„Eu ştiu să fac de toate!”


Nu e nici un secret că nu-mi place românul. Are prea multe „calităţi” pt mine. Azi discutăm despre aia de atotştiutor. Bă, la o adică, înţeleg să fii curios şi să te interesezi pe ici pe colo despre cum se fut muştele, despre câţi păduchi poate avea un purec sau câte „etaje” are un tort ultra greţos. Şi io îs curios, că la urma urmei, asta e natura umană. Dar de la a cunoaşte nişte chestii elementare şi până la a te declara expert, ai de mâncat multe pagini de carte. Ca om zic, nu ca român, că el îi expert în toate de când iese din pizdă de la mă-sa. Ş-am să vă dau un exemplu în sensu’ ăsta. Nu că n-aţi cunoaşte şi voi milioane, dar ăsta e cu happy ending  😆 . Şi în plus, ilustrează  la perfecţie motivul disconfortului meu spiritual vizavi de naţia asta.

În urmă cu vreo 12 ani, casa mea era un mare şantier. Nu de alta, dar Petre ( fostu’ propritar, fie-i ţărâna uşoară) n-o făcut mai nimic la ea. Indiferent de camera pe care o alegeai să o vizitezi, îţi lăsa impresia că are cel puţin doi pereţi gata-gata să cadă pe tine. Iar ăilalţi, ca se vor prăbuşi în exterior. Dacă stau să mă gândesc bine, nici un perete nu era drept în casa asta.

Şi pentru ca aveam un constructor în familie, unchiu’ Dumitru ( a nu se confunda cu unchiu’ Coni, pe care tot Dumitru îl cheamă), am decis să apelăm la serviciile sale. Omu’ o tras din greu toată viaţa pe şantier, aşa că nu se punea problema să nu cunoască meseria. Şi nu numai că era priceput, dar cei 4 salahori ( eu, Roby, Kempes şi Manăilă) pe care-i avea la îndemână, erau în dificultate în a ţine pasul cu aprovizionatul. Mortar, beton & shit like that. Îi mergea mâna la ucrainean, mai ceva ca-n poveşti.

După ce am terminat de tencuit camerele, ultimul lucru ce ne-o mai rămas de făcut o fost gardul de la stradă. Nici bine nu ne-am apucat de zidit, că o şi apărut vecinu’ M. ( deasemenea, fie-i ţărâna uşoară), uşor parfumat şi păşind aritmic către casa-i. Şi ca tacâmul să fie complet, mai avea ş-un apetit nemărginit pt cârcoteală.

– C..ce faceţi v..hâc..voi aici?

– Ne plictiseam şi-am zis că ar fi haios dacă am ridica un zid aici, îi răspunde ironic Dumitru.

– Aşa de ‘nalt?! întreabă vecinu’ hameizat, ridicând serios sprâncenele.

– Încă nu ne-am hotărât, vine replica la fel de ironică.

– Păi şi… şi nu faci stâlpi? Că de nu f..faci, pică zidu.

– Da?! Cine ţi-o zis?

– Ştiu io-hâc!

– Am mai făcut ziduri la viaţa mea şi n-o căzut niciunu’.

– C..crezi că numa’ tu ştii să faci ziduri?!

– Da’ tu ce ştii să faci?

– Eu ştiu să fac de toate!

– Da?! Atunci înseamnă că ştii să plimbi şi ursu.

 

Anunțuri

Un gând despre &8222;„Eu ştiu să fac de toate!”&8221;

Dă-ţi şi tu cu părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s