Ziua in care am descoperit teleportarea


Un mic intro nu ar strica. Dupa cum bine stiti unii, eu cred in D-zeu cam cat cred si in Mos Craciun. Intradevar, exista ceva mai presus de om, dar ala e echilibrul universal. Si din moment ce-l poti intelege, poti sa te si joci cu el. Buba e ca frige. Tare! Evident, multi dintre voi o sa ziceti ca’s imbecil si ca bat campii aiurea. Daca voi vreti sa credeti exista o fiinta suprema care le stie pe toate si care ne-a spus ca lumea-i plata, iar noi trebuie sa credem si nu sa cercetam, n-aveti decat. Dar, sa revenim la oile noastre, ca ne indepartam de subiect. Joaca asta cu echilibrul universal e cunoscuta sub multe forme, toate blamate de biserici. Gen vrajitorie. Eu ii spun Buru-Buru. Nu de alta, dar chiar suna haios. Am deprins arta asta de la bunica-mea, care la randul ei a deprins-o de la mama ei, s.a.m.d.

 

In urma cu aproape 4 ani, imi picase cu tronc o fata. Da’ rau de tot. Eh, ea era de departe. Cam la 400 si ceva de km distanta. Orice om normal nu si-ar fi batut capul sa se arunce intr-o asemenea realtie. Idiotul din mine insa… 😀  Vorbeam extrem de mult la telefon cu ea. Odata, am vorbit la telefon de la 10 seara pana la 8 dimineata. Aveam amandoi connex campus si pt 100 de minute primite, primeam 1,50 $. Cu alte cuvinte, o sunam 100 de minute (100 centi) , ea primea 1,50$. Dupa care ma suna ea pe mine. Eram mereu pe plus 😆 .

La inceputul lunii iulie, imi zice ca pe 13 pleaca la munte. M-as fi dus si eu cu ea, dar nu prea aveam bani, asa ca am lasat-o balta. Pe 11 iulie, ma suna varu Roby si ma roaga sa merg cu el pana in Ungaria, undeva pe malul Balatonului. Avea de lasat 5 cutii. Neavand ce face acasa, mi-am dat acceptul imediat. Joi dimineata (pe 12 iulie), la ora 7 am pornit incolo. Si pt ca eram cu un microbuz, pe la 11 eram la descarcat deja. Pe drumul de intoarcere, Roby stiind de relatia mea telefonica, ma intreaba:

– Ba, care-i faza cu fata asta?

– Din pacate, is indragostit de ea.

– De ce din pacate?

– Pai pula mea… Nu o sa duca niciunde o relatie la distanta.

– Cine zice asta?! Ei ii place de tine?

– Pai… da… sau nah, cel putin asa cred.

– Atunci ce mai astepti?

– Acuma m-as duce, da’ n-am bani.

– Cat iti trebe? 3 milioane iti ajung?

– Da… dar nu stiu cand ti-i dau inapoi…

– Lasa ba. Mi-i dai cand poti.

Inarmat cu banii lu’ Roby, mi-am dat seama ca un singur lucru imi mai trebuie. Sa gasesc o modalitatede a ajunge in acceasi zi la EA. Cam pe la 3 jumate, eram inapoi la Biled. In graba maxima, mi-am aruncat niste haine intr-o geanta, am luat foarfeca de vie, taiat de urgenta un trandafir din curte si pus mana pe telefon. O sun pe EA:

– Yeeeeeellow.

– Greeeeeeen.

– Ce faci boo?

– Bine, uite, numa ce-o ajuns M. pe la mine. Tu ai intrat in tara?

– Eh, sunt acasa deja. Ce-ai zice daca as veni cu tine la munte?

– Pai cum…? Ca eu maine, la 12 jumate plec incolo.

– Vrei sa vin?

– Da.

– Atunci ma teleportez la tine.

– Hai boo… termina cu glumele…

– Nu glumesc!

Si bat la usa ei.

– Boo,  stai putin ca ii cineva la usa.

– Stiu. Eu sunt.

– Boo, eu vorbesc serios… Chiar bate cineva la usa.

– Eu sunt! Uite, bat de 3 ori ca sa-ti demonstrez.

Si bat de 3 ori in usa. Se deschide usa, iar EA se uita inlemnita la mine.

– Nu ma inviti inauntru, nu ma pupi, nu nimic. Nah bine, hai ca plec inapoi.

– Nuuuu! Da’… da’… da’… cum?

Ii intind trandafirul si-i zic:

– E pentru tine.

– Da’ cum ai ajuns aici dintr-o data?

– Ti-am spus ca ma teleportez.

O data inchisa usa in spatele meu, mi-am stins telefonul. Nu ma inteersa nimic altceva din viata mea. A urmat un week-end plin de evenimente. Eram in al noualea cer. Cei de acasa, disparand ca magaru in ceata, m-au cautat peste tot, inclusiv la morga de la judetean. Cand m-am intors martea acasa, ai mei se uitau la mine ca la o naluca. Nu stiau daca sunt aievea sau sunt rezultatul unei halucinatii bolnave.

Din pacate, pt teleportarea asta am platit un pret mult prea mare. Nu poti sa te joci cu echilibrul, fara sa platesti. Mai ales atunci cand il ataci si legile fizicii intr-un mod mai mult decat grosolan. Pe langa ca am pierdut ce pretuiam cel mai mult, mi-am mai pierdut si mintile. Un fel de cireasa de pe tort. Never again!

Anunțuri

5 gânduri despre &8222;Ziua in care am descoperit teleportarea&8221;

  1. dolores zice:

    Frate bine te-am gasit.Ma bucur ca te-ai intors si inca in forta.Postul asta e din ciclul,,dosarele x,, dar da cred in puterea vrajilor,am auzit povesti mult mai halucinante.

    • Miştotică zice:

      Poate o să povestesc într-o zi cu soare şi aventuri cu vrăjitoarele pe la care m-am dus. Oricum, una singură avea ceva înclinaţie spre inexplicabil (vrăjitorie e mult spus).

Dă-ţi şi tu cu părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s