300 miles away from home, hanging on a door handle


Şi trecut-au anii. Din nou. S-au făcut 3 la număr. Şi cel mai ampulea e că rănile nu se vindecă. Iar efectele… astea se văd şi azi. Încerc, după care pur şi simplu nu-mi dau voie. Dar parcă dspre altceva încercam să scriu azi. Sau nu. Despre asta, dar cu alte cuvinte. cuvinte care momentan se ascund de mine.

Poate că puţini dintre voi aţi pus punctele cap la cap şi v-aţi dat seama despre ce vorbesc. Sau poate că nu.

Am totuşi o nedumerire. De ce căcat ne amintim mereu zilele cu iz de tristeţe? De ce căcat nu poţi să-ţi aminteşti cum te-ai simţit într-o zi în care erai fericit? Adică, poţi să simţi cu acurateţe ce ai simţit într-o zi de tot căcaţii, dar n-ai nici o şansă când vrei să-ţi aminteşti zilele bune. Pe alea, nici dacă stai în cap, n-ai cum să le mai retrăieşti.

Nu-i aşa că viaţa suge de cele mai multe ori?

Apropo, ca să nu vorbesc aiurea de unul singur, detalii mai bine organizate despre ziua asta găsiţi aici.

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;300 miles away from home, hanging on a door handle&8221;

  1. Nu prea am inteles despre ce e vorba ca postul la care faci referire e parolat.
    O sa iti amintesti si zilele bune, dar atunci cand ti le amintesti pe alea proaste e greu sa treci peste si sa te gandesti la ceva frumos.

Dă-ţi şi tu cu părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s