Cele două cuvinte


Aidoma piesei lu’ Taxi am şi eu o problemă cu două cuvinte. Dar nu să le rostesc ci să le aud. Şi asta pentru că am prostul obicei de a vizualiza majoritatea cuvintelor care-mi vizitează timpanele. Hai să le enunţam şi să explicăm de unde şi până când:

Decât-ul oltenesc

Dacă în fraza ce-o exprimi îţi lipsesc comparaţia sau negaţia, nu-l folosi! Unu’ la mână, laşi impresia că ai fi neo-analfabet. Doi la mână, în prezenţa mea te-ai putea trezi cu o flegmă între ochi. De fiecare dată când îl aud, în creierul meu se trezeşte din letargie un pitic şi începe să zbiere cât îl ţin plămânii: „DEEECÂÂÂÂT-AAAALAAAARM!”, trâgând în disperare de sfoara unui clopot. Rotiţele speciale se pun în mişcare şi pentru câteva secunde, nu te mai văd pe tine ( rostitor) ci văd o farfurie întinsă, în care tronează un căcat spiralat, asemeni îngheţatei la cornet odinioară, şi o furculiţă înfiptă-n el.

Pa

Deşi din punct de vedere gramatical nu e deloc greşit să-l foloseşti, în prezenţa mea te-aş ruga să te abţii. În alt cotlon al creierului, verişorul geamăn al piticului de mai sus, fără zarvă, pune pe replay o amintire sumbră din copilărie. Un piept păros şi transpirat, de femeie! Marş, în mă-ta! că mă trec şi-acum fiorii…

Anunțuri

6 gânduri despre &8222;Cele două cuvinte&8221;

Dă-ţi şi tu cu părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s