Micile plăceri ale vieţii


Pt că nu de multă vreme am scris despre cele 3 mari plăceri ale omului, azi continuăm seria cu cele mici, în particular, alea sadico-diabolice. Sunt convins că în fiecare dintre noi, zace un Michiduţă, ce abia aşteaptă să treacă pt câteva clipe la pupitrul de comandă.

De fiecare dată când am câte o zi de toţi căcaţii existenţi pe planetă, îmi fac câte o plăcere din asta de mai sus. Şi pt că sunt adeptul glumelor practice, nu de puţine ori cedez fotoliul de control lui Michiduţă 😆 .

Având în vedere că am început ziua bine, mai corect spus cu vorbe de bine, am mai fost şi nevoit să merg la arad. Nu ştiu de ce, dar nu-mi place satul ăla deloc. Şi nu de ieri, de azi ci din totdeauna. Dar să trecem peste. Eh şi fiind eu un pachet mare de nervi, la ieşire din sat spre Tm erau doi oameni la ocazie. Unu mergea până la Şagu, al doilea până la Vinga.

„-Să-i iau? 😈

– Lasă bă oamenii în pace! Eşti nebun? 😆

– Hai bă că o să râdem… 😈

– Bine bă. Ia-i. 😆 ”

Lui Miki (aşa-l alint io 😳 ) i-a plăcut întotdeauna, printre altele, să sperie oamenii. Bine, nu speriat de să le sară căcatu pe nas, dar ceva acolo care să-i tină puţin ocupaţi. Ceva de rumegat în toiu nopţii 😆 . Cum i-o zărit în maşină, am şi luat-o din loc. În clipa aia, regretam că n-am dat curs invitaţiei la cumpărat camere video spion, în breloc. Nici bine n-am trecut de barieră că:

– BB-Ă-BBBB-ĂĂĂĂĂ-BĂ şi calcă frâna.

Ăştia doi or încremenit instant. Eu abia mă abţineam să nu pufensc în râs, iar Miki le-o taie scurt:

– Ştiţi, sufăr de o boală…

Şi începe să gesticuleze într-o linişte deplină. Radioul din surdină, împreună cu motorul croncănind, ne asurzea. Ăla din dreapta o vrut de două ori să întrebe „de ce boală suferi?” dar îşi tot muşca limba. Ăla din spate era încremenit în spatele ochelarilor. Se uita aşa atent în lentilă încât nu mai vedea nimic 😆 .

” – Bă, io nu mai rezist, mă bufneşte râsu! 😆

– NUUU BĂĂĂĂ! Nu acuma. Mai abţine-te puţin! 👿 ”

Din nou linişte. Îmi arunc uşor privirea spre ăla din dreapta. Săracu, se înfigea în scaun aşa tare că aproape trecea prin el 😆 . Înainte de intrarea în Şagu, o mai dat Miki o tură de:

– BB-Ă-BBBB-ĂĂĂĂĂ-BĂ şi iar calcă frâna.

Ăştia doi erau aproape albi la faţă 😆 .

– Aaaaa, nuuuuu. Aici e cu 70 la oră şi cred că-i radaru’ mai în faţă, se scuză el.

N-am apucat să reiau frâiele, că ăla din spate o zis:

– Pe mine, mă lăsaţi aici la primul colţ în Şagu!

– Bi…

– Şi pe mine!

– Dar dvs nu mergeaţi la Vinga? întreb.

– Ba da, dar… mă opresc la cineva.

Îmi aruncă fiecare câte 5 lei şi aproape fugind, îmi spun amândoi „seara bună!”.

– Staţi să vă dau restul!…

– Lasă că-i bine! Îi bine…

 

 

Very, very, very Later edit: Râd şi acuma. Hohote-style! 😆

Anunțuri

7 gânduri despre &8222;Micile plăceri ale vieţii&8221;

    • Miştotică zice:

      Din păcate, acest aspect e strict secret. Dar, dacă te simţi tare din punct de vedere psihic, poţi încerca şi varianta doi 😆 .

Dă-ţi şi tu cu părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s