Regele şoselelor


Un local de la sat, aproape de ora închiderii, adică 12 noaptea, în urmă cu aproximativ 8 ani. Trei indivizi stăteau la o masă, piliţi zdravăn.

– Unde mergem să mai bem? întreabă puiul de Zorro.

– Păi aici, nu prea mai îs birturi deschise la ora asta, răspunde V.

– Hai în satul vecin! zice puiul de Zorro.

– La ora asta? Şi cu ce, mă rog? întreabă A.

– Luăm fain frumos bicicletele, mergem la mine acasă, luăm dacia şi merem să bem mai departe.

Deşi logica ar fi trebuit să-l oprească pe măcar unul din cei trei, alcoolul a triumfat. După 8 beri băute de căciulă, s-au urcat pe biciclete şi s-au îndreptat spre casa lu’ pui de Zorro. Încă o dată, raţiunea ar fi trebuit să-i oprească. Dacă abia erau în stare să meargă cu bicicleta, de ce ar fi continuat planul de a conduce o maşină?! R răspuns: de proşti!

Şi pentru că Zorro ăi bătrâni erau plecaţi în staţiune, puiului în cauză nu i-a fost greu să scoată maşina din garaj. S-au îmbarcat toţi trei şi talpă către satul vecin. Evident, nu s-au mulţumit în a face provizii şi cale întoarsă. Nu! Ei s-au şi plimbat în draci. Şi ca să înţelegeţi setea lor, prima bere au dat-o toţi trei, la sec, peste cap. Văzând maşina unui verişor de-al puiului ( devenit Regele Şoselelor) parcată la un birt, s-au oprit şi ei, pt că toţi îl cunoşteau. Fiind consătean de-al lor, era culmea să nu. Au mai schimbat nişte vorbe, au mai băut, au mai râs şi au mai băut din nou. Tablou perfect pt cele ce urmau.

Între timp, văzând dacia parcată în faţa birtului, un alt verişor ( Nilă  😥 ) de-al Regelui intră în birt. Văzându-şi ruda mai tânără în pragul unei come alcoolice, se apropie şi-i spune prieteneşte:

– Ai băut ceva, nu glumă. Hai să te duc la mine acasă cu maşina ta, după care mă întorc cu a mea şi îi duc pe prietenii tai acasă.

– Glumeşti?! Crezi că nu-s în stare să conduc?! Io’s şofer băăăă, nu posesor de permis!

– Ştiu că eşti şofer, dar dacă te opreşte poliţia…

Încerca să devieze discuţia în speranţa că-l va convinge pe dobitoc să lase condusul. Dar te poţi pune cu prostul când e beat? După mai multe refuzuri vehemente, bietul om a plecat către casă.

După 5 beri băute în satul vecin, şi-au mai luat câte 4 la pachet şi au decis de comun acord, că e mai bine să continue noaptea la Rege acasă. Cred că nu mai e necesar să vă spun cât s-a chinuit Regele să descuie uşa de la şofer. Al naibii cheie, numa’n gaură nu vroia să intre! După 5 minute de zgâriat uşa şi alte două în care au dat ture în jurul maşinii pt a se asigura că aia e întradevăr maşina cu care au venit, au reuşit să se îmbarce. Între timp verişorul consătean ieşise şi el din birt şi a pornit spre casă. El n-o avut probleme cu descuiatul maşinii pt că băuse cola.

Acuma, drumul spre casă vine în 3 variante. V spune că l-au depăşit pe verişor cam pe la jumătatea drumului. A spune că l-au depăşit aproape de intrarea în propria localitate, iar Regele susţine şi acum că depăşirea s-a produs undeva în localitate. Dar pt că toţi 3 erau beţi, trebuie să-i dăm crezare verişorului, care susţinea că l-au depăşit chiar când el vira dreapta, pe strada ce ducea spre casa lui.

De la acel punct, povestea redevine identică ş-anume: Aproape de următorul colţ ( cam la 50 de metri), Regele întreabă sec:

– În oraş sau acasă?

Până să primească răspunsul de: „acasă”, au ajuns la 10 metri de colţ, unde trebuiau să vireze dreapta. Regele calcă tare frâna şi trage puţin dreapta de volan. În clipa aia, V, care vorbea cu prietena lui la telefon, spune sec:

– Uite acuma murim!

Nu se înşela. Maşina a prins pietrişul de pe marginea asfaltului proaspăt turnat şi o direcţiona cu partea dreaptă spre ditamai stâlpul de curent. Norocul lor s-a numit o secundă de luciditate absolută a Regelui, care s-a trezit instantaneu din beţie şi a făcut un scurt joc din picioare şi volan, reuşind, cum numai el ştie, să introducă dacia între stâlp şi podeţ. Maşina s-a oprit înfiptă cu baia de ulei în pământ şi cu curul suspendat în flaps, pe podeţ. În acea clipă, beţia a pus din nou stăpânire pe Rege. A în schimb, numai ce ieşise din ea şi tremura ca nuiaua de alun în prezenţa apei. S-a întors către Rege spunându-i:

– Băi, băi, tu nu eşti normal! în timp ce-şi scutura sistematic capul şi mâinile. A ţinut-o aşa, asemeni unei plăci zgâriate. În stare de şoc fiind, nu era în stare să spună altceva.

În acelaşi timp, din telefonul lui V se auzeau strigăte disperate: „V! V! V! Spune ceva!!!” Ce putea să spună săracul om, dacă scăpase telefonul din mână în urma impactului?!

Cât despre Regele Şoselelor, lui îi ardea de glume:

– Hehe, acuma am servodirecţie.

Pt că motorul încă mergea, a dat la cheie să-l oprească. Nici vorbă. O ţinea pe-a lui, una şi bună… şi turată. Neputând să deschidă uşa suficient cât să se dea jos din maşină, Regele a deschis geamul, a ieşit din maşină, a ridicat capota şi a scos fişa centrală, oprind motorul daciei. A făcut toate astea într-o stare de relaxare incredibilă, fluierând a pagubă „Mărie şi Mărioară”. S-a uitat la roţile din faţă şi l-a bufnit instantaneu râsul. Aia din stânga era virată la maxim înspre stânga, iar cea din dreapta, la maxim înspre dreapta. Un fel de Charlie Chaplin în vaiantă automobilistică.

În timp ce el studia proporţiile accidentului, A s-a dat jos din maşină şi a plecat încet spre casă, menţinându-şi starea de şoc, pe care dealtfel a ţinut-o până a adormit: „Băi, băi, tu nu eşti normal! Băi, băi, tu nu eşti normal!”

Două telefoane, 5 martori, toţi apropiaţi, şi într-un târziu, când începea să se crape de lumină, Regele îşi ducea maşina acasă, cu puntea din faţă suspendată pe tiranţii unui tractor. La cât de senil era în acele momente, încă se mai juca cu noua lui servodirecţie şi făcea pe olteanul. Adică făcea: „vbrbrrrrrrrrrrrrrr” la volanul maşinii tractate.

Mort de beat fiind, s-a dus în camera lui şi somn. Fiindcă mirosul din cameră era predominant de alcool înţepător, sora lui a deschis geamul de la cameră să se mai aerisească. După puţin timp, în vreme ce visa cele întâmplate, Regele aude o discuţie a două persoane, ce treceau pe sub geamul său:

– Ai auzit bă, ce-o făcut ăsta micu’ aseară? O intrat cu maşina pe uşă la magazinu’ din centru!

A sărit ca ars din pat. Nu a fost doar un vis ci chiar s-a întâmplat. Dar era oare cum îşi amintea el, parţial, sau era cum ziceau cei doi trecători? O fugă rapidă până în curtea din spate pt evaluarea pagubelor:

– lonjeroane varză

– bielete de direcţie rupte

– caseta de direcţie spartă ( de aici şi servodirecţia lui)

– aripile din faţă îndoite

– bara din faţă îndoită

– roţile din faţă distruse.

Un preţ mic pt trei vieţi.

LE: Mi-am amintit un fapt. V. era un fel de jinx al şoferilor din gaşca lui de prieteni. Când se urca pt prima dată în maşina unuia, acela făcea accident. Sunt 5 accidente de care-mi amintesc eu acuma. Posibil să le fi crescut numărul. Şi mai ciudat e că nici unul din accidente nu s-a lăsat cu mortăciuni, deşi unii s-au dat şi peste cap de câteva ori.

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Regele şoselelor&8221;

Dă-ţi şi tu cu părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s