Cine bă, ăştia?!


Am plecat dimineaţa de la Sandra înspre gară, însoţit de ea (evident), de M. şi C. Fiindcă ţugu era pătrunzător, iar distanţa ce trebuia parcursă era cam mare, am luat un taxi. Şi pentru că frigul m-a prins câta, la destinaţie mi-am luat un ceai. Cică de zmeură. Am dat 4,5 lei pe o zeamă self-prepare, ce avea gust de scoarţă de mesteacăn. 🙄  După ce ne-am făcut lista cu cine pleacă şi am dat banii, ne-am pus şi am făcut o chetă. Pt bere. Ne-au rezultat 7 flacoane la 2 litri. Vorba lu’ V. Să ne stingă setea pân’ la Oradea.

N-o să insist cu drumul pt că e cam acelaşi ca-n orice deplasare. Multă voie bună, bere, sanvişuri, filozofie de birt şi cântece. Sărim până la punctul coborârii finale la Cluj.

Acolo ne-a aşteptat o vreme frumoasă şi nişte jandarmi, ce pt prima dată, încercau să nu pară chiar aşa bătuţi în cap. „Mergem unde vreţi dumneavoastră” a fost mesajul cu care ne-au întâmpinat. Şi ne-am dus la… maimuţa plângăcioasă. Am ajuns la marele fix pt că începea un meci ce ne putea da mari speranţe: Oţelu-Rapid. Pt că Bunul prieten D avea probleme cu faza lungă, ne-am tras la o masă lângă TV. Ni s-au alăturat şi trei copii, doi de 16 ani cu creastă cu tot şi un al treilea mai anonim ca primii doi.

Chelneriţa, o blondă naturală, era complet zăpăcită de cap. Era singură pe-o sală cu 50 de perosane şi toţi cereau bere. Acum! Eu, fiind un domn, i-am plătit 3 beri în avans şi i-am spus că pe alealalte două le cer când s-o mai linişti atmosfera. Dezamăgit de jocul prestat de Rapid, mi-am întors atenţia către crestaţii ăia doi de 16 ani. La un moment dat, văd că pe uşa birtului intră un moşulică la 50 de ani, cu chelie, geaca în mână, cu o helancă pe gât neagră, un lanţ de haur purtat peste helancă (să vede lumea că el e şmecher), şi cu o piţi la 35 de ani, ultra buzată, extra machiată şi cam grasă. Nu m-am putut abţine şi-am strigat arătând cu degetul:

– Uite bă, ce urâtă-i asta!

Până şi femeile ( erau 7 doamne cam la 40 de ani fiecare) de la masa de sub televizor au râs în hohote. Mi-am mai aruncat un ochi spre televizor şi chiar atunci o dat Oţelu gol. Na, s-o fuţi pe mă-ta! Speram să egaleze Rapidul, dar la jocul prestat… nici speranţa aia nu era aşa mare. Unul din juniorii crestaţi dormea pe el. Moment numai bun să-l învăţ că în deplasare nu se doarme! I-am legat şireturile. Ambele capete 😆 . Fiindcă se apropia ora de plecare, la întrebarea pusă de D, m-am dus să aflu cum o cheamă pe chelneriţa blondă. Cum ea n-a vrut să-mi spună, am mers la o colegă de-a ei:

– Auzi, cum o cheamă pe Ţuţi (aşa i-am spus eu de când am intrat)?

– 😆  Pe Ţuţi?! O cheamă Adriana.

Ş-am început noi, zăpăciţii:

O venit toată ruşinată pe acolo şi-mi zice că nu o cheamă Adriana. Logic, n-am crezut-o. Iar după alte 10 minute, o venit şi m-o întrebat:

– Cine ţi-o zis cum mă cheamă?

După cele 3 beri şi victoria Oţelului, în capul meu se înfiripa o idee. Nu pot s-o pun aici, pt că se va afla cu ocazia asta şi eu nu am de gând să renunţ la planul ăsta. Din păcate, o singură persoană mai avea chef de aşa ceva. Şi trebuia să fim cam 20 pt asta. Dacă reuşeam să mai conving încă doi, atunci mai veneau alţi doi, şi alţi doi, şi alţi 4, şi tot aşa…

Descumpănit, mă duc afară să mai iau o gură de aer. M-am dus peste drum de maimuţă, la un magazin, să-mi iau un orbit ca să mă spăl pe dinţi după mâncare ( am băgat 5 mici la ghiozdan).  Când am ieşit din magazin, prin faţa mea trece una cu fular de la chefere. Am ignorat-o, deşi n-ar fi trebuit. Uitându-mă în continuare după ea, observ două personaje dubioase care se uitau cam prea mult la noi. Mă apropii şi-i privesc ostentativ. Or început să se scarpine în cur, să fluiere a pagubă şi să vorbească între ei, trăgând cu ochiul înspre maimuţă şi implicit, spre mine. Mă întorc la birt şi mă duc direct la D:

– Bă, îs doi dubioşi la colţ. Hai să vedem ce-i cu ei.

În mai puţin de 2 minute eram faţă în faţă cu ei.

– Băieţii, care-i soarta voastră? Aveţi ceva de împărţit cu noi?

– Aaaa… nuuuu, noi suntem de la jandramerie, îmi răspunde unu’ din ei.

– Sigur nu aveţi alte planuri? Că parcă staţi pe filaj aici.

– Nu… Noi asigurăm zona…

M-am luat cu D şi am plecat înapoi la maimuţă. N-am mai făcut mulţi pureci pe acolo şi am plecat încet spre stadionul şobolanilor. Pe traseul nostru, la un moment dat, apare o brunetă cu ochi albaştri… mamă-mamă. Am zburat direct la ea şi m-am pus în genunchi:

– Madmoiselle, je t’aime! Marier avec moi!

O luat-o săraca fată la fugă 😆 . Nu ştiam că’s chiar aşa urât 😆 . Mă întorc în grup şi lângă mine vine un jandarm. Mă duc mai în faţă, şi el lângă mine. O las mai moale şi rămân mai în urmă, şi el lângă mine:

– Auzi, te-ai îndrăgostit de mine? îl întreb.

O început să râdă. Am rămas uimit 😐 . Am văzut un jandarm cu simţul umorului. Primul de când lumea şi pământul. Văzând că nu-i neam prost din pulă strâmbă, mi-am permis să-l întreb:

– Auzi, dacă printr-un miracol, vin ceferiştii pe noi, te faci şi tu că plouă două minute?

– Cine bă, ăştia?! 😆 Fugi bă de aici 😆 .

– Am zis, printr-un miracol…

– 😆  Eşti tare şugubăţ 😆 .

Ajungem la stadion şi acolo era un filtru. Trec de ăla, dup’aia mai de unu, îmi iau bilet, trec şi de firma de pază, după care mai un filtru de jandrami, care pescuia interzişii. Cu numele şi poza pe foaie.

– Nu’s printre ăia, îi zic.

– Da… răspunde ţestosu’ după ce-o răsfoit paginile.

Am intrat pe stadion şi până jos, era să-mi rup gâtu de 5 ori. Dacă ştiam ce m-aşteaptă, îmi luam patinele de acasă. Nici la patinoar nu găseşti gheaţă aşa alunecoasă ca aia din peluza oaspete gruiană.

Începe meciul după o jumătate de oră şi urangutanii scot un mesaj de povestit nepoţilor. Evident, unul din categoria: prostia din noi pute! Crezând că ne vor stârni gelozia (probabil), ne-or afişat: „Singura echipă din Banat: uta arad”. Ne-au stârnit ceva, dar alea au fost hohotele de râs. După 5 minute de joc, Helder obţine un penalty. Personal, nu-mi plac simulările lui. O fost agăţat puţin dar plonjarea lui teatrală nu-şi avea rostul. Zicu înscrie de la punctul cu var. Nici nu trec bine 3 minute, că la o respingere în corner, Avram mai vede un penalty. E singurul care l-a văzut, dar tot el e ăla care decide. Cadu trage pe centru şi şobolanii prind glas. Pt câteva minute, că dup’aia iar cântau în doru’ lelii. Or mai cântat ceva cu pasiune. Când ne-or dat nouă la muie pe 2 voci. Şi se mai şi aplaudau pt asta. Aşa ţărani n-am văzut nici la arad. Sau poate doar acolo. Acuma poate înţelegeţi de ce regret că am ignorat-o pe pizdulica respectivă. De azi înainte, orice gruian, fie el sugar sau octogenar, primeşte cel puţin o flegmă între ochi din partea mea.

Ratări la ambele porţi, parade frumoase ale portarilor şi gata meciul. Ba nu, am uitat că ăştia s-or ales cu o eliminare şi noi am mai dat un gol. De fapt, n-am uitat, doar că mi s-a părut atât de logică victoria încât nu prea-mi trebuie cuvinte să descriu meciul. Bucuria creată de victorie însă… de nedescris! Probabil de aia am şi fost aşa bine dispus toată ziua. Eram atât de convins că vom câştiga, încât m-am bucurat încă de când am plecat de la Sandra de acasă.

Cu un sfert de glas, am plecat la gară. Băgat ceva la maţ, băut nişte Borsec, iar când a ajuns trenul, am urcat în el. Cu toată opoziţia muncitorilor de la staţia cfr Cluj-Napoca. Ei se bazau că cei de la poliţia TF ne vor opri. Pe ăia îi durea cam la un metru în faţa… nasului. Ei vroiau să ne vadă plecaţi, ca să poa’ să doarmă liniştiţi în noaptea aia 😆 . Şi jandarmii la fel 😆 . Au urmat 7 ore extrem de scurte şi pline de somn.

La 6 fix, eram în gara de nord. Luat una bucată 14, mers în Papi la o cafă şi un cola, iar la 7 când s-o făcut lumină, m-am dus în Torontal la ocazie. M-o luat un nene după nici 15 minute şi care nici n-o vrut să-mi ia banii la coborâre. Să trăieşti, nene, 1000 de ani fără RK! La 8 fix, intram în casă, rupt de oboseală şi extrem de fericit. Aşa deplasări să tot faci!

PS: Care mă găseşte-n poză :mrgreen: ?

 

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Cine bă, ăştia?!&8221;

  1. Sandra zice:

    deci…in primu` rand :)))))))))))))),in al doilea,erau 4 sau 5 femei la 40,45 de ani…frate,chiar ii ziceam la C. ce fetze au…de parca erau clanul uratelor si mai ales zambareatza aia de sub Tv cu dinte gaura lipsa pauza;
    – ai uitat sa zici ca nenea cu haur la gat si cu tanti aia aveau pantaloni de piele(sau mushama).
    – cum sa te iei de jandarmi in civil? :))))
    -tinereii de la masa ta parca erau punk-eri 😛 imi venea sa-i bat.
    -baaa..cum pula mea sa nu scrii de faza cu „dickbull”???? pfoaaaii(daca nu stii care e ideea iti zic eu,erau o pitzi cu un catel ce semana cu Kim dar de sex masculin si zice tractor „ce dickbull frumos ai!!”) hai ca a fost super duper mega misto deplasarea. cam scurta da na…si cam saracie,frig,foame,sete dar MISTO!!

    • Miştotică zice:

      1. Erau 7. 3 pe-o parte, 3 pe alta si încă una în capu la masă :mrgreen: .
      2. Dracu s-o mai uitat la pantaloni. Eram destul de oripilat de costumaţia superioară.
      3. Nu scria pe fruntea lor: jandarm în civil. N-aveam de unde să ştiu ce hram poartă.
      4. Îs copii cu rezerve mari de gel.
      5. Ştiu puţele (le zic aşa că or refuzat să-mi zică numele lor) cu câinele, dar n-am auzit faza cu dickbull. Sunt totuşi de O persoană, într-UN SINGUR loc, într-O anumită perioadă de timp. Nu le pot auzi/vedea chiar pe toate 😛 . Mai ales dacă am ceva sub nas :mrgreen:

Dă-ţi şi tu cu părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s