FFC


Acronimul nu vine de la Fulham Football Club, ci de la Forum Fishing Cup, „competiţie” ( veţi pricepe mai târziu de ce pun ghilimelele) desfăşurată de ieri seară şi până astăzi pe la orele prânzului ( pentru mine), la pescăria de la Berini ( nu-i în Italia!).

Întrucât nu mi-s pescar mare de felul meu, în mod absolut logic m-am înscris şi eu. Dar pentru asta am avut nevoie de scule. Apelez la cumnatu-miu ( mare braconier) să-mi împrumute câta nişte obiecte din inventarul lui.

– Poţi să o iei pe asta cu ancoră şi dai la greblă.

– Mate, vorbim de pescuit sportiv. Prinzi peştele cântăreşti, faci o poză, îi dai un mozol şi-l eliberezi.

S-o uitat puţin cam câş la mine ( mintea lui nu poate să priceapă conceptul ăsta) şi mi-o dat singura lui sculă funcţională pt ce aveam eu nevoie. Ce-i drept, avea mai multe, dar Găvrilă s-o jucat de-a pescuitul prin şanţul de la stradă şi o nenorocit 2 beţe.

Am luat unealta, am zis mulţam fain cu juma’ de gură ( o ajuns târziu din oraş, iar băţu era la el în maşină) că m-o făcut să întârzii. Cu sacii de dormit şi cortul în buburuză, i-am dat talpă. Din păcace, numă pân’ la Becicherecu. Am prins un convoi de melci care m-a dus cu o viteză constantă de cam… juma’ din cât vroiam eu să merg. Îi spun la D. să meargă direct în sens în Buziaşului, că n-ajung să-l iau de acasă.  Aia pt că am fost extrem de deştept ş-am folosit ruta, Miresei, Ialomiţei, Victor Babeş, Fabrica de Bere, Buziaşului. Când am văzut că or trecut douăj’ de minute de când am intrat în oraş şi tot nu eram la punctul de rendez-vous, o început să-mi dea sângele în clocot pe nas afară.

Într-un târziu aterizez şi eu, dau o fugă în nova tim să cumpăr nişte bere şiii… nema’  Timişoreana 😐 . Am dat să iau altă bere ( Ursus) dar era mai caldă ca soarele. Am luat Skol, că avea o oareşce aromă de răceală pe doză. Am mai luat în scârbă, un pepsi la fel de cald ca şi ursusu’. Ş-un pachet de tabace, că „noaptea-i lungă”. Ne-am urcat în maşină şi i-am dat bice să-i prindem din urmă pe ăi’lalţi. Bunul prieten D. o insistat să ţină geamu’ deschis tot drumul, iar pe mine mă cam luau durerile de cap. Nu de alta, dar eram după o noapte de beţie cruntă’n Porkys.

( A se observa poziţia diformă a căpăţânii, rânjetul de bou şi ciudăţenia cu un ochi închis pe trei sferturi)

Drumul până la Sacoşu o fost între bun si decent, dar după… În fine. După un telefon de lămurire dat tovarăşului Micky, văz pe marginea drumului indicatorul: Pescăria Berini. Am încârnit brusc stânga şi după câteva sute de metri, eram în incinta locaţiei. Plătim la nene taxa de baltă, ducem bagajele la plaţ şi montat cortul. Acuma, între noi fie vorba, îmi cam venea să plec naibii acasă de ruşine. Toţi cu beţe care mai de care, suporturi cu senzor electronic pentru fir ( nici nu ştiam că există aşa ceva 😳 ), fotolii, truse pt momeli, etc. Io aveam un băţ extensibil în funcţie de dispoziţia lui, un fir ce se încâlcea singur în mulinetă şi un ac de prins rechini, nu peşti. Da’ dacă tot am bătut atâta drum…

Milanezu’ o insistat să afle, în calitate de organizator, dacă totu-i ok şi n-a ezitat să mă ia peste picior pt că eu dădeam la plută.

– Păi nah, la voi la Biled…

După ce-am instalat cortul, am considerat că e momentul oportun pt o bere. Nicidecum pt a băga şi eu băţul în apă, ca restul lumii. Mai o discuţie, două despre  scule şi preţul lor ( care mă făceau să mă simt din ce în ce mai mic şi neînsemnat în cadrul competiţiei), făcut cunoştintă cu Pyi, şi într-un târziu am luat de la Milanezu un cucaţ şi am aruncat băţul în apă, sub un corcoduş. O ciupeală mică de la un peştişor şi mi-o şi golit acul. A doua tură am luat ceva mai mulţi cucaţi şi m-am întors să prind Monstrul. După un sfert de ceas în care m-am plictisit de moarte, o trecut un nene pe bicicletă care mi-a dat un pont: „Aici sub corcoduş, pune o corcoduşă în ac”. I-am ascultat sfatul dar văzând că nu trage, am lăsat băţul de izbelişte şi m-am dus la foc să mai degust o bere.

Primul care a scos o creatură din baltă a fost Vizi. A prins un somnotel. După care linişte şi pace. Între timp, lângă masă era pregătit ceaunul lui Micky. Pt că începea să se întunece, mi-am scos băţul la pensie şi am dat iama în bere. Sunt foarte puţine senzaţii care rivalizează cu mirosul ăla de baltă împerecheat cu aroma unei beri. Ciorba din Ceaun începea să degaje şi ea o mireasmă plăcută astfel că mai toată lumea s-a adunat pe lângă ceaun şi fura câte o gură pt a da verdictul: mai trebuie puţină sare. Era singurul lucru ce ne lipsea. Da’ în sensu’ că nu aveam gram de sare la noi.

Un piuit constant mută gaşca lângă un set de beţe. Ne-am adunat aproape toţi, singurul care nu s-a ridicat din scaun fiind Milanezu ( era de aşteptat. Cum adică să fie el curios de performanţele „rivalilor”?! :mrgreen: ). Benea avea peştele în ac. Şi avea să fie unul de talie medie. 1,7 kg.

– Ce bă, că nici nu-i aşa mare… se aude vocea Milanezului, uşor invidios.  😆  Mai sunt 18 ore de pescuit, deci nu-i gata concursul!

La scurt timp a fost urmat de Englezul, care a luat şi el o bucată cam de un kilogram ( i-a dat drumu’ inapoi fără să-l cântărească). Şi înapoi toţi lângă ceaun, iar gulaşul era aproape gata. Într-un moment de linişte, mă hotărăsc să merg la cerşit de sare. Şi cui altcuiva, dacă nu proprietarului/administratorului locaţiei?! Zis şi făcut, iar în 5 minute aveam şi sare la gulaş. Nu ştiu cât era ceasul când am mâncat, dar cert e că am mai stat la taclale până mi-am terminat toate berile. Şi-am plecat toţi la somn. Doar că eu când îs pilit, am chef de vorbă. Prin urmare, am luat telefonu’ şi am iniţiat câteva apeluri bune :mrgreen: . La un moment dat, plângea telefonu’ după baterie, dar nici ăsta n-o fost un impediment pt centrala telefonică Miştotică  8) . Într-un târziu, am aţipit. Pt că mi-am pierdut condiţia fizică la dormit în cort, m-am zvârcolit destul de mult.

Într-un târziu, vădit deranjat de lumina de afară, am ieşit din cort. Eu cu D. eram ăi mai leneşi oameni de acolo 😆 . Am dormit ca viermii de mătase până la 8 fără un sfert  😆 . Nici bine n-am belit ochii, că-l şi văd pe Grasu scoţând un somnotel. Între el şi Vizi era pornit un concurs de prins somnotei. Care scoate cei mai mulţi. Am considerat că-i mai bine să prind şi eu somnotei, că la peşti mai mari, cu utilaju meu, chiar nu am nici o şansă. Şi am început să scot. Unu după altu. Chiar şi D. o scos un peşte. Şi el nu ştie să pescuiască!!! Între timp, Benea o ţinea într-un one man show. Englezu’ ce-i mai făcea o concurenţă, dar mult prea slab. La ora 8 dimineaţa, Benea avea deja 6 peşti prinşi ( după spusele lui Grasu, cel care-i scotea peştele cu minciogu’).

După 15 somnotei prinşi, sătul de înţepăturile lor usturătoare, am tras din nou undiţa pe linie moartă şi am mai stat la taclale cu Micky şi Milanezu. Primul era vădit supărat că o scăpat un peşte mare ( din povestite, mai mare decât ce s-a prins) iar al doilea era de-a dreptul nervos. I-a tras şi lui o singură dată şi atunci n-a fost pe fază pt că dormea 😆 . La care se mai adauga şi presiunea ce-i apăsa greu pe umeri. Era deja la a treia ediţie şi n-a prins nici un peşte 😆 . Ari era şi el descumpănit văzându-l pe Benea cum distruge orice fărâmă de competiţie.

„O ultimă şarjă înainte să plec acasă” îmi spun. Iau de la Milanezu 2 boabe de porumb şi mă duc să arunc băţul în apă. Nimic vreme de juma’ de ceas. Merg să mânc şi mă întorc uşor descumpănit la baţ. Eram sătul. Şi de mâncare ( fain pieptu de porc) dar şi de pescuit. D. era şi el extrem de plictisit. Îl mai şi văd pe Vizi cum scoate un crap la plută… Toate ingredientele pt a-mi băga picioarele-n el pescuit.

– D, ne pregătim si noi de plecare?

– Da…

– Mai stăm câta, după care strângem cortul şi plecăm.

– Da, că vreau şi eu acasă în pat.

Da’ nici bine nu-şi termină ideea, că văd pluta cum pleacă în dreapta. Trag uşor de băţ şi văd vârful cum se îndoaie. Clar. Monstrul era agăţat! O luptă colosală şi istovitoare de 5 minute, până l-am adus în raza de acţiune a minciogului. A fost punctul culminant al acestui concurs. Din punctul meu de vedere, evident. Cu damblaua făcută, nu mi-a mai rămas decât să strâng cortul şi să o iau din loc.

După ce au ajuns toţi acasă, s-au contabilizat rezultatele:

– Benea – peste o duzină de peşti prinşi. S-a săturat lumea să-i mai numere  😆 .

– Englezul – 6 parcă. Posibil să mă înşel pt că eram relativ departe de el.

– Pyi – 1 bucată crap.

– Vizi – 1 bucată crap.

– Eu – 1 bucată crap.

Grasu, Milanezu, Berilos, Micky şi Ari rămân să se revanşeze la o ediţie viitoare. Toţi, mai puţin Milanezu care nu va prinde nimic niciodată! :mrgreen:

Şi o poză cu Monstrul:

Anunțuri

Un gând despre &8222;FFC&8221;

Dă-ţi şi tu cu părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s