Frânturi de trecut


Şi pentru că tot mă ascund de căldura asta insuportabilă, ia să vă mai dau câte ceva de citit, să nu vă plictisiţi. În urmă cu mulţi, mulţi ani, stăteam în internat la Lenau. Eram coleg de cameră cu 4 pictori. În camera de lângă, alţi 6 pictori. Şi în aia de vizavi, tot 6.

Într-o zi cu soare, unul din aceşti 16 pictori, Robi, m-a rugat să-i pozez pt o lucrare. Copil mic şi prost cum eram eu, am crezut că pozatul e ca la făcut poze. Zâmbeşti, un bliţ care te fute la ochi şi gata-i treaba.

Ţin minte şi acum, după mai bine de 18 ani, mirosul ăla de vopsele din încăperea aia. Când am văzut că pozam nu pentru o persoană ci pentru 20, am început să mă simt stânjenit şi mă gândeam cât de bine era dacă refuzam propunerea aia. Totuşi, mi-a trecut repede stânjeneala. Nu de alta, dar după prima oră m-o lovit crunt plictiseala. După încă o oră, am luat o pauză, timp în care am dat turul sălii, admirându-mă în lucrările artiştilor. Ţin minte că unu m-o făcut stil caricatură şi eram extrem de mândru de mine, că pe vremea aia, trebuia să fii cineva ca să ţi se facă o caricatură ( aluzie la ziarele vremii, de care mi-e dor). Fiecare m-a desenat/pictat prin ochii lui, singurul element comun al acelor creaţii fiind mecla unui puţoi. Unul m-a desenat printr-o mulţime de triunghiuri, altul pe un leagăn, etc.

Toată operaţia aia a ţinut aproape 6 ore. Un veritabil chin pt un copil de 8 ani jumate. Să stai nemişcat 6 ore!!! Un tratament aproape inuman! 😆  Cert e că la urmă, am fost extrem de mulţumit de rezultate.

După ce-a primit nota pe pictură, Robi mi-a oferit mie tabloul, drept răsplată pt ajutor. În colţul din dreapta, mi-a scris: „Pentru Mircea, de la K. Robi 1993 II. 8”

Şi pentru că m-am apucat de schimbat acoperişul la casă zilele astea, mi-am amintit subit că în afumătoare, mi-am ascuns toate lucrurile mele de preţ. De ce în afumătoare?! Păi am doi terorişti prin acasă, aka „nepoţi”, şi mi s-a părut un loc mai mult decât sigur pentru conservarea acestor artefacte.

Şi o poză ( nereuşită) cu tabloul de care spuneam. La ăsta o să-i fac o ramă şi o să-l atârn la mine’n garsonieră întru veci pomenirea lui 😀 .

 

Anunțuri

5 gânduri despre &8222;Frânturi de trecut&8221;

Dă-ţi şi tu cu părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s