Ştiu, dar asta e!


Ştiu că n-am mai scris de ceva vreme. Ştiu că pt asta o să plătesc cu vârf şi îndesat (n-aveţi idee ce-o să-mi facă D. când mă prinde). Şi cum zicea mătuşa Ghenia, porcu’ găseşte baltă. Aşa şi eu. Am un sac de scuze la îndemână. Dar parcă nu asta contează. Hai să facem un review al ultimelor zile.

Toată distracţia a început sâmbătă seara, când una din chiriaşe a ajuns la garsonieră. Şi pt că nu-i era dor de a face baie în garsoniera transformată în mini piscină, m-a chemat să rezolv ecuaţia de grad lichid. Deh, dacă m-o făcut mama „propritar”… am urcat în maşină şi glonţ la garsonieră. Ajuns acolo, îmi dau seama că în graba mea, am uitat să iau scule pt scos apa, gen găleată. Inventivitatea nu m-a lăsat la greu aşa că folosind un făraş şi un lighean, am reuşit să scot cei 400+ litri de apă clorinată din garsonieră. Motivul inundaţiei e simplu. 6 garsoniere legate la o singură ţeavă de scurgere înfundată, iar eu sunt singurul cu scurgere în pardoseală. Rezolvarea, la prima vedere, părea la fel de simplă. Clapetă de sens montată imediat după sifon şi să se mai bucure şi alţi vecini de beneficiile inundaţiilor spontane.

Îl sun pe marele instalator al familiei, văru Silviu, şi-l întreb dacă se găsesc clapete de sens pt scurgeri de dimensiuni mici, gen 50, 40 sau 32.

„Mai greu, dar se găsesc!” a venit răspunsul.

„Perfect. Luni rezolv buba.” îmi zic.

Doar că luni m-am luat cu un proiect şi n-am mai ajuns prin Tm până seara târziu. Marţi la prima oră am plecat spre şcoală, iar după terminarea laboratorului, am zburat la garsonieră, înarmat cu ciocan, daltă, mistrie, cancioc şi găleată. Ideea de pornire era simplă: mă pun pe spart, timp în care unul din prietenii mei cu permis de conducere îmi caută clapeta de sens dorită. Persoana potrivită: Roşcatu. La 12 şi un pic, apare şi el la garsonieră. Îi explic ce vreau şi fiind inginer constructor de meserie, în mod evident n-o priceput nimic 😆 .

– Du-te numa şi caută-mi clapetă de sens pt scurgere de 32. Dacă nu găseşti de 32, ia de 40 sau 50 dar să-mi iei şi reducţie pt 32, ca să mă pot lega pe ţeava asta (dacă vă explicam la faţa locului, voi aţi fi priceput).

Îi dau cheia de la maşina mea şi mă pun pe spart. Roşcatu al meu mă sună după un sfert de ceas:

– Bă, îs la Dedeman şi n-au.

– Du-te la Izometal, Moţul, Brithouse, Euro Instal, pe Reşiţei şi unde mai ştii tu, numa găseşte-mi o soluţie! Nu mă suna dacă nu găseşti, ci doar dacă găseşti ceva.

După două ore de căutări, nu a găsit nimic şi i-am zis să vină înapoi, că merg eu să caut mai departe (eram gata cu spartul).

– Păi oricum veneam la tine, că’s prin zonă şi… BĂĂĂĂĂ!!!! ĂŞTIA MI-OR RIDICAT MAŞINAAAAAAA!!!! SĂ-I…

Şi se întrerupe convorbirea. Am ieşit repede în faţa blocului, unde Roşcatu făcea spume, înjurând de sfinţi şi arhangheli toţi angajaţii de la ADP. Pe mine mă cam umfla râsul şi era extrem de vizibil lucrul ăsta.

– De unde pula mea scot acuma 8 milioane să o ridic?! Nu demult mi-au mai ridicat-o o dată şi atunci i-am cerut bani la mamă-mea. Acuma dacă pomenesc de ADP, mă spânzură. Şi mie îmi trebe maşina azi!

Înjurăturile curgeau val după val, în timp ce ne îndreptam spre parcul ADP din spate de la Retim.

– Cam greu cu ridicatul maşinii. Fie au ridicat-o chemaţi fiind de cineva (şi cred că ştiu cine. Şi o să mă şi răzbun aşa, de amorul artei), fie…

– Io sper să nu fie la ei masina şi să-mi fie furată. Am daună totală în caz de furt. Dar dacă e la ei, tre să scot 8 milioane din pământ.

Ajungem la ADP şi vedem maşina în curte. Speranţele lu’ Roşcatu erau spulberate. Eu pe de altă parte, mă simţeam incredibil de prost. L-am chemat să-mi dea o mână de ajutor şi… După o oră în care a stat prin birou (probabil certându-se cu oricine era înăuntru), a ieşit şi a zis că imediat plăteşte şi o să-şi scoată maşina.

Atunci m-am luat eu şi mi-am continuat căutările. Ca un făcut, n-am găsit niciunde clapetă de sens, iar din ce mi-au spus oamenii de prin magazine, nici nu există aşa ceva. Într-un singur loc însă, am găsit varianta ajutătoare. Un sifon de pardoseală anti-retur. Doar că piesa de anti-retur era separată de sifon. Sifonul costa 50 de lei, căcatu ăla de piesă 80 😐 .  Iar a treia piesă (grătarul plus tubul pt reglajul înălţimii), era 25 de lei, dar nu era pe stoc.

„Oricum, piesa aceea nu e obligatorie, pt că piesa de de anti-retur se montează în sifon.” îmi zice vânzătoarea.

În mod normal ar fi avut dreptate, dar ăsta era un caz excepţional şi aveam nevoie şi de a treia piesă. Mi-am dat seama de acest lucru, după două ore pierdute încercând să montez piesa pe sifon. Cât o mai sughiţat D-zeu în alea două ore…

Pt că nu vedeam o finalitate în acea seară, am amânat-o pe miercuri. Ajuns acasă, m-am pus să-mi repar compul, pe care l-am „stricat” sâmbătă seara. Din greşeală, când am instalat Ubuntu, în loc să-l instalez în /grub l-am instalat în / şi a şters fişierele de boot-are a windows-ului. Reformatat D (pe care era Ubuntu), reinstalat windows pe D, mutate toate fişierele din C, reinstalat programe&shit, plus lucrat la acelaşi proiect de luni.

Ieri, m-am dat cu buburuza până la magazinu’ de instalaţii din sat, căutând tubul+grătarul necesar. Din păcate, nu potriveau cu sifonul ce-l aveam. Ştiind că soluţia mea îşi poate găsi rezolvarea doar la magazinul de unde am cumpărat piesele, m-am urcat în buburuză şi mi-am văzut de drum. Ajuns la magazin, îi explic la un nene ce-mi trebuie. Nenea ăla, foarte amabil de altfel, îmi zice că nu au piesa aia pe stoc, dar că aceeaşi piesă o are montată pe un sistem complet şi mi-o dă pe aia. Contra cost, evident. Toate bune şi frumoase până la montat piesa anti-retur. După jumătate de ceas în care am plimbat numele domnului în toate deşerturile vaginale posibile, împreună cu nenea am ajuns la o concluzie: nu potriveşte.

Pt prima dată în viaţă, aveam în faţa ochiilor un lucru nemţesc de tot căcatul. Foarte scump şi inutil pe deasupra. Cum plm să faci un sistem pe 100 mm şi să faci piesa anti-retur de 105mm??? 😕 Dar pt că am o imaginaţie bogată, am găsit rezolvarea. „Bag piesa anti-retur în sifon, dau cu silicon să etanşez marginea şi cu a treia piesă ţin presat anti-returul”. În sfârşit o luminiţă la capătul tunelului. Dar tunelul s-a dovedit a fi de 30 şi un pic de km, pt că n-aveam pistol de silicon la mine, iar toţi banii care-i mai aveam prin buzunare i-am dat pe piesa 3 şi silicon. Şi uite aşa o trebuit să vin la Biled ca să o fac.

Acum e făcută (sper să şi ţină) şi aşteaptă să fie montată. Dacă stau să mă gândesc la cât m-o costat per total scurgerea asta, mă ia cu ameţeli de cap: 200 de lei+20 l motorină+15 ore din viaţă+câteva fire albe în cap. Să mai adaug şi cei 875 de lei pt ridicatul maşinii de la ADP?

 

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Ştiu, dar asta e!&8221;

Dă-ţi şi tu cu părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s