Primul loc de muncă (II)


… îmi bag pula în ei şi-n firma lor!

– Păi?!  😆

– Să vezi ce-am păţit. Am mai stat acolo la ocazie aproape o oră după ce-aţi plecat voi. Dup’aia, am mers la gara mică şi am luat trenu’. Ne-o dat controloru’ jos în Lugoj. Am încercat noi ceva pe la câteva case da’ peste tot ne zicea lumea: „Iar aţi venit?!”. Înapoi în gară şi am plecat la Caransebeş. Ce să vinzi pe acolo?! Am mers la o grămadă de case, rupt de foame, şi mereu ne închieau ăia uşa în nas. Ultima casă la care am fost, o dat ăla drumu’ la câine să mă muşte javra. Atunci mi-am zis: îmi bag pula în tot! Am ieşit la ocazie înapoi spre Timişoara, acolo în faţa gării, şi am mâncat doar corcoduşe. Venea un miros de langoşi de-mi plângeau măselele şi io tot balotam pe corcoduşe. Mi s-o făcut rău de la ele, da-mi era foame şi trebuia să mânc ceva! Unde mai pui că de pe la ora 12 io nu mai aveam nici ţigări… O oprit un om cu tiru şi m-o luat la ocazie. Până la Timişoara i-am fumat toate ţigările! Lui oricum nu-i trebuia, că nu mai avea aer de la cât o râs de ce-am păţit io… tu faci ce vrei, da io nu mă mai duc acolo nici mort!

Adevărul e că şi eu râdeam cu lacrimi, ştiindu-l cât îi de pofticios. În timp ce menţiona mirosul de langoşi, ochii lui de-a dreptu’ licăreau  😆 .

– Bă, nici mie nu mi-o fost totuna, să ştii! Adică io am vândut alea 3 pachete, da’ nu prea mi-o picat bine, ştiind că-i mint pe oamenii ăia şi că le vând lucruri de căcat. Mă mai duc mâine şi gata.

Ştiam eu ce ştiam.

A doua zi, dis de dimineaţă, dă-i din nou pe jos de la novatim la firma cucu. Se fac din nou echipele, eu iar cu D. dar şi cu „fata nouă”. Când întorc privirea spre fata nouă, o văd pe Rebeca. O colegă de clasă. „Am şi io cu cine să discut în maşină” îmi zic. Ne luăm toţi ghiozdanele în spate şi dă-i bice spre Lugojului. La Baronu’ în benzinărie ne-am întâlnit cu fraţii, am sorbit o cafă şi ne-am văzut de drum.

– Dacă ieri am fost la Rusca Montană, azi mergem la Rusca, zice fratele de la volan.

După acelaşi chin acustic, de data asta împărţit în 2 cu Rebeca, într-un târziu ne vedem ajunşi la destinaţie. Deşi au acelaşi nume, localităţile îs destul de departe una de alta. Asta e pe lângă Teregova-Domaşnea, ai’laltă fiind pe lângă Oţelu’ Roşu.

Ne împărţim rapid străzile şi ne punem pe treabă. Deloc miraţi, constatăm că pe acolo o mai trecut cineva – din firma cucu sau ceva asemănător, evident –  recent, ura localnicilor având urme proaspete  😆 . Regruparea a venit firesc, la nici un ceas de la atac.

– Aici nu-i loc. Unde mergem?! se întreba D. cu voce tare.

– Hai la Cozia! răspunde unu’ din fraţi, răsfoind ditamai harta.

Eu pe atunci ştiam o singură Cozie şi aia nu era deloc aproape.

– Ce Cozia?! întreb mirat.

– Uite aici. Îi la vreo 15 kilometri mai încolo.

Întradevăr, apărea satul Cozia la 15 kilometri de noi, dar în munte. Gândindu-ne că pe acolo nici curentu electric n-o ajuns, părea un loc extrem de profitabil pt noi. Până la carieră, drumul o fost asfaltat. Dar de acolo… erau nişte bolovani în mijlocul drumului… când atingea câte unul şasiul, îl simţeai şi-n firele de păr din cap. Parcă te lovea cineva cu parul.

Şi-am urcat în munte cu a-ntâia, vreme de un ceas. Poate chiar mai bine că fierbea apa în motor şi trebuia să ne tot oprim. Într-un pit stop din ăsta, mi-am luat ochii de pe maşină şi i-am aruncat în jur. Trebuie să recunosc că priveliştea era una deosebită. Mă uitam la câteva camioane care treceau prin cariera aflată cam la 300 de metri mai jos de noi. Furnici mecanice, nu alta. Atunci cred că m-am îndrăgostit eu iremediabil de urcatul pe vârful muntelui. Pentru mine, să vezi lumea pe care o cunoşti într-o miniatură naturală, e un sentiment unic.

Cu chiu cu vai, răsuflăm şi noi uşuraţi ajunşi în Arsuri. Şi cum spre Cozia nu puteai urca decât cu un utilaj de tip 4×4 sau Enduro, gaşca de la firma cucu s-o văzut nevoită  să pedaleze ultimul kilometru, fraţii rămânând în Arsuri. Eu, care cu doar o zi în urmă spuneam că Rusca Montană îi un fel de teritoriu virgin, acum observam cu adevărat un loc izolat al lumii, în secolul 21. Noroaie până la genunchi şi abrupt ca dracu’, aşa se prezenta singurul drum spre satul în care uliul gugulan întoarce cu frâna de mână. Dar parcă ştia cineva de ce ne-o căţărat până acolo. 5 case în tot satul. Locuite, bineînţeles. Că de toate cred că erau vreo 8. Ce să vinzi 3 persoane la 5 case?! O femeie vroia să cumpere ceva, dar toţi banii care-i avea erau 100.000 de lei. Şi ăia pt pâinea pt următoarele nu-ştiu-câte zile. Oamenii de acolo trăiau ( şi probabil încă mai trăiesc) exclusiv din ce produceau pe lângă casă. Atunci chiar mi s-a făcut silă de postura în care mă aflam. Mi-am zis că de reuşesc să vând ceva, bine, dar de minţit pt asta n-aveam de gând s-o mai fac.

Descumpăniţi şi cu noroi între degetele de la picioare ( deşi aveam şosete şi pantofi), am coborât în Arsuri. Da’ nici acolo nu era alta povestea. Singura diferenţă era numărul de case, aici fiind ceva mai multe. Fraţii au vândut câte ceva, iar pe la ora 3 dupămasa, am plecat în Cornereva. Acolo am scăpat şi eu de un „pachet” pt că o băbuţă vroia neapărat setul ala de linguri din plastic. Totuşi, fiind „zonă slabă”, s-a luat decizia de a mai da un tur de forţă în Rusca. Venea seara, mai ajungeau acasă oamenii de la lucru, etc. Zis şi făcut. Dar pt că atât eu cât şi Rebeca nu prea mai aveam tragere de inimă, ne-am mulţumit să ne oprim la primul birt, să ne luăm ţigări şi o sticlă de suc. Încet, noaptea punea stăpânire pe zonă, fiind totodată şi semnalul nostru de retragere către bârlog.

– Problema e că nu prea mai avem benzină. Să speram că găsim un peco pe aproape, altfel… zice ăl’ de la volan.

– Hai să întrebăm pe cineva de aici din sat pe unde găsim unu’. Măcar să mergem în direcţia bună, vine propunerea Rebecăi.

Şi ca să fiu sincer, era una de bun simţ. Doar că prostu’ dacă nu-i fudul…

– Era unu’ ce l-am văzut când am venit dinspre Caransebeş, da’ nu mai ştiu exact unde, zice din nou şoferu’.

– Păi şi nu-i mai simplu să mergi la sigur? îl întreabă frate-su. Dacă ţi-i ruşine, merg eu să întreb.

Şi fără să mai aştepte un cuvânt, se dă jos din maşină şi merge la un moşulică ce stătea pe-o bancă în faţa casei.

– Unde găsim şi noi un peco pe-aproape?

– Când ajungi la drumu’ mare ( DN6), faci stânga şi cam la 1 km e un peco. N-ai cum să nu-l vezi.

– Mulţumim…

Se întoarce repede la maşină şi-i zice lu’ frate-su:

– Ai văzut?! Ce-o fost aşa mare scofală?! Da dacă nu spui sau faci tu o prostie din asta pe zi, nu eşti tu!

Am plecat lejer de pe loc, fără demaraj, fără turaţie prea mare la motor şi când am ajuns la DN6, blup-blup-hâc-brrruf. Somn şi pace. Totuşi, benzinăria fiind la doar un kilometru, am plecat pe jos cu unul din fraţi după benzină. Din poveste în poveste, ne dăm seama că 1 km ăla s-or făcut vreo 4 şi nici urmă de peco. Am început să ne întrebăm serios dacă întradevăr există sau moşulică ăla era pus pe şotii. Înaintam noi cam cu juma’ de gură şi observăm un IMS ( un strămoş al ARO) că opreşte. La om i-o fost milă de noi şi ne-o dus el până la peco şi înapoi la maşină. Altfel ne prindea 12 noaptea şi noi tot nu ajungeam la benzină  😆 .

După un alt du-te vino la aceeaşi locaţie, am alimentat cât să ne ajungă până la TM şi arde-o văru’ că-i târziu. Cam pe la 1 jumate am ajuns în oraş. Moment propice pt mers direct la somn. A doua zi am mers la firma cucu, le-am predat banii, marfa şi le-am urat de „sănatate” pt toate prin care am trecut din cauza lor.

Anunțuri

Un gând despre &8222;Primul loc de muncă (II)&8221;

  1. Sandra zice:

    Awwww :))?)) imi pare rau pt aventura ta,dar de sila ce o simteai pt ca fraieream oamenii,am avut si eu parte si te inteleg. Tare povestea oricum

Dă-ţi şi tu cu părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s