Câte-un pic din ce nu-mi place


Dacă întrebi la întâmplare câteva persoane ce nu le place, toţi, dar absolut toţi, vor spune că nu le place să fie minţiţi. No shit?! Păi cui, pula mea, îi place?! Eh, dar marea lor majoritate strâmbă din nas, când le oferi doar adevărul pe tavă:

 – Ce faci?

 – Mă cac!

sau:

 – Îmi stă bine cu bluza asta?

 – Arăţi ca o pulă cu plete!

Deci, în viaţă, mai vrem să fim şi minţiţi. Sau cel puţin, avem nevoia. Aşa că declaraţia „io nu suport minciuna” mi se pare de-o ipocrizie maximă. Da-n fine, despre altceva vroiam să vă vorbesc.

Chestia e că la întrebarea iniţială, toţi îţi vor servi tipare de tip politically-bullshit-correct. Eh, eu azi disec două chestii ieşite din tiparul ăsta, dar care mă irită mai mult ca 10 minciuni la un loc!

Prima, după următorul scenariu:

Într-o relaţie ( de orice gen) cu o persoană, e imposibil să nu calci pe bec. Odată ş-odată, tot o/îl superi, iar de cele mai multe ori, nici măcar nu ştii cu ce. Din tonul discuţiei, simţi că X e supărat(ă) pe tine. În mod firesc, întrebi: „Ce pula mea ai?”. Pe mine mă irită la culme următorul răspuns: „Nimic…” Păi dacă n-ai nimic, ce căcat stai bosumflat(ă)? Sau te-ai gândit tu, în infinita-ţi deşteptăciune, că dacă nu-mi zici ce ai, eu o să găsesc răspunsul? Te pomeni că pe fruntea mea scrie „cititor de gânduri” şi eu nu ştiam…

A doua:

Nu suport să fiu sacul tău de box psihologic. Înţeleg că se pot alinia toate planetele încât să fii nervos din cale afară, dar pula mea, nu te descărca pe mine! Te fute la icre şefu/nevasta/mama/bunicu’/pisica/etc. Bun, dar ce vină am eu, de-mi iau nervii tăi pe cârcă? Aşa cum eu nu mă descarc pe tine, am pretenţia ca şi tu să-mi întorci serviciul. Şi dacă eşti prea cufurit(ă), închide-te într-o cameră 5 minute şi urlă în sfânta prostie, până te descarci complet. Sau măcar zi-mi: „Azi nu, că’s prea nervos!”. Dacă-mi faci chestia asta o dată, te iert. A doua oară, înghit în sec, dar trec peste. A treia oară însă, te bag direct în pizda mă-tii! Şi drept urmare, de cele mai multe ori, îmi pierzi atenţia definitiv.

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;Câte-un pic din ce nu-mi place&8221;

  1. Eu prefer adevarul crunt, dar spus mai diplomat :)).
    Si chestia cu „Is botos, da’ n-am nimic” ma calca pe nervi si ma irita maxim. Cand cineva iti zice asta, clar pe tine e suparat :)))).
    In al doilea caz, daca cineva incarca sa-si verse nervii pe mine, eu reactionez isteric. Pai cum puii mei sa tipi la mine ca vii nervos de la lucru? Las’ ca tip si eu la tine, ca sa ai motiv sa continui cu ce ai inceput :)).

  2. @ voi doi de-ati comentat deasupra mea.
    Bai Mirciule, misto articolul. Ai pus punctul pe i.
    Nici eu nu suport botosenia si „n-am nimic”. Adevarul e cea mai buna alegere. 🙂
    Cred ca Oana voia sa zica ca ii palce adevarul, dar nu ala de genul „arati ca o pula cu plete” ci „bai, camasa asta chiar nu te avantajeaza”. :)) nu stiu, e tot minciuna frumoasa si asta?

Dă-ţi şi tu cu părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s