur. În afară de gen, Dăncilă deschide gura doar când e absolut necesar pentru că știe că va scoate o perlă per frază. La o adică, pare a fi conștientă de limita ei intelectuală. Trump e în antiteză. Trag consilierii lui de el să tacă și el se transformă în Peter Griffin din Family Guy. Un fel de personificare a expresiei „Dacă tăceai doar păreai prost. Vorbind, ai înlăturat orice dubiu.”

Mai există o altă asemănare, dar de data asta la partidele politice din care vin amândoi. Îndiferent ce spune omul de la vârf, oricât de ridicol, inuman sau eminamente fals, tot partidul se aliniază în spatele lui. La ei e tot Trump, la noi e Dragnea. Dacă oricare dintre ăștia doi spun exact ca-n bancul cu Elena Ceaușescu și trimisul rachetei pe Soare noaptea, toți vor deveni „yesmani”. Să zicem că în cel mai bun caz, se vor găsi câțiva care să nu fie de acord. Aceia vor avea buzele ferecate și un zâmbet tâmp pe față. E un monocefalism înspăimântător în astea două partide. La americani pentru că ei au cea mai dotată armată de pe glob și încep să facă manevere geopolitice din ce în ce mai haotice, iar la noi pentru că suportăm direct și imediat consecințele unui astfel de sistem. Un mic caz: trebuia luată o decizie de reparare a unei gafe făcută de Guvern ( nu-mi mai amintesc care) și Dragnea nu era în țară. Probabil număra firele de nisip prin Brazilia. Ei bine, nimeni, nici un ministru, secretar de stat sau chiar vreun puțiflender de printr-un minister nu avea nimic de declarat. Ăsta plecase și nu le lăsase hârtiuța cu ce părere trebuie să aibă pe tema respectivă. Fugeau de reporteri ca gândacii de lumină. Ar fi fost al naibii de comic dacă nu era trist.

Dă-ţi şi tu cu părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s