Valsând pe ritmul vieţii


Prolog

Mi s-a reproşat că nu mai scriu ca odinioară, că abordez subiecte plictisitoare şi că scriu prea rar. Să le luăm pe rând:

1 şi 2. Nu mi se pare că aş avea un anume stil de scris. Subiectele, tonalitatea şi limbajul folosit sunt în strânsă legătură cu stare de spirit ce-o am în momentele în care butonez tastatura. Singurul lucru care mi-l propun în marea majoritate a timpului e să strecor pe ici pe colo câte o frază cu iz ilariant.

3. Nu am un ţel despre cât de mult pot să scriu într-o lună. Blogul, în esenţă, e un jurnal public. De aceea scriu când am ceva de scris, atunci când şi timpul îmi permite.

Într-o clipă înceţoşată, priveam în sec la ceaunul în care fierbea viaţa. Fără intenţie, în ochi îmi sare un tablou. În nemărginita-mi putere de vrăjitor, reuşesc să mă induc în tablou, pe post de observator şi personaj secundar totodată.

În faţa ochiilor, doi cocoşi se măsoară reciproc. Cocoşul numărul 1 începe să-şi zburlească penele din senin, etalându-şi coloritul nemulţumirii. Bulversat şi îngrijorat, cocoşul 2 încearcă timorat să aplaneze situaţia doar pt moment şi după câteva rotiri de creastă, reuşeşte. Ştiind că nu se termină aici, rămân în continuare în peisaj.  Simţindu-l pe 1 calmat, 2 începe el să-şi scoată nemulţumirea la iveală. Şi o face folosind un limbaj de polistiren expandat şi înfoliat, cu sunete de bobârnace luate în cap odinioară, ca pedeapsă la un joc banal de cărţi. Deşi dezaprob gestul, nu pot să nu-l înţeleg. La o adică, şi eu am fost şi sunt la fel ca el. 2 începe o serie de atacuri, dureroase toate, fiecare-n parte fiind o lovitură de cuţit primită-n spate. Din când în când, 2 mai trece câte o argumentaţie prin mine, personajul secundar, doar pt a-i demonstra lui 1, că întradevăr are motive pt a fi nemulţumit. Argumentaţiile folosite servesc însă un alt scop. Acela de a minţi observatorul, pe 1, şi de ce nu?, şi pe sine. În fond, încearcă să ducă situaţia într-o zonă în care el să iasă favorabil. Nu-i convenea statutul de împăciutor, care-l punea într-o poziţie cu minus.

1 încerca din răsputeri să-i tempereze elanul, cântându-i greşeala pe care o face. La o adică, motivele erau cel puţin infantile, dacă nu cumva penibile. O nouă serie de bobârnaci din partea lui 2, deschide balul. Un dans. Deşi iniţial îl consideram tango, este indiscutabil un vals. Tangoul presupune, printre altele, elasticitate, creativitate şi multă pasiune. Dansul celor doi cocoşi era unul rigid, pe paşi prestabiliţi, în încercarea de a restabili pasiunea de odinioară. Un vals ce presupune  multe riscuri, care mai devreme sau mai târziu, ajung să fie fatale. Experienţa proprie a valsului îmi dă această convingere. Desigur, există şi excepţii, dar sunt mai rare ca ploile de meteoriţi. Se cere un sad0-masochism maxim pt a valsa şi sunt extrem de puţine persoane capabile să-o facă. Darămite să se mai şi întâlnească.

Deloc uimit de imaginea ce se plimba prin faţa ochiilor, observ greşelile mele din trecut şi încep să regret amarnic propria-mi lipsa de experienţă în momentele respective. Unul, aparent, nu foarte îndepărtat. Pentru câteva clipe, nu mai vedeam imaginea din tablou, ci pe cea din amintiri. Asemeni unui mut, încerc din răsputeri să zbier la propria persoană: OPREŞTE-TE!!! Zadarnic. Trecutul cu ale sale greşeli rămâne neschimbat, chiar şi pt un vrăjitor ca mine. Tot ce-mi mai rămâne e să învăţ să nu le mai repet.

Întrucât valsul continua nejustificat, cu 2 la conducere, 1 la un moment dat renunţă. Vizibil rănit, se retrage în plină amărăciune. 2, triumfător în sine, scoate o mimă bosumflată şi pleacă spre tronul proaspăt câştigat, care nu prea-l interesa. Scopul iniţial era atins. A creat tensiunea din nimic, care la rândul ei a dat senzaţia unei curţi tumultoase, plină de viaţă. Monotonie alungată prin vals. Un vals mai periculos ca veninul de cobră şi creator de dependenţă mai puternic decât heroina.

„Agitaţie prin moarte lentă. Se merită?!” Cu această întrebare în gând, am ales să părăsesc tabloul, trezindu-mă la crunta realitate şi aruncându-mi repede privirea înspre ceas:

– 9:40. Altă absenţă la laborator…

Înţelege cineva unde bat?

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Valsând pe ritmul vieţii&8221;

  1. Kane zice:

    Daca n-ar fi fost absenta de laborator, poate n-as fi inteles. Incearca sa-l asculti mai mult pe nr.1, dar nu uita ca nr.2 este, de fapt, condimentul care da gustul vietii. Asta in ideea in care am inteles bine 🙂

Dă-ţi şi tu cu părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s