O zi, două accidente


Post scris în proporţie de 90% ieri. Ziua în cauză este sâmbătă.

O lege de-a lui Murphy zice cam aşa: Ce începe prost, se termină şi mai prost. Cam aşa a fost ziua de ieri pt mine.

Ca să prindeţi ideea per total, e necesar un mic intro. În urmă cu 3 săptămâni, într-o zi de miercuri, au venit la mine doi puţari din Lovrin. Nu vă gândiţi la prostii ci la oameni ( presupus) serioşi care fac puţuri de apă. Şi n-au venit de capul lor ci la o recomandare: „Bă, fă cu ăştia că îţi forează la 16 metri şi ţi-o şi tubează!”. Din păcate, au venit exact când eu eram plecat la facultă şi au făcut o lucrare de toată pula, pe care mamă-mea o mai şi dat 100€. Fântâna care au făcut-o ei, m-a ţinut 2 minute. Dup’aia, pompa mea de irigat o început să aducă aer, astfel încât, pt 8 rigole de 4 metri lungime, trebuia să stau cam o oră jumate!!! în grădină la udat.

Tot miercuri, dar săptămâna asta, alţi doi puţari, ăştia din Variaş, or venit şi au reparat lucrarea prost făcută de primii. Doar că reparaţia lor a fost, pe cât de simplă, pe atât de imbecilă. Au eliminat filtrul instalaţiei. Nu trebuie să fii un geniu ca să-ţi dai seama că mai devreme sau mai târziu, supapa de sens se va bloca şi prin urmare, poţi să te pişi pe ea instalaţie! Am pornit totuşi pompa şi am început să ud cartofii. Când am oprit pompa, s-a dus pe pulă şi apa din ţeavă, semn că supapa va rămâne în veci pomenirea ei deschisă.

Acestea fiind spuse, să revenim la ziua de ieri. Am adormit cam pe la 5 dimineaţa, iar la 9 eram în picioare. Cu un tată-miu ambiţios să reparăm instalaţia de irigat, am muncit 2 ore la eliminat instalaţia „originală” şi făcut lista kilometrică de piese pt aia nouă. În timpul operaţiei de extragere, am observat că fântâna nu-i tubată, fapt care ne-a enervat pe amândoi la culme.

Cu lista în buzunar, am dat o fugă şi pe la Nana ( mătuşa lu’ tată-miu) să vedem ce fântână are ea şi cam ce ne trebuie ca să-i facem şi ei instalaţia funcţională, pe lângă o pompă nouă.

Cu temele de casă bine făcute, am pornit spre Tm. Am intrat întâi la Ioşca Piaţ’ ( Ocsko, Mehala sau cum naiba vreţi voi să-i mai spuneţi) să ne orientăm la preţuri. De acolo ne-am luat zborul în Dedeman, unde am descoperit că pompele sunt infinit mai scumpe ca’n piaţă ( 600 lei vs. 150 lei!!!), dar ţevile şi fitingăraia erau mai ieftine. Am cumpărat cele din urmă şi ne-am tirat înapoi în piaţă, să cumpărăm pompa. În timp ce negociam cu omu’, se aude un scârţâit de roţi şi o pocnitură puternică. Fiind chiar în marginea pieţei, ne-o scos curiozitatea afară, să vedem ce s-o întâmplat. Un puţoi cu un Audi, dornic să-l egaleze în prostie pe Regele Şoselelor, o mers cam tare prin zona pieţei şi la o trecere de pietoni, nemaiputând să-i evite pe perpedeşi, o intrat pe contrasens, pupându-se dulce cu un nene care circula încet şi regulamentar, pe banda lui.

După ce-am schiţat un rânjet de satisfacţie ( „Mai zboară cu viteză în zone aglomerate!”) în colţul gurii, am intrat înapoi în piaţă să cumpărăm pompa aia. În drum spre maşină, mi-am amintit că n-ar strica să mă interesez de nişte huse pt săraca buburuză. Şi pt că am găsit ceva care să-mi placă, la un preţ decent, le-am şi cumpărat.

Cu portbagaju plin, am purces cătă casă, via Kaufland, să luăm nişte pamperşi pt GNG. Pe drum, veselie şi voie bună, în avans, pt înjurăturile pe care ştiam amândoi că le vom rosti la montaje. Am început cu treaba mai simplă, la Nana, ca să scăpăm de-o grijă mai repede. Impropriu spus repede pt că am stat cam 2 ore, presărate cu înjurături cât mai exotice. Cine zicea că o treabă cu înjurături nu merge mai repede, poate că avea dreptate. Dar te simţi de 10 ori mai împlinit!

Revenim acasă în jurul orei 18 şi ne punem direct pe treabă. Primul pas: tubarea puţului. Din păcate, o singură ţeavă din cele 4 a intrat şi a rămas blocată. Am băgat o lanternă să vedem ce-o ţine acolo. Răspunsul: puţul merge în diagonală. Am lăsat-o aşa şi ne-am pus la pasul 2: introdusă ţeava nouă cu sorbul nou. După lupte seculare şi împingeri unghiulare constatăm că puţul nu merge în diagonală ci în zig-zag. Luptă drace cu pământu’! Dar am răzbit într-un final şi cei 10 metri de ţeavă erau introduşi în fântână. Pasul trei: fitingăraie, conexiuni şi legături. Cu asta ne-am nenorocit noi restul timpului, până la ora 21. Mulţi nervi, şi mai multe înjurături.

Am dat drumul la pompă şi a mers. Un mic zâmbet de satisfacţie se contura pe feţele noastre. Dar era unul ce avea să fie spulberat după doar 5 minute, când pompa a început să aducă doar aer. Am simţit că înnebunesc de ciudă. Era mult prea târziu şi eram mult prea epuizat psihic ca să scot totul afară şi să găsesc cauza principală. Sunt doar două variante, dar pur şi simplu nu mai aveam nervi.

Intru în casă, mă spăl pe mâini şi mă trezesc cu soră-mea în spatele meu.

– Îmi dai maşina să merg până la Şandra?

– Bă, tu în 40 de kilometri mi-ai consumat 5 litri de motorină… Şi acuma sunt pe roşu. Cred că mai am cât să ajung în oraş. Şi în plus, vreau să mă pun să aspir acuma prin buburuză şi să montez husele.

– Bineee…

– Dar de ce nu mergi cu loganu?

– Nu mai am benzină.

După doar 5 minute, îmi schimb totuşi punctul de vedere şi mă duc la ea în cameră.

– Siminocule, poftim cheia!

– A, nu mai îmi trebuie, că o zis Robi că mă duce el cu motoru’.

– Ia mă, cheia! Asta până nu mă răzgândesc… îi spun zâmbind.

– Chiar nu mai trebuie. Că de când şi-o luat motoru’ tot am zis că facem o tură mică amândoi.

– Atunci iau aspiratoru şi mă pun pe treabă.

Mă duc frumos în garaj, scutur toate preşurile, dau drumu la radio şi încep să fac pe tante putzfrau. Dar aşa, la meserie, nu fuşfăreală de 5 minute. După ce-am terminat de aspirat, mă duc în bucătărie, iau husele pt scaunele din faţă şi tetiere şi mă întorc în garaj, cu o viteză de cal mort.

„Hai să încep cu tetierele, că astea merg uşor”. Cum am terminat de pus prima husă, am simţit telefonul că-mi vibrează în buzunar. Mă uit, văd „Robi V” şi ora 22:03.

– Da, tinere!

– Hai că am avut accident! O dat unu’ în noi şi o fugit.

– Unde eşti?

– Aproape de Agil. În fundal, am auzit-o pe Simina plângând, mai mult în urlete.

M-am blocat pt o secundă, după care am răspuns scurt:

– Vin imediat!

În 5 secunde, am fost cu maşina în stradă şi cu poarta încuiată în urma mea. Dintr-o dată o aud şi pe mamă-mea zbierând după mine! Chiar şi acum imi tremură mâinile, când îmi amintesc. I-am strigat înapoi:

– Hai în faţa casei!

Nici nu ştiu cum am ieşit de pe podeţ, şi am ajuns în faţa casei pt că mi-am folosit ambele mâini să arunc husele pe bancheta din spate. În centru, l-am cules şi pe taică-miu şi am călcat-o! În astfel de momente, de panică instantă, nu mai poţi să gândeşti logic. La ieşire din Biled, în curbă, eu aveam 110 la oră! Până l-o pus mama pe tată-miu în temă cu evenimentele, aproximativ 3 minute, eram deja la intrare în Becicherec.

– Numa’ la Becicherec ai ajuns?! zbiară mamă-mea la mine, care în mod normal, dacă trec de sută, îmi face capu’ calendar.

Am ţinut cont că-s în localitate, dar în felul meu. Am mers cu 99, să nu-mi ia permisul de tot. Dacă m-ar fi oprit poliţia, cred că le aruncam permisul din mers, fără să încetinesc. Gândind retrospectiv, nici la prima barieră nu ştiu dacă am oprit. Cert e că la 22:13 am ajuns la locul accidentului.

Nimic, dar absolut nimic nu te poate pregăti pt momentul în care îi vezi pe cei apropiaţi ţie, întinşi în iarba de pe marginea drumului. M-am lăsat repede jos şi i-am întrebat:

– Vă doare ceva?

Ştiu că e cea mai tâmpită întrebare care poţi să o pui unor persoane care tocmai au suferit un accident de motocicletă, dar pe mine nu mă interesa dacă da sau nu, ci vroiam să-i aud, să-i văd că sunt conştienţi. După ce-am primit răspunsuri afirmative, am început să sun ca disperatul la 112, zbierând ca descreieratul în telefon: „Unde, pula mea, sunt ambulanţele???”

Au ajuns şi ele, la 22:28, cu 5 minute după ce-a ajuns şi primul echipaj de poliţie. Odată cu sosirea medicilor, m-am tras de lângă ei şi mă tot coiam să mă fac util. Aşa simţeam nevoia. Am reuşit să scot de la nişte martori, o frântură din cele întâmplate, plus numărul de la maşina vinovatului. Incomplet, ce-i drept, dar suficient cât să poată fi identificat ulterior. Apelurile curgeau la foc continuu, ai mei erau speriaţi din cale afară iar eu patinam pe puntea dintre conştienţă şi pură nebunie.

Sărim peste capitolul: măsurători efectuate cu poliţia, dirijarea traficului şi îmbarcatul motocicletei în remorcuţă, pt că în primul rând e irelevant, şi-n al doilea rând, nici nu mi-l amintesc prea bine. Doar două chestii demne de notat:

– sunt două VW combi albe cu AND în partea asta de judeţ: preotul din Şandra ( ăsta n-ar fi fugit de la accident niciodată) şi un tinerel din Becicherec.

– poliţaii, prin felul lor de a discuta cu mine, au reuşit să mă calmeze astfel încât să n-o iau razna.

La 12:10, am intrat la clinicile noi, sosind ultimul. Cu 4 cafele băute într-un ceas şi 10 ţigări fumate, pe geamul de la camera de reanimare, îl văd pe cumnatu-miu plin de julituri. Umeri, coate, şolduri, genunchi şi glezne. Soră-mea nu era acolo. Era pe undeva la radiografii. Din pură prostie, întorc privirea spre poartă. Unu şi cu una, ţinându-se de mână, veneau relaxaţi spre uşa de la intrare. Probabil că am simţit ceva, undeva, pt că aproape instinctiv m-am descălţat de şlapii din dotare. Când am văzut că se opresc lângă maşina de poliţie, deja aveam filme în cap. Aşteptam clipa în care să scape masculu’ nesupravegheat. Chiar şi pt o clipă era deajuns.

Acuma, de mă întrebaţi pe mine, individul ce s-a prezentat acolo, nu poate fi făptaşul. Când ştii că ai băgat două persoane în spital, nu te prezinţi acolo cu un aer degajat şi cu nasu pe sus. Bagi capu în pământ ca struţu iar mima ta va fi una de om îngrijorat, speriat. Eu sunt ferm convins că altcineva o fost la volan, care fie n-avea permis, fie era băut. Iar ăsta ce s-o prezentat, o luat castana pe capul său pt un frate sau un verişor apropiat.

După câteva ore bune de aşteptare, am aflat şi rezultatele radiografiilor. Nici o problemă internă. În urma accidentului, cumnatu-miu s-o ales cu mai multe julituri. Simina şi-a belit degetele de la mâna dreaptă până la os, iar la piciorul drept, şi-a tăiat pielea şi o bucată din muşchi. Din fericire, doctorii au cusut-o şi au zis că muşchiul se va reface.

Ca un ultim paragraf, descrierea accidentului:

Ei au intrat în depăşire, iar cel pe care-l depăşeau, o intrat şi el în depăşirea unei dacii. Din păcate, asta se întâmpla exact când motoru era în dreptul uşii din faţă. Oglinda de la maşină o lovit motorul şi l-a dezechilibrat. Robi o pus frână şi o fost lovit şi cu aripa din spate a maşinii, scoţându-i de pe şosea în iarbă. Când o văzut că nu-l poate controla, o sărit de pe motor în partea drepată, spre drum ( în stânga erau pomii) şi au alunecat 5-6 metri, oprindu-se în iarbă. Norocul lor a fost că n-au avut viteză prea mare ( aproximativ 100), altfel…

 

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;O zi, două accidente&8221;

Dă-ţi şi tu cu părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s