Wake up call


În data de 29 a ultimei luni din anul ce-a trecut, împreună cu Bunul prieten D, Sandra, V. şi M am făcut o excursie pe Muntele Mic. Trebuia să fie o escapadă de-o zi la săniuş, cu urcare dimineaţa şi coborâre seara. Fiind ieftină cazarea, am decis să mai atârnăm o zi pe acolo şi am închiriat the coolest room evăr! Din păcate, n-am nervi şi timp să vă transpun toată povestea, mega funny dealtfel.

În 30 am coborât de pe munte, dar nu înainte de a ne promite că ne vom întoarce în ianuarie. Având în vedere că escapada asta ne-o costat mai mult decât era planificat, am decis s-o facem după data de 15, când intrau salariile. Ajuns acasă, am dat două-trei telefoane, în speranţa că voi găsi o locaţie în care să stau agăţat pt cheful dintre ani. Cum aveam doar două variante şi nici una pe plac, mi-am spus: „fuck it! stau acasă!”. Ce-i drept, ficatul meu avea nevoie şi el de o pauză de la alcool, ţinând cont că în a doua jumătate a lui decembrie am umblat mai mult curentat decât treaz.

Zis şi făcut! Pus nişte filme în playlist, întins pe pat şi un singur gând în cap: fuck you, 2013! Doar că socotelile mi-au fost date peste cap înainte de ora 20. Din străfundurile unei licăriri copilăreşti, m-o lovit un dor nebun- nebun, I tell you- de Broodwar. Simţeam că mă sufoc dacă nu-l joc. Am sărit ca ars din pat, răscolit prin arhiva de dvd-uri, instalat jocul şi: „big game hunters-> 7 computers -> ales zerg ->melee”. Având în vedere că erau toţi împotriva mea, nu puteam să-i las în avantaj. N-aş fi avut nici o şansă. „black sheep wall”! După 35 de minute, ieşeam victorios din lupta anului 2012. După alte două runde în care am jucat cu protoss, m-am pus înapoi pe pat şi am reluat sesiunea de filme. Ultima dată când m-am uitat la ceas, era cam 2 jumate.

În timp ce sforăiam, aud cosmote-ul cum schiaună. Cum doar una din 3 persoane putea fi la capătul celălalt, am considerat că somnul e prea dulce pt a răspunde. L-am pus pe silent şi mi-am văzut de somn mai departe. Şi cum somnul dulce ţi-e mereu futut de cineva drag, aud dintr-o dată bătăi isterice în uşă. „Dacă mă fac că n-aud poate pleacă” îmi zic. „Mihhhceaaaaa!!!!” bum-bum-boc-bam-zbeng! „Mihhhceaaaaa!!!!” bum-bum-boc-bam-zbeng! Vocea inconfundabilă a Bunului prieten D. Gândindu-mă că şi-o fi pierdut cheia de la casă la revelion, mă ridic din pat şi într-o stare semi-trează, îi deschid uşa. În faţa mea, Bunul prieten D. în costumul lui de schi şi V. la bustul gol.

– Hai să mergem înapoi la munte!

– Du-te bă, de aici, că nu vin! răspund, convins fiind că ăştia vroiau să merg cu ei printr-un birt din oraş să continue ei băutul.

– Hai bă, că ne aşteaptă Sandra si cu M. în maşină, în faţă la poliţie.

– Mergeţi voi! răspund sictirit în timp ce mă arunc înapoi în pat.

N-am atins bine patul că am şi fost tras de picioare înapoi jos. Dezmeticindu-mă un pic, imi dau seama că ăştia-s prea beţi ca să coacă o dumă de genu’, doar ca să mergem într-un birt. Pun toate datele cap la cap: costumul de schi, bustul gol plus banii ce mi-i fluturau ăştia pe la nas ca dovadă că întradevăr vor să meargă la munte. Întind mâna spre ciorapi zicând:

– Bine. Să mergem!

 

Anunțuri

Un gând despre &8222;Wake up call&8221;

Dă-ţi şi tu cu părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s