Cuvinte de încheiere


În lumina ultimelor două posturi şi a întâmplărilor ce le-au precedat, aş putea să-mi schimb numele din Miştotică în Miştoticus sau în Baba Nică. De Nică nu v-am pomenit până acum, dar aşa mi se zice prin cercuri restrânse, gen familia.

Acum câţiva ani, urmărind un film, mi-a rămas pe retină un anumit citat:

You gotta do what your heart tells you to do! Let me tell you somethin’ right now. You’re only allowed three great women in your lifetime. They come along like the great fighters, every ten years. Rocky Marciano. Sugar Ray Robinson. Joe Louis…

Ce pot să zic?! I had my three. Dar printre ele, au fost şi câteva rateuri memorabile. Din nişte discuţii ( acu’ multă vreme) cu un anume piticot, mi-am dat seama că pot să scot de-un articol, din experienţele mele în materie de despărţiri. Cu alte cuvinte, cum să dai verde ( fiind mai oldschool, încă ador expresia asta) unei persoane. Iar la ieşirea dintr-o relaţie, întotdeauna mi-a plăcut să am ultimul cuvânt. Nu neapărat cel spus, ci cel care contează.

1. Când eram june, în urmă cu vre-o 10 ani, m-am lipit şi eu de-o fată. Simpatică, la locul ei, dar în afară că-mi plăcea puţin aspectul ei fizic, nu mă mai prea atrăgea nimic la ea. Asta la o săptămână după pupicul cu superglue. În timp ce stăteam noi întinşi pe-o bancă, o întreb din senin:

– Ştii ce culoare iese dacă amesteci galbenul cu albastru?

A rumegat-o puţin şi mi-a răspuns uşor mirată:

– Verde?!

– …

– Zi-mi! E verde?!

– …

Văzând că nu-i răspund, a mai calculat puţin şi a extras culoarea de sub radical. S-a ridicat şi dusă a fost.

2. Îmi mai crescuse şi mie puţin ciocul şi odată cu el, mi-au crescut şi pretenţiile. Eram cu o brunetă micuţă la înălţime, dar cu doi ani jumate mai în vârstă. Deşi aveam ceva timp împreună, nu prea aveam sentimente pt ea. Chiar deloc. Ea în schimb, cred că ţinea câta la mine. Din păcate, aveam atins punctul ăla dintr-o relaţie, în care simţi că trebuie numaidecât să ieşi.

În timp ce se îndrepta spre uşă ca să plece la servici, se întoarce către mine brusc şi-mi spune:

– Te iubesc!

Fără să mai stau pe gânduri:

– Şi eu mă iubesc!

A închis uşa în urma ei şi dusă a fost.

3. Aveam aproape 4 luni cu madmuazelu’ în cauză şi simţeam că ne îndreptăm spre un colţ al relaţiei ( un sentiment al naibii de comun în aceste relatări). Ca să fiu franc, o ţineam aproape pt că era mai eficientă ca o labă (alt sentiment comun al relatărilor). Într-o zi cu soare ( cam de ziua mea), îmi întinde un pachet frumos ambalat. Jos pălăria pt cadou, dar când am auzit-o… :

– Azi o să-i cunosc şi eu pe ai tăi?

– Of course! Yeti too, while we’re at it!

– Eu vorbesc serios!

– Şi eu!

4. Ca o paranteză, Ţuţu, mulţam fain! Fata asta m-o învăţat pe mine meserie  😳 .

Eram în anul doi la hidro, numa’ ce-mi pierdusem minţile pt prima dată, dar le-am pierdut la modul light :mrgreen: . Refuzam să cred că Nilă era mort şi m-am aruncat într-o lume paralelă. Mă trezesc într-o dimineaţă cu ea lângă mine. Eu 21, ea 29. Eu debusolat, ea olteancă fierbinte. Ştiam că vrea mai mult decât îi pot oferi, aşa că nu mi-a rămas decât un singur lucru onorabil de făcut. În timp ce-i mângâiam tandru părul, i-am şoptit:

– Auzi, colega ta de apartament… ar fi de acord cu o partidă-n 3?

În timp ce se încălţa, am desluşit eu nişte cuvinte gen: „pizda mă-tii de porc” , „nemernicule”, „gunoiule”, etc.

Cam atât pentru azi, că la 11 am examen. Şi ştiu la fel de multe ca şi la prima prezentare, când nici măcar nu m-am dus 😆 .

Anunțuri

10 gânduri despre &8222;Cuvinte de încheiere&8221;

  1. Ma da’ ce-am mai ras!!! 😀
    Apropo de aia cu te iubesc si off topic putin: imi scrie pisicul meu de incheiere la o conversatie pe messanger te iubesc. Eu, cuprinsa intr-o dicutie verbala cu o colega, ii intorc declaratia cu idem, ca la clasa a patra, cand scriam prin oracole. Bineinteles ca ajuns viral la mine in birou. 😀
    Noroc ca e e intelegator si a luat-o ca pe-o gluma… 😉

  2. Pfuai ca veninos esti! Poate intre timp te-ai mai schimbat. ;)) Io n-am dat peste de-astia ca tine si nici eu n-am fost folosit niciodata de asemenea texte. 😛 La mine alea importante s-au sfarsit in lacrimi. ale mele de fiecare data (indiferent ca eu dadeam sau primeam verde) si ale lor uneori.

    • Miştotică zice:

      Hai să-ţi explic de ce sunt „veninos”. Dacă într-o relaţie dispare scânteia, mă plictisesc repede. Şi atunci, de ce să continui într-o direcţie fără sens şi sentimente? Încearcă să-i explici celei/celui de lângă că te plictiseşte. Vei genera discuţii idioate, implorări la raţiune şi ca să nu o/îl răneşti, cedezi şi mai atârni o perioadă prin zonă. Lucru care duce la o porcărie maximă. În plus, sunt tipul de persoană care ştie de la bun început dacă va avea vreodată sentimente pt persoana respectivă sau nu.
      Eu sunt convins că-i mai simplu să-i dau un motiv să mă urască pe moment şi să nu mai vrea să aibă de a face cu mine vreodată. De aici şi „aciditatea” asta 🙂 .

  3. dolores zice:

    Ma da gagicar mai esti…Ti-ai lasat inima in congelator ca din povestile de mai sus nu prea reiese c-o ai in piept.Macar de te-ai indragosti ai fi ca un foc de artificii.

  4. master! teach me master ! niciodata nu am stiut cum sa pun problema in momentele astea asa ca asteptam sa se stinga de la sine prin ignorarea telefoanelor, teapa la intalniri, si ultima, inainte de Femeia cu care imi impart azi viata a fost prin SMS… ceva de genul cred ca ne-am racit,mai are rost? 😀 nici macar nu m-a sunat inapoi sa vada ce fac…

Dă-ţi şi tu cu părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s