Director la ZF, expertu’ lu’ pește prăjit


Mi-am format un obicei din a citi ceva în timp ce îmi beau cafeaua de dimineață. De obicei, citesc doar titlurile articolelor pentru că nu găsesc nimic interesant până termin de băut cafa. Uneori însă, dau peste așa ceva . Sunând relativ interesant, mă pun să citesc. Când văd că e un articol scris de însuși Directorul Editorial al Ziarului Financiar, ciulesc bine urechea!

Toate bune și frumoase, până ajungem la paragraful următor:

Eu am picat pe o secvenţă absolut fabuloasă despre „muncă”. Personajul interpretat de Maia Morgenstern a oferit nepoatei ei din film şi prietenului ei soluţia să meargă la muncă, dacă vor bani. Nepoata şi prietenul se gândeau să facă o nuntă ca să facă rost de bani. Iar replica unuia dintre ei a fost genială: „Da’ de ce să mă duc la muncă?… Să râdă lumea de mine? Să venim obosiţi?!”. 

În spatele acestor replici, care sunt luate din viaţa de zi cu zi din ceea ce reprezintă la un nivel naţional Las Fierbinţi, stau nu numai cele două personaje, ca în film, ci 2,922 milioane de oameni identificaţi de Institutul Naţional de Statistică drept lucrători pe cont propriu – 1,755 milioane – şi lucrători familial neremuneraţi – 1,167 milioane.

Aici deja avem o problemă. Nu poți să zici că toți ăia din evidențele INS-ului gândesc la fel de grețos precum personajele din film. Întradevăr, sunt destui în țara asta care gândesc astfel și nu am să le iau apărarea nici pentru o microsecundă! Dar la fel de bine sunt și destui oameni care își caută un loc de muncă și nu găsesc. Motivele pentru care nu își găsesc nu țin neapărat de o gândire de tipul ( extrapolând ușor): „cum să muncesc eu ca … ?!” ci pentru că în multe zone ale țării, ele lipsesc cu desăvârșire! Ori generalizarea lui e la fel de scârboasă precum mentalitatea descrisă în articol.

Individul continuă pe același ton:

Din totalul populaţiei ocupate de 9,263 milioane, salariaţi avem 6,2 milioane (angajaţii oficiali – 4,7 milioane – plus 1,5 milioane angajaţi „la negru”), patroni 112.000, plus cei 2,922 milioane de mai sus. Adică o treime din cei care pot să muncească, nu muncesc mai deloc, dar există şi consumă.

Dacă ne afundăm puţin mai mult în statistică, din cei 2,922 de milioane de „lucrători pe cont propriu şi neremuneraţi”, 1,73 de milioane, adică 60%, au vârsta cuprinsă între 25 şi 54 de ani, adică sunt numai buni de muncă.

Aici am două obiecții:

1) Dacă reprezintă o treime din populație, e firesc să existe. Ar fi matematic imposibil să nu existe! Și dacă există, mi se pare absolut firesc să-și dorească o continuitate în existență, prin urmare, este evident și consumul acestora. Sau poate că autorul folosea un ton prin care era pur și simplu indignat de existența fizică a acestor persoane… Înfiorător gând.

2) Simpaticul nostru autor mai scoate o perlă, demnă de-un teoretician desăvârșit pe care primul contact cu practica îl lasă paralizat. Dânsul consideră că până la 54 de ani ești numai bun de muncă și ar trebui să muncești! Foarte corect! Dar întrebarea mea e dacă dânsul are idee cam care este prima reacție a unui angajator când aude o vârstă de 45+ ani a unui candidat pentru un post? Care este cifra celor între 45-54? Din alea 1,73 de milioane, câți rămân în final? Și aș fi extrem de curios să aflu cam cât de precisă e măsurătoarea aceea a INS, cu o populație de 20 de milioane… Măsurătoare din care derivă cifrele de mai sus.

Plus că niciodată nu mi-a plăcut statistica. Mark Twain ( parcă) spunea odinioară că: „Există minciuni, minciuni gogonate și există statistici”. După umila-mi părere, statistica e reprezentată de niște calcule reci care nu țin seamă niciodată de tabloul complet, ci evidențiază niște rezultate după un adevăr trunchiat.

Un mic exemplu în acest sens. La întrebarea „Ai furat vreodată?”, ținând cont că furt reprezintă și o prăjitură „furată” din platoul bunicii înainte de sărbătoarea propriu zisă, poți concluziona că „România e o țară cu 20 de milioane de hoți” ( dacă atâția spune INS-ul că suntem).

Și apoi lansează bomba:

Dar ce facem cu cei 2,922 milioane din Las Fierbinţi, care râd când trebuie să se ducă la muncă? Nu ştiu cum şi din ce îşi câştigă existenţa, muncesc în agricultură cu ziua, îşi cultivă pământul din jurul casei, dar până când statistica va veni cu un răspuns la aceste întrebări, poate guvernul s-ar gândi să îi impoziteze într-un fel sau altul cu 50 de euro pe lună, pentru că folosesc infrastructura şi serviciile de bază. S-ar strânge astfel 146 de milioane de euro pe lună, adică 1,75 miliarde de euro pe an.

După cum am stabilit, prima frază nu face decât să-l pună într-o postură ridicolă pe Directorul nostru Editorial. Dar continuarea face toți banii! Și nu doar ăia buni de muncă ( 1,73 mil) trebuie impozitați, ci și elevii, studenții și șomerii de vârsta a treia! Toți până la 2,992 milioane!

 – Deci dom’le, cauți, nu cauți de lucru, ai sau n-ai unde să cauți, ești elev sau student, ia mai dă dumneata un 50€ către statul român lunar! Cum de ce?! De aia, ca așa zice un deștept de la ziarul financiar, dom’le! Și nu oricine, ci chiar Directorul Editorial! 

Și eu sunt mai liberal în gândire, dar ce propune expertul nostru frizează cu totalitarismul. Mi se pare o stupiditate dusă la extrem și desprinsă din epoca împușcatului. E la același nivel cu celebra „taxă pentru port ilegal de sculă”, când orice bărbat căsătorit ce nu furniza șoimi și pionieri patriei, plătea o taxă statului pentru neîndeplinirea cincinalului în cearșafuri.

A doua chestie ce nu o înțeleg e la ce infrastructură și la care servicii de bază se referă domnul Hostiuc. Spitale și medici de familie? Se referea la drumuri? Sau poate la școală? Ești elev?! Plătește-n crucea mă-tii liceul ce-l faci! Dânsul chiar crede că cineva mai poate merge la vreo instituție de stat în țara asta unde să nu plătești pentru serviciul pe care-l ceri?! 

Vreau să-mi răspundă ilustrul nostru economist/finanțist cum ar putea o persoană să plătească taxa asta de 50€, dacă s-ar afla în următoarea situație ipotetică: Mamă a doi copii, unul în clasa întâi, unul la grădiniță, în plin divorț, rămasă fără un loc de muncă în urmă cu 6 luni întrucât firma a intrat în insolvență, iar de la soț n-a mai primit un leu în ultimele 9 luni de zile pentru îngrijirea copiiilor. Sau un om ajuns la 4-5 ani de vârsta pensionării și ramas, deasemenea, fără locul de muncă de-o viață, și care nici în altă parte nu-și poate găsi. Sau un elev în clasa a 12-a!

Ori dacă un jurnalist cu o oareșce pregătire în domeniu îți vine cu soluții din astea de-a dreptul  cretinoide ( îmi doresc să fie doar păreri stupide și nicidecum lobby pentru o mutare viitoare a guvernului), ce drac’ de pretenții să ai de la un trepăduș din ăsta politic ce și-o lins ascensiunea?! Chiar a murit rațiunea-n țara asta?!

 

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Director la ZF, expertu’ lu’ pește prăjit&8221;

  1. Kane zice:

    Mircea, este discutabil. Desigur ca impozitarea „oarba” a tuturor, fara a tine cont de considerentele sociale si de viata in general, e o solutie la indemana oricui, nu trebuie sa fii cine stie ce doctor docent ca sa propui asa ceva, dar pe de alta parte sunt multi care prefera sa piarda vremea si sa traiasca dintr-un ajutor social, cu minimul posibil pe care-l poate asigura economia de subzistenta din satul romanesc tipic. Ceea ce autorul ignora, si-aici ma intorc din nou la ideea ca societatea romaneasca inca are nevoie sa invete sa gandeasca, este faptul ca nu pricepe ca nu poti forta pe nimeni sa faca nimic. Toate tarile vestice isi asuma costul pe care-l presupune sustinerea celor care nu au de lucru/nu vor sa lucreze, chiar daca cel care iese la plimbare in pauza de masa se uita frustrat la cel care sta relaxat la o bere, la ora 1 dupa-amiaza, in curtea casei sau la „bufet”. Eu m-as concentra pe cei care doresc sa duca o viata integrata in cursul firesc, pragmatic, de zi cu zi. Acolo trebuie optimizat, nu supra-impozitat!

  2. Kane zice:

    E simplu. Nu poti forta pe nimeni sa lucreze nimic. Poti sa le ceri, cel mult, sa presteze munca in folosul comunitatii pentru ajutorul social. Si trebuie optimizat sistemul de impozitare la marea masa, in acest moment esti impovarat si descurajat sa iti platesti in mod cinstit toate taxele.

    • Miştotică zice:

      Dacă NU VOR să muncească, nu văd de ce ar trebui să le asigur un ajutor social. Le-aș da, eventual, un șpiț în cur și i-aș lăsa să se descurce cum pot și să mă mai caute când le-o veni cheful de muncă. Dacă nu, pot muri de foame că nu îmi pasă.

      Cât despre optimizarea impozitării, aici e cu cântec. Ar fi ideal să se facă asta, dar ai o mare problemă la nivel de politic. Ceea ce mi-a dat o idee de o postare. Danke șoșon! 😀

Dă-ţi şi tu cu părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s