Moflea mic


Pt că stau la casă, am o droaie de animale care mă înconjoară. Inevitabil, am şi unul de subîncrengătură vertebrată, ordin: rodentia; pe numele-i de scenă: Moflea mic (că-i mascul). În mod normal, la chiţcăitori nu le dau nume, dar ăsta e viclean şi totodată simpatic. O apărut cam de o lună prin bucătărie. Era doar un pui pe atunci. Acuma, dracu e cam rotofei, semn că-i prieşte bucătăria mea. Par incapabil în a mai scăpa de el. Am încercat cu lipici, cursa clasică şi pt o noapte, chiar l-am băgat pe Hanţi în bucătărie să-l prindă. Şi dacă nici Hanţi (campion în luptele cu şobolanii!!! de prin sat) nu l-o prins…

Îşi face apariţia doar după 10 seara. Scoate finuţ capul pe sub uşă şi analizează situaţia din bucătărie. De obicei, mă vede doar pe mine pe la ora aia. Şi pt că eu seara stau mai tot timpul pe un scaun lângă calorifer, el adoptă metoda furişatului. E primul şoarec pe care l-am văzut târâindu-se pe burtă, cu mişcări aproape statice, ca nu cumva să-l observ. Şi se mai şi uită fixat în ochii mei. De câteva ori, l-am zărit cu coada ochiului şi mi-am mutat doar privirea spre el. De fiecare dată o zbunghit-o ca din puşcă! Şi să-l fi văzut cum patina pe gresia din bucătărie… Ca un elefant pe gheaţă 😆 .

În urmă cu 10 minute, într-o pauză de ţigară, având privirea aţintită în tv, îl văd la nici 10 ţanti de piciorul meu. Am luat uşor telecomanda în mână, făcând o mişcare cât se poate de naturală şi pulică ăsta de maus uaierles, o crezut că nu l-am ginit. „Acuma te frig!” îmi zic. El, îşi continua traseul cu paşi milimetrici, ca să-mi treacă printre picioare. Îmi iau inima-n dinţi şi troznesc brusc şi cât am putut de tare, cu telecomanda în direcţia lui. Aşa demaraj ca al lui n-am mai văzut la nici un alt animal! Ce-i drept, nici telecomandă aşa împrăştiată nu mi-a mai fost dat să văd 😆 . Aşa că, am luat decizia de a-i aştepta moartea naturală. Ştie cineva cam cât trăiesc ăştia în medie?

 

Later edit: Nu-mi daţi sfaturi cu şepri! Nu că nu m-aş fi gândit şi eu la asta, dar mama suferă de ofiofobie şi mă dezmoşteneşte instantaneu.

Anunțuri

11 gânduri despre &8222;Moflea mic&8221;

  1. Natural s-o duce el… dar de obicei lasa si urmasi. Si daca „doamna” are si ea o gena de asta smechera, atunci sa-i vezi pe aia micii cum o sa lucreze in echipa. If you can’t beat them, join them !

    • Miştotică zice:

      N-are doamnă, că de avea, acuma nu puteam să calc în bucătărie de plozii dumnealui. De asta ştiu că-i mascul. Că-i doar el prin bucătărie 🙂 .

  2. Kane zice:

    Incearca o cursa de soareci, cu o bucata de cascaval. Sau camembert mai parfumat, am inteles ca pentru neamul Roadetot asta e echivalentul unei lazi de bere nefiltrata 😀

    • Miştotică zice:

      😆
      Bă, voi citiţi printre dinţi? „Am încercat cu lipici, cursa clasică şi pt o noapte, chiar l-am băgat pe Hanţi în bucătărie să-l prindă.”

  3. Sandra zice:

    :)))) vezi de ce avem nevoie de tine? sa radem,baaaa!!! hahaha. si lasa-l pe ala mic sa-si vada de viata lui…pun pariu ca e super sweet! :X

Dă-ţi şi tu cu părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s