Pustiu de bine în toiu’ nopţii


Vineri noaptea, după ce-am terminat postul despre Bundesliga, primesc un telefon de la un amic. Scurt şi la obiect: „Vino repede în Torontal!”.

Deşi mulţi oameni ar considera absurdă ora două noaptea pt rezolvarea unor probleme deloc urgente, m-am luat fain frumos şi mi-am târât oasele’n garaj, unde mă aştepta buburuza. V-am mai povestit de chestia asta, dar mă repet şi pt cititorii mai noi. Aproape de fiecare dată când conduc pe distanţe ce depăşesc 10 km, „mă pun” pe autopilot şi-mi văd de gânduri. Nu e ceva absurd. Întrebaţi orice ŞOFER (asta implică o experienţă de minim 200.000 km conduşi) dacă s-au trezit vreodată la destinaţie, fără să-şi amintească drumul parcurs. Veţi fi uimiţi de răspunsurile primite.

La două jumate, ajung şi eu la locul întâlnirii. După 5 apeluri nerăspunse, i-am trimis un mesaj amicului meu, cu indicacaţii precise cum să ajungă’n pizda lu’ mă-sa. Am pornit buburuza, am dat pe „autopilot” şi mi-am dat drumul la imaginaţie. Număram câte modalităţi de castrare cunosc, şi în special, câte pot să-i aplic acestui amic, ce mă poartă noaptea ampulea pe drumuri. În timp ce-i zâmbeam diabolic parbrizului, ajung la prima barieră, aia de la Agil. Nişte avarii pornite pe marginea drumului, mă scot din şofatul instinctiv.

Holbându-mă excesiv la maşina cu avariile pornite (mă gândeam că o avea ăla pană şi se învârte pe lângă maşină), în ultima secundă observ pe partea stângă a drumului. Ceva negru într-un val uşor de ceaţă. Era o maşină răsturnată într-o parte. În acelaşi timp, am văzut un tip mai plinuţ care-mi făcea semne disperate să opresc. Realizând gravitatea situaţiei, opresc repede, pun avariile şi direcţia la maşina răsturnată. Din fericire, nimic grav. Un taximetrist uscăţiv care a „citit” ceva înainte de a porni la drum, susţinea că i-a ieşit o vulpe în faţă şi bruscând volanul, a alunecat pe asfalt şi s-a răsturnat.

Poveste hilară, ţinând cont că eu aveam teneşi cu talpă dreaptă în picioare şi n-am alunecat nici măcar un milimetru pe şosea, cât m-am învârtit pe acolo.  Eram 3 oameni ce se chinuiau să răstoarne o masină înapoi pe roţi. Au mai oprit două maşini să ne ajute, dar nu mai era cazul pt că deja renuţasem la răsturnatul manual şi aveam maşinile deja ancorate pt operaţiunea de restaurare. O venit şi poliţia într-un târziu, i-o zis la taximetrist: „Data viitoare loveşte vulpea!” şi or plecat înapoi de unde au venit. După ce i-am repetat de câteva ori să oprească instalaţia de gaz, am pornit maşina să vedem dacă mai merge motorul. Văzând că rulează, l-am tras pe partea dreaptă a drumului, l-am ajutat să schimbe roata din stânga faţă (a făcut pană când s-a răsturnat) şi împreună cu grăsuţu’, ne-am văzut fiecare de drum.

Ajuns acasă, mi-am dat seama că am greşit ajutându-l pe martalog. Trebuia să-i fut o mamă de bătaie, să-l bag în portbagaj şi să-l duc direct la judeţean, via poliţia rutieră. Şi uite aşa, mi-am mai făcut nişte nervi, care i-am adăugat la cei ce îi aveam iniţial. Dar despre toate astea, vom vorbi într-un post viitor.

 

Anunțuri

Un gând despre &8222;Pustiu de bine în toiu’ nopţii&8221;

  1. dolores zice:

    Asta ca bataia e misto dar individul tot n-Ar fI inteles ce a riscat Pt. simplul motiv ca omul e consumator.Ramane insa fapta buna pe care ai facut-o

Dă-ţi şi tu cu părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s