Am avut…


… cândva un prieten, între timp devenit un simplu amic. Ei bine, acest amic al meu o luat-o pe arătură. Rău de tot. În urmă cu mulţi ani, măcinat de propriu-i caracter ( visător, infantil, etc) şi câteva probleme, o intrat într-o uşoară formă de depresie. A urmat un tratament care s-a dovedit a-i fi util pe termen scurt, dar distrugător pe termen lung. Din păcate, şi-a creat o dependenţă de acele pastile, una atât de puternică încât nu se mai poate lăsa de ele.

Nu-mi amintesc să fi fost vreodată punctual, dar măcar te suna şi-ţi spunea că întârzie cu juma’ de ceas că nu i-o ieşit freza ( uneori stătea şi câte 2 ore să o facă, aranjându-şi meticulos fiecare fir de păr în parte  😆 ). Acum, vorbeşti cu el şi stabileşti să te reîntâlneşti peste o oră în birtul Ţ şi uită. Nu că trebuie să vină. Uită pur şi simplu că s-a întâlnit cu tine sau că ai vorbit cu el. Are o privire aproape închisă şi îndepărtată, lăsându-ţi impresia că discuţi cu un zid de cărămidă. Dă aprobator din cap la orice-i spui, dar are privirea aţintită la un punct micrometric, suspendat în aer, situat în apropierea umărului tău stâng.

Era un adversar pe măsura mea la şah. Obişnuiam să jucăm câte 20-30 de ore întruna, cu pauze de pişat sau masă foarte scurte. Scorul era mereu echilibrat. Acum, îl pot învinge chiar şi cu clasicul mat din 4 mutări ce-l faci împotriva începătorilor.

Am încercat să-i spun că încet, se pierde şi se distanţează de toată lumea. Am încercat să-i fac familia conştientă că are nevoie de ajutor. M-am lovit de acelaşi răspuns: e bolnav şi are nevoie de acele medicamente. Din păcate, am şi eu destule minusuri care nu-mi permit să mă erijez în individul care să dea lecţii unei familii despre cum să trateze o problemă. Îmi pare atât de rău de el, dar chiar cred că se află într-un cerc vicios presărat cu numeroase ingrediente neaşteptate. Atât cu, cât şi fără acele medicamente, el se stinge. Poate nu fizic, dar psihic cu siguranţă.

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Am avut…&8221;

  1. Daniela zice:

    Ai putea sa ii sugerezi sa mearga la un psihoterapeut, nu cunosc cazul si nu pot generaliza dar am observat ca atunci cand exista ceva conflicte interne, psihice, medicamentele nu au decat rolul sa adoarma simptomul, dupa intrerupere problemele revenind si inca puternice.

    daca sunt chestii mai grave, gen depresie majora, schizofrenie, atunci medicamentele sunt necesare

    succes!

Dă-ţi şi tu cu părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s