Când moare oaia neagră a familiei


Deloc contrariat, azi am aflat că o murit Gigel, un verişor de-a lu’ mama şi oaia neagră a familiei. Ştiu că: despre morţi numa’ de bine; dar chiar nu-i aşa. Ăsta o fost un gunoi toată viaţa lui.

O fost căsătorit prin tinereţe cu o tipă pe care o bătea de 3 ori pe zi, după fiecare masă. Uneori, cred că mânca doar bătaie. Dar ce să-i ceri şi la aia, beţivancă mai mare ca el?! Când el o intrat la bulău pt furt, aia s-o dus în pizda mă-sii şi nu s-o mai întors în veci. Chiar n-avea la cine.

Proaspăt întors de la bulău, după o vizită la unchieşu’ ( bunică-miu Ştefan), o plecat cu tot cu motorul de la pompa de irigat. I-o dat Fănel o bătălie soră cu moartea şi o depus plângere la poliţie împotriva lui. Ca să nu intre iar la bulău, unchiu’ Gheorghe ( fratele mai mic a lu’ bunicu’) s-o rugat de bunică-mea şi de bunică-miu să-şi retragă plângerea, că în fond, e o problemă de familie. Milos pân’ la D-zeu şi înapoi, bunică-miu o cedat. Gigel, de bucurie că o scăpat de bulău ca prin urechile acului, s-o dus şi s-o îmbătat. Când o ajuns acasă, o văzut lumina aprinsă în cameră la bătrâni. O intrat direct la ei şi:

– Aaaa, voi mă pândiţi pe mine când vin acasă?

Şi i-o bătut pe bătrâni de s-or pişat pe ei. La propriu! Seara următoare, fiind lumina stinsă, iar o intrat peste bătrâni:

– Aaaa, eu pot să mor pe undeva şi voi dormiţi?

Şi iar bătălie pe bătrâni. Mătuşa Calina, o venit să se plângă la bunicii mei:

– Vorbiţi voi cu el, da’ să nu-l bateţi, numa’ să-l speriaţi.

Fănel şi-o luat în serios rolul de nepot, şi i-o zis la pulică:

– Dacă mai aud că ai lovit bătrânii, te omor cu mâna mea!

Gigel, băiat cuminte fiind, s-o dus direct acasă:

– Voi mă pârâţi la alţii să mă bată?

Şi iar bătălie pe bătrâni. Orice măgărie făcea prin sat, primea de la poliţai doar amendă. Pe care o plăteau bătrânii, după ce primeau o bătălie serioasă din partea gunoiului. Mihai, Fănel, unchiu Coni, şi mulţi alţii îl curentau că se lua de bătrâni, iar el pasa bătaia mai departe părinţilor. Iar faza cu lumina aprinsă/stinsă a fost un ciclu ce s-a repetat zi de zi, vreme de 14 sau 15 ani, până într-o zi în care mătuşa Calina, în pragul disperării, s-a aruncat sub un camion.

Deşi am fost singura persoană cu care Gigel era un domn şi un adevărat verişor ( n-am înţeles niciodată de ce), l-am luat de gât la priveghi şi i-am zis că-l bat de se cacă pe el, de mai face pe fariseul. Plângea cu lacrimi de crocodil, după „mama” lui 🙄 . I-am dat şi un cap în gură, ca să înţeleagă că nu glumesc. Am fost despărţiţi cu greu de câţiva vecini.De fapt, cu greu m-au luat de pe el.

Au mai trecut doi ani, în care singurul lui sac de box a fost taică-su. Având aproape 80 de ani, bătrânul s-a rugat de tată-miu să-l ducă la un azil, că nu mai rezistă la cadenţa bătăilor primite. Pt că venea şi iarna, iar banii de lemne îi băuse animalu’, l-am luat la noi până să-i găsim un loc la azil. L-am anunţat şi pe Dorel, celălalt fiul al moşului, de decizie şi i-am dat temă de casă: caută azil pt bătrânu’. După 4 luni de nepăsare din partea lu’ Dorel şi două azile care l-or dat afară pe moş (făcea figuri ca să-l dea ăia afară şi să se întoarcă la traiul bun de la mine de acasă), mamă-mea o cedat psihic şi l-o paşaportat pe moş înapoi la el acasă. Nu de alta, dar moşul era un nesimţit şi un parşiv de talie mondială. Deh, trebuia să semene şi Gigel cu cineva. L-am dus miercuri după-masa acasă, iar joi spre vineri noaptea o murit. Cred că de frica dobitocului în cauză.

Dar, să revenim la Gigelele ( poreclă primită de la nişte ţigani, în urma unei întâmplări haioase. Poate o să v-o povestesc odată). Azi a fost găsit mort în casă. Şi din primele analize, se pare că o murit marţi dimineaţă. Să-i fie ţărâna la fel de uşoară cum o fost viaţa părinţilor lui alături de el.

Şi ca să înţelegeţi cât de mult îi duce lipsa familia asta vă redau aproximativ, dialogul telefonic purtat de mine şi Fănel în urmă cu câteva minute:

– Ce, Fane, chiar o murit Gigel?!

– Da…

– Cum dracu?

– Nu ştiu, că l-o găsit cineva mort în casă azi dimineaţă. Îi şi Dorel la mine… L-or dus la morgă şi de acolo la pompe funebre să-l pregătească pt înmormântare. Da’ lasă asta! Ia zi, ai văzut meciu’ lu’ Poli ieri?

– Da. Am jucat slab, dar o echipă cu pretenţii câştigă şi când nu joacă bine.

– Eu nu l-am văzut că eram la lucru, da’ l-am ascultat la radio. Auzi ce zice Dorel. Să batem pe steaua şi atunci putem să ne gândim la titlu.

– Nu-mi fac griji. Îi batem lejer. Mai frică mi-o fost de meciu’ cu Brăneştiu…

– Nah bine măi, hai că noi ne punem să vorbim de meci. Ne mai auzim.

– Ceau, Fane.

– Ceau.

Anunțuri

6 gânduri despre &8222;Când moare oaia neagră a familiei&8221;

Dă-ţi şi tu cu părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s