Mirela şi împinsu’


Că tăt mi-s în şantier cu casa ( de aia mai greu cu activitatea pe blog), mi-am amintit de o întâmplare din urmă cu mulţi, mulţi ani în urmă. Să tot fie o duzină de ei.

În vremurile în care mie abia începea să-mi crească păru’ la cur, trăgeam cu pasiune de-o lopată, să scot pământu’ din cameră ( casă de văiugă). Lângă mine, văru’ Tibi care-mi dubla activitatea şi prin bucătărie, plictisită, Siminocu.  Într-o altă cameră, mamă-mea se pregătea să meargă la cumpărături, neştiind ce lasă acasă:

– După ce pleacă mamă-mea, o luăm pe Mirela ( dacia adolescenţei mele) şi plecăm la o plimbare prin sat.

Lui Tibi îi surâdea ideea şi puţina practică ce ieşea din mişcarea asta. Peste doar câteva luni începea şcoala de şoferi. Cât despre Simina, ea la cei 10 ani ai ei, era extrem de încântată că o să se plimbe cu maşina.

Într-un târziu, o apărut şi Neluţu cu papucul ( mamă-mea mergea să cumpere ciment&stuff). După ce ne-o trasat ultimele sarcini, s-o urcat mă-ta meu în papuc şi direcţia Tm. Eu cu Tibi şi Simina, cum am văzut că o făcut dreapta în centru, ne-am urcat în Mirela şi dă-i bice. Evident, eu la volan. Dar pentru că ” dracu’ nu culcă-te”, mam’mea şi-o uitat buletinul acasă. Şi nu oriunde ci chiar în torpedou la Mirela! S-au întors ei de la ieşire din sat şi când au ajuns în faţa casei, ia buletinu’ de unde nu-i! „M-am uitat pe străzi şi am văzut o dâră de praf către Ronta. Era clar în ce direcţie aţi plecat” îmi povestea mama la câteva săptămâni după eveniment.

Eu, marele şofer, trăgeam de Mirela ca la un concurs off-road, cu 50 la oră pe-un drum de pământ, plin de gropi. Şi când să ajungem la băltoacă, locul în care schimbam şoferii, observ ceva ieşind din praful ce l-am ridicat în urma mea. Era Neluţu care claxona şi mă bliţuia în permanenţă. Instant mi s-o tăiat respiraţia  😆 . Mă uitam cu coada ochiului în oglindă şi stăteam nemişcat. Pentru o clipă, chiar m-am gândit că poate nu ne-o văzut 😆 .

Se deschide uşa de la mine, două palete încasate de la mama după ceafă, mi-o luat cheia din contact şi mi-o transmis:

– Vorbim când mă intorc! Şi să dea dracu să nu găsesc maşina acasă!

Înainte să plece, Neluţu o pus contactul, ca să nu mi se blocheze volanul. Şi dă-i şi împinge! 😆  Împingeam toţi trei cu o frică… 😆  Deşi aveam contactul defect şi mergea pornită maşina chiar şi cu o şurubelniţă ( şi aveam destule în maşină!!!), nici măcar nu ne-o mai trecut prin cap să ne urcăm la volan. De fapt, nici măcar n-am deschis uşa. Viram stânga-dreapta pe geam în timp ce împingeam 😆  .  Deşi am împins maşina doi kilometri, mă simţeam ca un nou-născut dând la lopată, mai ceva ca-n mină 😆  .

Şi pentru că tată-miu o ajuns înaintea lu’ mam-mea acasă de la servici, am luat o decizie toţi 3: Mai bine un duşman decât doi. I-am povestit ce s-o întâmplat, ştiind că o să râdă cu lacrimi. Ceea ce s-a şi întâmplat, plus tachinările de rigoare, gen „Aţi belit-o cu mă-ta şi io nu mă bag  😆  „. Când o ajuns mamă-mea acasă, totul strălucea 😆 . Noi trei, ne prefăceam toţi că dormim 😆 . Cert e că nu ştiu prin ce miracol am scăpat atunci de consecinţe, dar vreme de câteva zile umblam ca teleghidatu’ prin casă, fără să calc strâmb nici măcar un milimetru 😆 .

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;Mirela şi împinsu’&8221;

  1. Miştotică zice:

    @Tomata cu scufita: Am buton de like, dar de la wordpress. Redactorii de la Miştotică’s Blog ( adică eu şi Miki) urăsc facebooku din tot sufletul 😈 .
    @Kane: Late bloomer, huh? :mrgreen:

Dă-ţi şi tu cu părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s