Durere-n suflet, nu în …


Am vrut să pun titlul de Scrisoare dechisă dar mi-am dat seamă că deşi are destinatar, n-atinge urechea care trebuie.

De când m-o ouat raţa, mi-am format o pasiune ciudată pentru fotbal. Ciudată, în sensul că-mi place tot ce se învârte în jurul unui eveniment sportiv, în care 22 de umanoizi aleargă după o minge. E fotbal?! E superb! Meciul vine şi cu o încărcătură suplimentară de rivalitate?! E magnific!

Şi pentru că nu sunt singura anomalie de pe planeta asta care iubeşte acest sport, un om cu multă inspiraţie s-o gândit să televizeze în direct un asemenea eveniment. Să-i trăiască familia şi toţi urmaşii, în vecii veciilor amin! Dacă nu era nenea ăsta ( nu ştiu cine o fost şi un sărci pe gugăl e mai mult decât pervers în clipa de faţă), poate că fotbalul nu s-ar fi bucurat de succesul care acum îl poartă.

Dar să revenim la durerea noastră cea de toate zilele. Pe cât de mult iubesc fotbalul, pe atât dispreţuiesc comentatorii. Funcţia asta ( căci matematic vorbind, e o funcţie) mi se pare complet inutilă. Ba mai mult, îmi repugnă. Eu sunt genul de om care, atunci când se uită la un meci de fotbal, începe să simtă instantaneu un miros uşor înţepător de iarbă proaspăt cosită. Un om care privind în sticla televizorului, încearcă să se teleporteze pe arena în cauză, să simtă meciul aşa cum se joacă el. Să audă vuiteul tribunelor şi să simtă trepidaţia stadionului în călcâie. Tensiunea unui meci cu miză, pasiunea suporterilor transpusă-n cântece de încurajare, atmosfera creată de aceştia în jurul unui meci. Acestea sunt elementele care mă fac să iubesc acest sport. Ori un pulă verde matematic care îmi perturbă fonic spectacolul îmi e orice, numa’ drag nu!

Joi spre vineri, noapte, am stat treaz până aproape-n zori de zi, pentru a urmări un meci din Copa Libertadores. Semifinală de competiţie, nu alta! Boca versus Universidad de Chile. Am luat nişte bere-n guşă, mi-am pregătit patul să fie cât mai pufos şi am aşteptat spectacolul. In all fairness ( cum îmi place mie să spun), suporterii din America Latină sunt experţi în a face spectacol. La capitolul comparaţie, vorba unui amic, noi ne jucăm de-a suporterii pe lângă ăştia. Toate ingredientele erau în poziţie, plus că, din experienţă, la meciurile care se bat cu zorii de ziuă, Digi le lăsa fără comentator. Am intrat instantaneu într-o stare semi-orgasmică. Asta până când pulică ăla rr-it de la digi ( iar n-are sens să gugălui) o început să deschidă gura. Pe lângă faptul că mi-o tăiat sunteul de pe stadion, şi-o mai şi dat drumu’ la inepţii. Amice, fute-o-ai pe mă-ta!, nu-mi pasă ce crezi tu! Fă-te raţă mută şi lasă-mă-n pace!

Înţeleg că tai din sonor ca regizor transmisiune, să nu-ţi surzeşti audienţa. Înţeleg că nu dai imagini cu suporterii că aşa-i directiva de la fifa=mafia, dar s-o fuţi pe mă-tă dacă-mi vorbeşti când trebuie să taci! Cum să-ţi deschizi gura când:

Cum ziceam şi la începuturi, dragi directori de televiziuni sportive din .ro, dacă tot televizaţi un eveniment sportiv, se poate să-mi oferiţi o variantă auxiliară fără comentariul unui idiot care-mi spune că arbitrul e vecin cu un fost verişor al unui oligofren ce-o fost în probe la #muieSteaua ?  Şi să nu-mi spuneti că nu-i posibilă o transmisiune fără comentariu. În Germania, par iegzamplă, poţi urmări un meci de fotbal fără să-l auzi pe comentator dându-şi cu părerea despre cât de bine îi stă şorţul unui jucător. Ba chiar poţi urmări meciul fără comentariu. Asta vreau şi eu! Să văd un meci de fotbal, nu Povestea unui idiot spusă de el însuşi. Am citit deja cartea.

Anunțuri

Dă-ţi şi tu cu părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s