Cuvinte dulci

Mi s-a reproşat, în particular ce-i drept, că înjur cam mult. Păi şi io ce pula mea să fac ? Pur şi simplu ăsta’s eu. Oricât aş încerca, într-un final, tot ajung să mă enervez şi implicit, să explodez. Şi atunci, de cele mai multe ori prefer să înjur. Nu de alta, dar e mai ieftin decât un… scos de dinţi, spre exemplu, sau nişte coaste fisurate. Întradevăr sunt şi momente în care lovesc înainte să gândesc, dar pentru aia trebuie să fiu călcat serios pe coadă (gen prostu’ cu toporu’).

Sunt coleric şi asta nu se poate schimba. Spune-i unui câine să nu dea din coadă! Poate?! Şi dacă i-o tai, dă din cur şi tot mişcă. Are inscripţionat în gene să dea din coadă şi asta face! Aşa şi eu. Sunt programat genetic să mă enervez. Cum poţi schimba aşa ceva?

„Abţine-te!” mi-au zis mulţi.

Tu, care nu poţi să te laşi de fumat/mâncat/băut/amante/etc, îmi ceri mie să mă abţin de la enervat şi înjurat??? Nu ţi se pare că sună puţin ciudat? Ei bine, am şi io păcatele mele, dar fariseu nu sunt. Nu vreau să postez în sfânta fecioară p-aici şi să mă dau mare gogoşar şi nici nu sunt doctor universitar în limba şi literatura română.

Dacă vă deranjează atât de tare, socotiţi-le ca fiind metafore şi treceti peste. Personal, le văd absolut necesare limbii române. Nu credeţi? Hai să facem un mic test. Presupunem că vă întâlniţi cu un prieten la o cafea şi el vă întreabă cum a fost în week-end.

Varianta 1, cea pudico-ecleziastică:

Nu a fost strălucit. Am fost la un chef, dar muzica şi persoanele prezente nu prea mi-au captat atenţia într-un mod deosebit. Dar e posibil să nu fi fost nici eu într-o dispoziţie adecvată.

Varianta 2:

Ai să-mi bag pula! Mai întrebi?!?! M-am dus la un chef şi-mi venea să mă fut singur în cur, numa ca să sparg monotonia! Muzica ziceai că-i cântată de o curcă beată în călduri, iar în jurul meu numa’ sandilăi care îsi mişcau bucile geometric. Pt câteva clipe, am crezut că’s pe-o planetă paralelă, a lăbarilor. Poate că am plecat io mai sceptic de acasă, da mai dă-o’n pula mea de viaţă! Nici chiar aşa!

Care variantă credeţi că a exprimat mai bine porcăria de chef imaginar?

Hai să luăm şi varianta în care cheful a fost unul reuşit.

Varianta 1:

A fost superb şi regret nespus că nu ai venit. Doar domniţe tinere, cu forme voluptoase şi o bună dispoziţie cum rar mai găseşti. Un adevărat festin al plăcerilor vizuale. Am reuşit chiar să fac rost de numărul de telefon al uneia dintre domnişoare. A rămas surprinsă când am invitat-o la o cafea în cursul acestei săptămâni.

Varianta 2:

Deci bă! Du-te-n morţii mă-tii! Eşti cel mai mare fraier de pe PLANETĂĂĂĂ! În loc să vii la chef cu mine, ai stat acasă cu mâna pe pulă! Eu, dracu’ ştie cum, da’ m-am trezit la un chef… aaaai de pula mea! La fiecare două minute trebuia să-mi adun limba de pe jos. Băi, ce gagici la chefu’ ăla… Îmi venea să le fut aşa îmbrăcate! După ce-am testat puţin terenul, am prins una roşcată, mai dezgheţată la minte. Am convins-o s-o facem în 3, da’ cu aia mică şi timidă din colţul camerei. Bă, n-ai idee cât de perversă era a mică,  bă! O trebuit să-mi bag dopul de la sticla de vin în cur, numa’ ca să nu-mi mai bage ea degetu! Fratele meuuu… Şi ştii ce? Joi merg cu a mică la roşcată şi cică mai vine unu’ cu încă una. În 5 n-am mai făcut-o. Oare cum o fi?

Care din variantele astea două credeţi voi că-l face pe amic să meargă acasă şi să-şi taie cel puţin un coi jos?

Hai să vedem şi o real life situation, când un imbecil ne răstoarnă o cafea pe costumul cel nou:

Varianta 1:

Stimabile domn, am să vă trimit nota de plată de la curăţătorie şi am pretenţia să o achitaţi!

Varianta 2:

Futu-ţi gura mă-tii de mortăciune! (pauză de umflat moaca prostovanului) Marş şi cumpără-mi un costum nou, altfel te castrez! (Aici obligatoriu strâns bine de coaie, ca să simtă pericolul mai bine) Ai 10 minute să vii cu el apretat şi călcat! Altfel, ţi-ai băgat pula-n mă-ta!

Care descrie mai bine gravitatea problemei?