Azi m-a lovit…


… un val imens de dor. Dor nu de o persoană anume, ci de o perioadă în care eram ignorant, implicit fericit. Vremurile deplasărilor prin ţară alături de bravii mei camarazi. Şi nu vorbesc de vremurile cu brigada. Alea au fost şi ele făinuţe, dar niciodată pe deplin magnifice, ca cele din vremurile „trupei”. Eram o mână de amici: eu, Maga, Şara, Grosu şi Bulgaru. Sporadic, ne mai însoţeau Găină şi cu Şobo (fraţi). Am ţinut-o în formula asta vreme de un an aporape. De băutură şi entertainment se ocupa Bulgaru. Nici o deplasare fără plimbăreţu sau Bulgaru mort de beat 😆 . N-aveai cum să nu te simţi bine. Eram grupul cel mai bine dispus din tot trenul. Toţi aveau griji, idei, responsabilităţi, materiale, etc. Noi aveam băutură 😆 . Nu o dată am tras semnalul că era unu’ din noi la butic după alcool.

Într-o deplasare la căţei, la Craiova’n gară, stăteam la rând la butic. Şi pt că trenu vroia să plece, Bulgaru o tras semnalul. Eh, fiind torpilat, el n-o mai plecat de lângă semnal. Şi când l-or luat gaborii şi naşu’ la 11 metri, s-a rezumat la făcut moaca lui cu buzele întoarse. Ăia crezând că e retard pe bune, l-or lăsat în pace 😆 .

„De mai ziceau ceva, aşa le futeam câte una… ” a fost replica lui. 😆

În vremurile alea, în mine existau doar trei tipuri de ură:

– pt arbitru, care voluntar sau in, mereu ne ardea.

– pt adversar, dacă numele acestuia era uta, steaua sau dinamo.

– pt drumul de la birt la stadion. Fie acasă sau în deplasare, era cel mai lung drum posibil. Trebuia să treci prin ţ-şpe filtre de poliţie, mort de beat. Culmea e că niciodată nu m-a oprit nimeni să intru pe stadion, deşi de cele mai multe ori puţeam mai rău ca ultimu’ birt din Cucuieţii de Deal.

La un meci acasă, eram aşa beat încât nu puteam să stau pe scaun. Am reuşit să intrăm prin minutul 5 şi pt că în centrul peluzei era plin, ne-am tras undeva mai în dreapta, pe sus. În spatele nostru, era un moşulică ce ne tot freca la melodie cu ale sale comentarii. Ba că stăm în picioare şi el nu vede, ba că duhnim a alcool, ba că îi intră fumul de la ţigară în ochi, ba pe mă-sa, ba pe ta-su. Eu n-am mai suportat şi am sărit să-l bat pe bietul moş. Şi pt că pe mine abia or reuşit să mă astâmpere 5 oameni, n-o mai rămas nimeni să-l tempereze pe Şobo care l-o luat pe moş la fugă pe coronamentul stadionului 😆  😆 .

După meciuri, aveam două destinaţii: fie la Thalia, fie la fabrica de bere. Îndiferent de destinatia finală, mereu ajungeam acasă în patru labe (de cele mai multe ori, nu la figurat!) 😆 . Hiturile acelor seri erau de fiecare dată: „Ăşcia’s bănăţănii mei”, „Iorgovan frumoasă floare”, „Stau la birt în miez dă noapce” şi „Zice mândra că-s voinic”. La care adăugam mereu la plecare, mult mai celebrul: „Unde este uta? Pe Mureş cu pluta! La-la-la-la-la-la…” 😆 .

A fost bine, până o apărut Lepi în peisaj. El avea gânduri de preamărire şi l-o cooptat şi pe Maki în „staff”. Ăsta l-o adus pe H5N1, care la rândul lui o mai adus o trupă. Eu, în loc să urmez exemplul lui Maga şi de a mă retrage din trupa asta, am lălăit-o în speranţa că lucrurile vor intra pe un făgaş normal. Şi într-un final, au intrat pe un făgaş normal, dar din punctul altora de vedere. Nu că mă dau rotund, dar după două meciuri cu Lepi prin zonă, am simţit că lucrurile nu vor mai fi niciodată la fel. Şi n-au mai fost 😦 .

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Azi m-a lovit…&8221;

Dă-ţi şi tu cu părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s