Baia Mare away (I)


Luni seara. Şedinţă MCMXXI. Toate bune şi frumoase, femomenul „strălucă”, lume bună pân’ la dumniezo şi înapoi, dar la sfârşit, vine întrebarea pe care toţi încercau să o evite: la Baia Mare cine merge? „Dude, e fuckin’ marţi meciul! Lasă-ne cu deplasările tale!” ar veni argumentul oricărei persoane cu capul cât de cât pe umerii unei societăţi de căcat. Gaboru sare primul „Eu!”. Fac 7,32 calcule în cap, iau în „consideraţiune” faptul că nu fac deplasări fără 50 de lei în buzunar, calculez bine portofelul care îmi spunea „60 total! Tre’ să mai şi mânci până sâmbătă!”, şi spun: „Eu, al doilea!”. Sare şi Para,  „şi cu mine, trei!”. Restul, erau musai să ponteze la scârbici.

– Acuma, dacă tot nu puteţi mergeţi, săriţi cu banu’ la chetă pentru ei, zice Bunul prieten D. ( parcă)

10 lei de la ăla, 15 de la ăl’lalt, 30 de la Vali, mai 7 de la altu’ şi uite aşa s-or strâns 140 de lei. Ne mai trebuiau 40 de lei ca să strângem banii necesari pentru microbuz. Mă întorc către Thiery ( un olandez venit în vizită) şi-i zic: „Mate, wanna join us?” „Of course!”. Mă întorc către restu şi zic: „luăm de la el 40 de lei dimineaţă”. Pun mâna pe telefon şi-l sun pe M.

– Noi venim 4. De unde-i plecarea cu microbuzul?

– Nu se mai merge cu microbuzu’ că nu ne-am adunat destui. Mergem cu Iaşiu la 6 jumate.

Mi-o picat juma’ de faţă. Asta presupunea mers cu trenu’ până la Oradea şi de acolo, cu ocazie pân’ la Baia Mare. „Dar poate găsim o cursă de microbuz de acolo” mă gândesc eu în naivitatea mea. Mă întorc cu faţa spre restul şi le zic:

– Nu se mai merge cu microbuzu’ ci cu trenu’. Când terminăm aici, mergem toţi la mine. Cumpărăm ceva mezeluri de la un butic şi facem ceva de mâncare pt drum.

Toate bune şi frumoase, doar Gaboru refuzându-mi politicos invitaţia:

– Bag pula, bă, io nu vin că trebe să dorm!

Aşa că, la terminarea şedinţei, însoţit de V. şi Para, am pornit agale cătă casă. Mai nişte discuţii pe drum cu băieţii, mai nişte glume pe seama lui V. , o vizită pe la Miky la servici să adunăm şi cheta lui pt deplasare şi vrând-nevrând, ajungem la buticu’ de la Celentano. Cumpărăm o rudă de salam, o pâine şi ceva bere, să ne stingem setea până la plecare. Toate pe banii lu’ Vlăduţ, desigur 😆 .

Ajunşi la mine, în mod absolut firesc am dat-o pe bere. Para s-o pus să vorbească cu puţele pe feisbuc, iar eu şi V. am sorbit pe bere şi-am stat la taclale. Pe la 1 şi ceva, Thiery al meu ne sună, să-i dăm adresa la taximetrist. Se întorcea de la curve. L-am cules pe ăsta din faţa blocului şi V. s-o tirat acasă că intra la munci dimineaţa. Am continuat să beau singur, povestind cu Thiery de data asta. Pe la 3 şi ceva, olandezu’ meu zburător devine alb ca varu’ la faţă. Între noi fie vorba, mă-sa fiind ceva chinezoaică, îţi trebuiau ochi de vultur ca să observi că-i mai alb ca de obicei :mrgreen: . S-o dus omu’ la baie, o dat la raţe după care s-o întins pe pat să-şi mai revină. Între timp, afară o pornit o ploaie inumană. Turna în draci iar pe mine m-o luat durerea de cap. Aveam numa’ teneşi pe acasă. Înjuram în gând şi mă gândeam serios să-mi iau pungi de congelator peste şosete. Pe la patru şi ceva, sună şi Gaboru.

– Bă, io acuma plec de acasă.

Thiery era tot transpirat, pesemne că iar l-o luat boala. O mai avut un episod din ăsta pe tren, în drum spre Bucureşti în toamnă la steaua – Rapid, când l-o luat ambulanţa din gara de nord. Pt a evita un repetir al situaţiunii, i-am zis că-l las la mine să doarmă şi când se trezeşte, să-l sune pe G. Omu’ o refuzat şi mi-o zis să-i chem un taxi. Dup’aia, mi-o dat ăia 40 de lei + 150 de lei să-i cumpăr 3 fulare: unu’ cu Bihor şi două cu Baia Mare.

Îl ducem la taxi, îi dăm la ăla adresa lu’ G şi plecăm în faţă la prefectură să ne întâlnim cu Gaboru. Nu cred că are sens să vă spun că-n 10 metri de când am ieşit din bloc, picioarele mele erau complet murate.

– Bă, avem ceva bani, luăm taxi de la prefectură până la gară, bag pula-n ea ploaie! îi zbier lu’ Para.

– Da man, stai calm.

Ne-am întâlnit cu Gaboru şi imediat, porcu’ de Para s-o dat cu opoziţia: „mergem pe jos”. 25 de minute în care ploaia m-o pătruns până la ouă. Ajungem într-un târziu la gară, unde ne întâlnim cu F., O. şi L. După clasicul aprovizionat cu bere, ne ascundem fularele ( „ne iubeşte” TF-ul după o deplasare la arad şi nu prea mai putem urca în trenuri) şi intrăm în tren în grupuri de câte 3 persoane, pentru a nu trezi suspiciuni. Suflam şi-n iaurt pentru că altă variantă de a ajunge la meci nu prea era. Ne-am cuibărit într-un compartiment, am tras toate perdelele şi-am aşteptat cuminţi ora plecării. În mod absolut firesc, pe mine m-o luat foamea, drept urmare, am mâncat toate sanvişurile înainte ca trenu’ să plece din staţie 😆 . Pe la 6 şi 10, văzând că M nu dă nici un semn de viaţă, îl sună L. Nu răspunde.

– Să vezi că ăsta nu s-o trezit, spune L râzând.

Peste 5 minute, sună din nou. Tot fără răspuns. Mai două guri de bere, o poveste, o glumă şi trenul porneşte din loc. 6 oameni într-un compartiment + o maşină mică ce urma să plece un pic mai târziu. Unii ar spune că-i trist, dar adevărul e că…

va continua

Anunțuri

Dă-ţi şi tu cu părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s