Unde esti tu, vremuri bune?


Dupa doua beri linse la scurgerea timpului, invariabil m-a apucat dorul. Nu de cineva, ci de candva. Erau vremuri in care invadam stadioanele patriei. Si nu ma refer doar la noi, polistii. Toti. Caini, tarani, aurolaci, olteni sau rapizi. Pana si bihorenii mergeau cam 500 la meciuri. Undeva pe traseu, ceva s-a pierdut. Buzele s-au umflat, pretentiile au cresut, miserupismul a devenit o stare de spirit ( pauza de privit tastele seci)…

Scuze sunt destule:

– pt astia ba?!

– s-o ticnit lumea!

– huliganii din ziua de azi…

– asta-i fotbal???

– ma cearta nevasta

– nu pot ba ca merg la lucru

– e criza ba, n-am bani

– e departe frate, si e si obositor

– mai bine ma uit la tv…

etc.

Intradevar, fotbalul s-a schimbat. Fotbalistii milionari, au uitat care-i menirea lor. Aratati-mi unu in ziua de azi, care face ce-a facut Gusatu! Unu singur! De neinteles (pt mine), pretentiile tuturor au crescut. Jucatori cu salarii de sute de mii de euro, stramba din nas daca intarzie plata cateva saptamani. „Justificabil!” zbiara multi. „Pai daca are omu contract pe suma aia, plateste-l!”. Dar cand jucatorul respectiv rateaza sau isi da un autogol, de ce nu zbiara nimeni: „Castrati-l!!!”, „Mortii ma-tii, ba!!!” sau clasicul „Las’ ca vezi tu dupa meci!”? Raspunsul e mai simplu ca o palma de la mama: ne-am obisnuit!

Ne-am obisunit ca totul sa vina gratis. Ne-am obisnuit cu viata dulce. Ne-am obisnuit cu „lumea buna”. Nu acceptam greseala. Nu acceptam intarzieri. Nu acceptam nimic. Noua ni se cuvine totul, doar pt ca, vezi doamne, suntem noi, ai mari si breji. Noi trebuie sa primim un respect, pe care dealtfel,  nici nu ni-l trebe. „Cum ba, egal cu Bistrita?! Trebuia sa le dam 15, iar ei sa zica mersi ca au avut onoarea sa joace cu noi!” Da cine’s ei? Clarii Vii? De ce plecam de la prezumtia ca noi am castigat inainte de a se juca? „Cum ba, sa te bata Lech Poznan? Cine pula mea mai is si astia?!” Niste „desculti” ce par a ajunge in optimile cupei uefa. „Si nu i-am batut?! Suntem niste pisati, ba! Da’ noi suntem bengosi, ba! Si daca nici anu asta nu luam titlu’…” Suntem niste cretinoizi care nici macar nu stim ce vrem!

Jucatorii, la fel de nemultumiti. Nu de ei insisi, doamne fereste, ca au pierdut un meci! Nu. Ei stramba din nas cand clubul nu le mareste salariile. „La valoarea mea…” Care valoare, ma, ‘tu-ti gura ma-tii?!

Diferenta intre un roman mai „star” de felul lui si un slovac aterizat din greseala pe la noi:

Romanu – N-am vazut banii pe card la timp. Nu conteaza ca i-am primit pana la urma. De ce nu i-am primit la timp??? Vreau sa plec!

Slovacul – N-am vazut bani vreme de 4 luni, dar totusi, i-am primit pe toti pana la urma. Daca mai sunt dorit, vreau sa ies la pensie de aici.

Stiu. Slovacu’ ii un dobitoc. Cum sa accepti asa ceva?! Mai ales ca vorbim de sume importante…

Sunt exemple arbitrare (si concrete) ce-mi vin pe moment in minte. Dar ele sunt la fel de valabile peste tot in tara asta. Pt ca asta e romanul! Cum gusta putin din viata buna, scuipa din strafundurile nasului pe tot ce a fost candva. Daca poate, mai baga si o mistocareala, ca deh, ii la moda.

Imi amintesc, vag ce-i drept, cum plecau Polistii (jucatorii) adevarati de la stadion, in urma cu doua decenii. Cu echipamentul in ghiozdan si cu ghiozdanu in spate. Cine avea o bicicleta, era scula in bascula! Varga, Almasan, Urai, Stoicov, Cuc, Csick, Jucatorul X (pour les connaisseur, bien sur), Ioan Timofte si multi altii, aveau prima de joc o cina la restaurantul Cina. Si totusi nu s-au plans niciodata, ca, vezi doamne, ar fi meritat mai mult. Gusatu, Vlaicu, Urai, Batranu, Velcea sau Baban n-au pomenit niciodata despre gandacii cu care imparteau patul la Herculane in hotel. Aveau altele pe cap. Promovare si mentinere in prima liga. Asta ii durea cel mai tare. Stiau ca sunt mai buni decat se vede la o prima impresie, si vroiau sa demonstreze asta, din toata fiinta lor. Si au si reusit! Si stiti de ce? Pt ca ambitia, pasiunea, orgoliul si iubirea pt fotbal, nu se poate masura financiar. E ca aerul. Nu-s palpabile, dar exista. Si fara ele, nu poti sa traiesti, nu poti sa existi!

Chiar si de lotul AEK, am tot cuvinte de lauda. Betivani, limitati, figuranti, fitosi si cum vreti voi sa le mai spuneti. Cand unu din ei baga mingea in poarta, toti erau calare pe gardul peluzei. A fost de-ajuns ca Oprea sa marcheze, si Buia dansa in chiloti pe gardul peluzei. Asta la arad, in fieful curvei batrane! O bucurie sincera si simpla.

Intr-o banala zi de miercuri de prin primavara lui ’98 (parca) , mi-am convins toata clasa din 22, sa chiulim si sa mergem la meci, ca juca de la ora 15, Poli cu Corvinu’ in divizia B. Ne-or dat un 3-0 sec. Am plecat plangand „acasa” la internat. Si-am plans tot drumul, de la 1 Mai pana la Lenau. Azi daca pierde Poli, injur pt o clipa si-mi iau gandul.

Azi ma vad lipsit de toate. Iubesc ceva ce nu prea mai exista. Iubesc un nume, o stare de spirit, o ambitie de cativa ani apusa. Astazi, cand Poli da un gol, nu mai simt acea bucurie, acel ceva ce ma facea sa bat tara-n lung si-n lat. Azi bag doar un: „Asta-i ba, ‘tu-i gura ma-sii!!!” si ma opresc. De ce?

Pentru ca (adaptare dupa vorba patrupezilor din groapa): „Fotbalul a murit, a mai ramas doar ura / Sa va iau la toti mortii in pula!”

PS: Scuzati lipsa diacriticelor. Va scriu din nou din „deplasare”.

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Unde esti tu, vremuri bune?&8221;

    • Miştotică zice:

      Ce spui tu e doar o parte mică. Atât de mică… n-ai idee. Plecând de la maseorii de la cluburi şi culminând cu oamenii simpli din tribune. Fotbalişti, patroni, preşedinţi, presă, televiziuni şi pizde proaste. Un ghiveci oferit zilnic pt îndobitocirea oumlui de rând. A mai rămas totuşi un loc, unde fotbalul e neschimbat. În promoţie. Ş-acolo simt că-i locul meu.

  1. Kane zice:

    Din pacate in fotbal, ca si in mai toate aspectele din viata, s-a incetatenit practica bine descrisa de fraza „totul incepe si se termina la bani”…imi pare rau sa te dezamagesc, dar sa stii ca si la cluburile foarte mari se intampla la fel, difera doar sumele si gradul de eleganta/discretie in modul de a proceda.

Dă-ţi şi tu cu părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s