La moţi (II)


 

Am luat micul dejun, dar parcă era cam sec. Toţi aveam papilele gustative setate pe şuncă şi în mod logic, ne lipsea mai mult ca aerul. Dintr-o dată, ne loveşte în cap asemeni unui baros, o voce familiară:

– Cum de v-aţi trezit aşa devreme?

Fără să-şi întoarcă privirea, Silviu îi zice sec:

– Ce cauţi aici?

Era Mariana. Ştiind că va avea parte de-o primire ostilă, l-o convins pe Ionel să vină cu ea, aducând şi-o ofrandă pt pruncii ei. Lapte. Cadou bun, moment prost. La câtă bere aveam în noi şi la câtă mai urma… numa’ de lapte nu duceam noi lipsa 😆 . Le-am povestit şi lor despre decepţia matinală, că în fond, devenea haioasă faza. Din senin, îl aud pe Roby:

– FUtu-ţi GUra MĂ-tii DE JAvră!

Şi glonţ după dulău să-l linşeze, care şi-o ales un moment prost pt a ne vizita 😆 .

– Bă, Roby, dacă tot o mâncat şunca, dă-i şi nişte bere! strigă Silviu râzând.

– Ionele, zi-mi şi mie pe unde găsim noi mure, întreb eu pe-un ton mai serios.

– Pe dealu’ ăsta din faţă, sus pă creastă. Da’ mai în stânga de aici.

– Buuun. Băieţi, azi culegem mure!

Nu prea le ardea lor de căţărat, da’ în spiritu’ aventurii, nu suna nici başca rău. Am băgat un flacon de bere în noi, am mai luat unu’ la pachet şi dă-i bice. Deşi eu cu Roby eram fumătorii, Silviu era mereu ăla care rămânea în urmă. Nici măcar Lenţiu, cu genunchiul lui operat, nu obosea aşa repede. Până am ajuns la mure, am fumat vreo 5 ţigări şi am terminat şi berea. Dar odată ajunşi, nimic nu mai conta. Să vezi atâtea mure la un loc, aşteptându-te să le devorezi… Am sărit toţi 4 în ele, ca nişte nou-născuţi în sânul mamei. Din păcate, în acelaşi moment, se aude o bubuitură îngrozitoare în spatele nostru. Ne-am căcat pe noi instant! Nici vorbă de nori pe cer şi totuşi…

– S-o trezit Iliuţă!

– Hai de aici, că nu-i de glumă cu bou’ ăsta!

Ş-am luat-o la fugă, de parcă aveam o haită de lupi în spate. Ne-am bagat pula în mure, în oboseală, în berea băută…  în tot! 😆  În viaţa mea n-am coborât o pantă cu aşa viteză 😆 . Ca să pricepeţi cât de speriaţi eram, când am ajuns la corturi, am sărit direct în ele şi n-am mai ieşit afară aproape un ceas 😆  . Noroc cu berea băută, că ne-o scos la pişat, altfel îmbătrâneam în corturi 😆 . Puteţi să ziceţi ce vreţi, da’ cu fulgerul nu-i de glumă. Mai ales când ai în familie o persoană care o trecut prin ceva asemănător.

Duminica aia s-o terminat cam tăcut. După ce-am luat prânzul, ne-am băgat într-un cort şi am jucat cruce. Eu cu Lenţiu şi Roby cu Silviu. Nu de alta, dar era imposibil să-i baţi pe fraţi. Aveau semnelele lor pt orice carte. Unde mai pui că în afar’ de Roby, în cortu’ ala erau numai maeştrii în palmat cărţile :mrgreen: . Una din deprinderile de bază ale navetistului :mrgreen:  . Pe la vreo 1 noaptea, am terminat berile şi având în vedere că cea mai apropiată sursă de aprovizionare deschisă era în Brad, ne-am băgat la somn.

Treziţi de nelipsita năduşeală matinală, uşor mahmuri, ne-am dat seama că trebuie aprins focul. Din cauza jocului de cărţi, noi am uitat să mai bagăm ceva pe foc. Aprinde-l drace, cu toate lemnele ude de la rouă. După juma’ de ceas în care am vânturat surcelele, ne-am amintit că la nici 10 metri de noi e ditamai căpiţa de fân 😆 . Culmea e că nici nu era într-o poziţie ascunsă 😆 . Ne băgăm rapid la micul dejun, sorbind fiecare dintr-o cană cu ceai fierbinte, să prindem câta culoare în obraji. Şi cum după micul dejun alunecă bine şi-o cafea… iaca s-o făcut de ora 10 şi noi tot la cafea eram. În clipele alea mă încerca un sentiment mixt şi confuz. Aş fi baut o bere fără să clipesc, dar să fac 12 kilometri pt ea, parcă era prea mult. Ce era de făcut?!

Roby fiind bucătarul, am convenit ca el să aranjeze paiele şi noi să tragem. Două scurte ( măgăreţele) şi unu’ lung ( asistentul bucătarului). Am tras primul şi… pai scurt. Îmi venea să-mi fut pumni în coaie de ciudă. Şi ca să nu fie cu supărare între fraţi, au tras ambii în acelaşi timp. Rezultatul?! Silviu o primit postul de trântor.

– Bă, da’ sper să terminaţi mâncarea până ne întoarcem.

– Da mă. Nu se pune problema.

Cu lista de cumpărături în cap şi ghiozdanele în spate, am pornit pe lungul drum către Ribiţa. Ne-am oprit la primul izvor, am băgat nişte apă într-un flacon s-avem pe drum şi dă-i mai departe. La mai bine de o oră de la plecare, ajungem la birt. Acelaşi nene de sâmbătă, ne întreabă cu glasu-i molcom:

– Tăt Haţegana?

– Da.

– Mă, da’ voi beţi bere…

– Doar n-om da banii pe ea ca s-o golim pe jos…

Până o umplut el flacoanele noastre, noi am dat o tură la magazinul din sat. Gama de produse era extreeeem de redusă. Dar ce ne trebuia nouă, era găsibil. Adică pâine şi baterii pt lanterne. Ne-am întors la birt, unde am băut câte o bere pe post de energy drink. Pe drum ‘napoi ne-am luat nişte cornuri cu ciocolată, că ne chiorăiau groaznic maţele. Dar şi alea or ţinut de foame până le-am mâncat. Într-un târziu, ajung şi lihniţii la corturi unde îi aştepta masa pregătită. Am feliat juma’ de pâine şi dă-i bice cu balotatu’. În vizită, apare din nou javra lu’ Milian, care se tot învârtea pe la 5 metri de noi, aşteptând să-i aruncăm ceva resturi. Şi cum alea nu mai veneau, odată observ cum pe sub mâna dreaptă a lu’ Lenţiu apare un cap de câine care înfulecă pâinea de pe buturuga-masă şi o ia la sănătoasa 😆 .

– Bfl-ffffllvvv-mmm, zbier eu cu gura plină 😆 .

– Ce?! întreabă Lenţiu.

– Pfffmmmâiinnnea!!!

– Futu-ţi gura măăăăăă-tiiiiiiiiiiiiii! zbiară Roby şi iar se ia după câine 😆  .

Silviu o căzut pe spate, eu m-am înecat cu mâncare şi Lenţiu, fiind cu spatele la acţiune, era încă nedumerit de ce se petrecea 😆 . A doua oară în 3 zile, mortăciunea aia plină de scaieţi, ne-o furat mâncare. Acum, în timp ce mâncam 😆 ! Dar de data asta, Roby o fost mai a’ dracu’ decât câinele.

– Uită-te la el!!! strigă Silviu. I-o luat pâinea la câineeee 😆 !

N-am mai rezistat niciunul. Nici măcar Roby 😆 . Mă durea burta de la râs si nu mă puteam opri 😆 . Mai ales că Roby mai băga câte un ” ‘mniezăii mă-tii de javră…” la fiecare două minute 😆 . Şi ştia el ce ştia. Nu era ultimul atac al patrupedului pe ziua respectivă 😆 . Dar despre asta, povestim data viitoare :mrgreen: .

Anunțuri

Un gând despre &8222;La moţi (II)&8221;

Dă-ţi şi tu cu părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s