La meci pe Trans-Sil


E un fapt bine stabilit că rolul fotbalului a fost, este și va fi divertismentul maselor. Dacă vrei să vezi cum arată societatea din jurul tău, te invit să dai o tură pe un stadion din România. Sau dacă ți-e lene, citește mai departe. 

Tatăl unei colege de muncă, stelist declarat și mega înfocat, mai are momente de rătăcire spirituală în care ar vrea să meargă pe stadion să vadă un meci al Asociației Sportive Ardealul ( nici o legătură cu defuncta ASA) Tg Mureș. Cum foarte puțini dintre cunoscuții lui sunt și păcimași într-ale fotbalului, în acele momente primesc câte un telefon de la Zoli. La fel și ieri:

– Joacă ASA cu CFR Cluuj. Ai chef să mergem la meci?

Sincer, nici că-mi pasă de meci, dar îi înțeleg momentul și dacă apelează la mine, e clar că n-are pe altcineva la dispoziție.

– Mergem, zic.

Îți dai seama că-i o problemă mersul la meci în Tg Mureș, după numărul de case de bilete de la stadion. Una. Care are totuși 2 geamuri.  Și doi garcon-i care se mișcă la fel de repede ca Mutu-n teren. Văzând ditamai coada la bilete, mai să fac cale întoarsă, dar aud o voce familiară:

– Oooo, să trăiți domnu’!

Colegu’ R. Venit și el să se relaxeze, că tot e în concediu. Având un prieten în față la coadă, am plasat comanda pentru 2 bilete extra. Am prins loc în colțul tribunei 1, spre peluză. Nu că ar fi contat prea mult până la urmă. De când cu acoperitul tribunelor pe Trans-Sil, cel puțin jumătate de teren îți e blocată de stâlpii de susținere, montați din 4 în 4 metri.

Și pentru că tot mai era un sfert de ceas până la fluierul de start, am zis să-mi arunc un pic privirea în jur. De la copii de 5 ani, la pensionari. Nici sexul frumos nu lipsea din peisaj. În sectorul oaspeților, șobolanii de Gruia își făceau apariția. Cam 200. Surprinzător, pentru că acasă sunt 100 de spectatori pe tot stadionul. Când or început să strige „cfr”, toți cei prezenți au început să-i huiduie. Niciunul nu s-o gândit să strige mai tare ca ei „asa” sau „mureș” sau orice alt apelativ ce-l mai au localnicii în repertoriu. E clar că la român, primul lucru-i „muie, bă!” și abia apoi „hai, ai mei!”. Și ca o mărturie în plus a acestei afirmații, la nici 2 minute de la valul de huiduieli, de undeva din spatele meu se aude pentru prima dată „galeria ASA”: „CFR, muie CFR!”. După alte câteva minute, își fac chiar apariția pe stadion. 22 de tineri – pe numărate – printre care și o don’șoară, unu’ pe la vreo 45 de ani cam prost îmbrăcat și 4 puțoi pentru care buletinul e încă o necunoscută. Din ăia 22 de tineri, vreo 4 sau 5 arătau a trecuți de pubertate.

Pe nesimțite, începe meciul. Și odată cu el, inevitabil spectacolul acustic. Nu atât al galeriilor cât al semințelor. Culmea e că la intrarea pe stadion chiar te controlează să n-ai „bomboane agricole” asupra-ți. Cum dracu’ or trecut toți cu ele, nu pot să-mi imaginez. După 5 minute de joc, îi zic la Zoli:

– Meci de 0-0. Numa’ un penalty poate băga mingea în plasă.

La un moment dat, un individ mai aproape de 50 de ani decât de 40 ( deloc prost îmbrăcat), începe să facă pe bufonul tribunei. De la clasicele schieunături cu „pe ei, pe mama lor!” la „glumițe” la fel de amuzante ca și frigul ce se lăsa peste oraș. Dar pulimea înconjurătoare îi dădea apă la moară printr-un râs mai forțat ca doliul național din Coreea de Nord. Trebuie totuși să-i acord credit pentru ceva clownului. Știa să-și aleagă bine momentul. Nu că „galeria ASA” nu i-ar fi dat destule, cântând cam 30 de minute din meci. Dar mai făcea glume și când ăștia cântau și se și auzea peste ei, fiind foarte departe de ei. La 3, poate chiar 3,2 metri! Eu care eram la vreo 6-7 metri de ei, în multe momente nici măcar nu înțelegeam ce bolborosesc.

În spatele meu, cam la un metru mai la dreapta, doi meseriași de nici 10 ani care îi umpleau de coji pe oamenii din fața lor, pornesc o discuție interesantă:

– Tu cu cine ții? întreabă primul, cu un ton evident că discuția  era pentru ceilalți din jur, nicidecum privată.

– Mai și întrebi?! a venit răspunsul, dar nu chiar așa prompt și mai mult cu jumătate de gură. Pesemne că o fost chiar blocat copilul de întrebarea stupidă a tovarășului său. Fie nu știa ce să răspundă, fie echipa lui preferată nu era pe teren.

Cum fotbalul lipsea din teren, un alt tip de personaj mi-a captat atenția. „Arbitrul din tribună” îmi place mie să-i spun. Ăsta e genul ăla de om care vociferează mereu la orice dictează arbitrul cu acte în regulă. Pentru acest personaj, ai lui nu faultează, nu fac henț, nu-s niciodată în ofsaid și-s mereu nedreptățiți. La orice fluier, el zbiară „pentru noi, băăăăăă!”. Dacă-i pentru ai lui, „dă-i galben, băăăăă!” chit că-i vorba de aut.

Într-un moment de liniște, undeva prin peluză și-a făcut apariția și „amuzantul” scotocitor mioritic, cu munca-i de Sisif numită „Cristi”. Cel mai mult l-au „compătimit” reprezentantele sexului frumos, venite la stadion ca accesoriu obligatoriu pentru brațul tânărului român. Doar nu s-o prezenta, bietul de el, să spargă semințe de unul singur la stadion. Cu cine ar mai schimba el impresii despre unde o fost, cu cine, de ce și până la ce oră în decursul zilei?!

Cu toate că la pauză m-am gândit că poate am nimerit în colțul unde se pedepsește publicul de pe Trans-Sil și-am schimbat locația cu una chiar lângă tribuna oficială, personajele înconjurătoare erau făcute, parcă, din același aluat. Plus că aici era, nu știu de ce, un pic mai frig. Nu știu cum, dar am întors privirea spre oficială. Aveam în prim plan secțiunea VIP a celor de la CFR. Erau toți jucătorii ce n-au prins lotul, plus un tinerel cu o eșarfă la gât. Ciudat e însă că timp de vreo 2 minute și ceva cât m-am holbat la ei, doar tinerelul se uita la meci. Restul discutau între ei sau se holbau în telefoane (unul juca candy crush). Pentru niciun jucător nu părea interesant meciul, darămite important.

Ca o ultimă observație: Mutu. Toți cei din jurul meu bolboroseau că „de ce nu-l bagă?!”. Iar când și-o făcut apariția pe marginea terenului, gata echipat de joc, delir, nu alta! Ziceai că-i a doua venire a lui Iisus pe Pământ! Nu înțeleg de unde atâtea așteptări de la un om care avea cariera terminată când s-o dus să joace la Petrolul.

Și am plecat de la stadion, cu vreo 2 minute înainte de final. Am zărit o singură fază ce se apropie cât de cât de fotbal, în tot meciul. Dar și aia o fost ofsaid.

 

Anunțuri

Dă-ţi şi tu cu părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s