Vă ţineţi voi după galeria lu’ Oltchim?


Prin decembrie 2012, în Serbia s-a ţinut CE de handbal feminin. România juca în grupa de la Vîrşeţ. După o previzibilă dar dificilă victorie împotriva Islandei, a venit o remiză împotriva Rusiei. Asta după ce am avut norocul să prindem Rusia în a mai slabă zi a ei din tot turneul şi am condus cu 5 goluri la pauză! Eniuei, într-o graţioasă zi de vineri, jucam decisivul împotriva Muntenegrului. Miercuri seara, pe la urechile mele vine informaţia conform căreia, aş avea cu ce să merg şi eu la meci. Totul părea mai frumos ca-n poveşti.

Cum aveam ore suplimentare, am plecat cu nişte ore mai devreme de la muncă. Am ajuns la punctul de plecare unde m-am mai întâlnit cu nişte prieteni. Ziua căpăta miros de veselie. Pe drum spre vamă am citit vreo două etichete, iar apetitul de o gurmanska plijeskavita atingea cote record. Noroc că n-am stat mai mult de juma’ de ceas în vamă, iar după alt sfert de ceas, eram deja cu banii schimbaţi în Vîrşeţ. După ce-am băgat o pleşca la maţ, ne-am îndreptat către un birt de lânga sală. Ca o mică paranteză, Vîrşeţ e un oraş de aproximativ 40000 de locuitori şi are o sală cu 4000 de locuri! Să mai zic de Timişoara/Iaşi/Braşov/Ploieşti/Constanţa/etc ?!

Ajunşi în birt, ne-am aruncat pe nişte beri, că aşa-i şade bine omului ce proaspăt o cinat. În local, ne-am mai întâlnit şi cu alţi prieteni, iar la un moment dat, după suficiente beri, am ajuns să punem şi muzica 😆 . După ce ne-am terminat dinarii, am purces cătă sală. Spre surprinderea noastră, mai erau 5 minute din prima repriză a meciului dintre Rusia şi Islanda. Noroc că am avut biletele valabile pt ambele meciuri. Mă încercau nişte sentimente în vezică…

Din tot meciul Rusia – Islanda, mi-a sărit în ochi… o islandeză :mrgreen: . Hildur Thorgeirsdottir. Faină rău fata. L-am rugat pe bunul prieten D. să-mi facă o poză cu ea, dar o mişcat telefonul şi o ieşit un… mi-e şi ruşine să o public. În mod absolut meritat, Rusia câştigă meciul, iar sala era aproape plină cu români, veniţi să susţină fetele în meciul cu Muntenegru. Doar într-un colţ de sală, chiar lângă noi, vreo 100 de muntenegreni. Mă duc să mai scap de nişte lichide, iar la întoarcere, îmi amintesc că am zărit două tobe lângă un tricolor la tribună, pe durata primului meci. În mod absolut firesc, mă duc să vorbesc cu proprietarul, poate s-o trage şi el cu toba în peluza veselă.

Din păcate, erau doar tobele acolo. „Îs o doamnă şi un domn cu ele, dar cred că sunt la toaletă” îmi zice o femeie de prin zonă. Aştept. După vreo 2 minute, apar şi proprietarii.

– Am şi eu o rugăminte. Veniţi, vă rog, cu tobele în peluză? întreb eu, pe-un ton extrem de amabil.

– Da’ ce-are de bat tobele d-aci? zice femeia, pe-un ton destul de rece.

– Acolo se va cânta tot meciul, iar prezenţa tobelor poate da un ritm uniform cântecelor în toată sala. Aici la tribună…

– Las’ că batem d-aci! mi-o taie scurt femeia din nou.

– În cazul ăsta, v-aş ruga să bateţi pe ce cântăm noi, să fie cât de cât…

– Vă ţineţi voi după galeria lu’ Oltchim?! mi-o taie din nou scurt şi ironic olteanca.

În clipa aia am vrut să-i fut una, de să-i sară borşu până-n tribuna de vizavi. Şi pentru că oscilam între 2 reacţii, m-a bufnit râsul. Da’ unu’ din ăla isteric. Galeria lu’ Oltchim… Ultraşi din toată ţara, turnaţi-vă cenuşă-n cap, daţi-vă foc la steaguri că trece galeria lu’ Oltchim!!! 😆  Ce, mă?! 😆 Pula mea… Păi o galerie ca a Oltchimului are şi Biledul pe la Cupa Pipatch, atunci când turneul se ţine la Găvojdia. Auzi la ea… Galeria lu’ Oltchim… 😆 . M-am tâmpit mai tare doar pt că am auzit-o pe aia spunând „Galeria lu’ Oltchim” 😆 .

Ajung înapoi în peluză şi le povestesc câtorva prieteni dialogul cu olteanca. Au început şi ei să râdă cu poftă. În fine, începe meciul. Paradele Paulei Ungureanu din startul jocului ne duc la o diferenţă de 2 goluri. În loc să majorăm diferenţa, fetele ratau din orice poziţie, iar la pauză intrăm cu un avantaj de-un gol. De notat că din senin, s-o umflat orezul în muntenegrenii din tribună şi parcă ar fi vrut să sară la scandal. Dracu’ ştie de la ce ( înainte de meci n-a existat nici un semn în direcţia asta), dar dacă jandarmii nu făceau gard viu, nu-i vedeam prea bine.

Începe repriza a doua şi a  noastre dau primele gol. Senzaţia că se poate câştiga a fost însă repede spulberată de jucătoarele noastre, care în următoarele 10 fucking minute!!! n-au găsit poarta muntenegrencelor. Bulatovici&co în schimb, au ciuruit poarta noastră, iar diferenţa putea fi de minim 10 de goluri dacă aceeaşi Ungureanu nu prindea o zi de graţie. Am luat-o în barbă la 3 sau 4 diferenţă, dar nici asta şi nici neputinţa/ratările nu m-au rănit ca indiferenţa fetelor faţă de oamenii care le-au încurajat timp de 60 de minute şi care doreau să le îmbărbăteze, la final de joc, pt faza a doua a grupelor. Au stat 5 minute întinse pe parchet, ca şopârlele la soare, după care au trecut indiferente pe lângă suporteri şi s-au mai oprit doar în vestiar. V-o educat bine „Galeria lu’ Oltchim”…

Anunțuri

Dă-ţi şi tu cu părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s