Oameni şi subspecii


Spuneam că o să detaliez puţin drumul de la Petroşani la Timişoara. Ca să înţelegeţi mai bine momentul, trebuie să fiţi conştienţi de alergia mea la adresa oltenilor. Nu de alta, dar cam toate experienţele mele cu aceste creaturi, mi-au demonstrat că expresia „oltean de treabă” este, indubitabil, un oximoron. Am întâlnit două, maxim trei persoane din această subspecie care să fie întradevăr de treabă. Dar în comparaţie cu restul specimenelor, devin cantitate neglijabilă. Lăudăroşi, măcănitul perpetuu, „glumiţele” lor şi grotescul perfect simplu (părere personală: perfectul simplu a fost introdus cu forţa în limba română) folosit în exces, mă fac să-i detest din toată inima. Dacă ar fi după umila-mi ţastă, aş pune graniţă cu sârmă ghimpată la sud de Orşova.

Ei bine, în autocar, aveam pe scaunul din spate, cel mai urât model posibil al acestui regn: o olteancă atotştiutoare. Un vomitoriu ambulant de prostii. Cu un flux constant de căcat scos pe gură, a reuşit să mă irite atât de mult, încât m-a dus pe pragul dintre extaz şi agonie. Mai pe ţărăneşte spus, îmi venea să mă întorc la ea şi:

a) să-i râd în faţă şi să o umilesc

sau

b) să-i fut una de să ia somn şi să mă scutească dracu’ de vocea aia iritantă pt bietul meu timpan.

Fiind totuşi un tip ce se zbate din răsputeri să scape de nesimţirea ce-a ridicat-o la rang de artă, am ales să-mi bag în urechi capeţii şnurului de la glugă şi să o ignor pe cât posibil. Mai ales că masculul ce-o însoţea, n-avea nici cea mai mică intenţie să-i potolească apucăturile dumnezeice. Ca o mică paranteză, nu ştiu ce dracu vedea copilu’ ăla la ea. La fel de atractivă ca un deponeu ecologic, cu graţia unei balene pe patine şi-un caracter cu iz munchausenist, chiar nu văd ceva interesant la ea. Dar nah, nu poţi să te caci în gustul omului :mrgreen: . Mai ales că erau la început de realţie (dedus din alte discuţii care trebuiau să fie private, nu pt auzul întregului autocar).

Dar să n-o mai lungim atâta cu detalii balzaciene şi să trecem la analizat o mică parte din perlele produse de această creatură, deloc singulară:

„Bătui drumu’ ăsta aşa mult, că-l ştiu aporape pe de rost. Acu’ urmează Haţegu!” Nimic mai fals, de vreme ce noi nici nu eram trecuţi de Pui. Dar nah, e universal valabil că oltenii au memorie selctivă.

„Când furăm la săniuş (n.r. ea fu pe Straja), văzui urme de urs pe zăpadă” Nu zău?! Lângă alea de inorog? Sau unde? Pun pariu că n-ar fi în stare să deosebească o urmă de iepure de cea a unui struţ.

„D’acilea mai 5 minute şi sîntem în Caransebeş.” Asta era înainte să oprim în Oţelu Roşu. Probail eram pe autostrada suspendată: Haţeg-Reşiţa şi eu nu am realizat asta.

„Ăsta (şoferul) merge mai încet ca ăilalţi că face economie la motorină pe care apoi o vinde” Nicidecum din cauza limitatorului de viteză. Să susţii că există aşa ceva e ca şi cum ai crede în moş crăciun.

„Caransebeşu e reşedinţa de judeţ” zice zeiţa înţelepciunii.

„Eu ştiam că-i Reşiţa” spune masculul însoţitor, într-o tentativă de a-i calma elanul şi, hopefully, timbrul vocii.

„Ştii tu mai bine ca mine?” vine replica ei, spulberând speranţele tânărului.

Poate că el nu-i convins, dar noi cu toţii suntem siguri că da.

„De aici şi pân’ la ieşire (din Caransebeş) e maxim un kilometru!”

„Sunt mai mulţi” din nou el, sesizând penibilul din afirmaţiile ei.

„Ascultă la mine! Nu-i mai mult! Cum zîsăi, ştiu pe de rost drumu ăsta.”

Iar de acolo şi pân’ la ieşire, sunt cel puţin 5 km. Nu ştiu cum sunt localităţile în zona din care provine micuţa noastră Atenă, dar la noi satele sunt ceva mai lungi de o aruncătură de băţ. Iar oraşele sunt ceva mai mari.

„Ce mă sunaşi? Nu ţ zîsăi că te sun eu când ajung? Şi dacă n-ajunsăi, nu te sunai.” Numai auzul acestor cuvinte îmi întoarce stomacul pe dos.

Şi multe alte chestii mărunte ca importanţă, dar incredibil de enervante. În mod absolut natural, cuvintele ce ieşeau pe gura ei aveau minim 115 decibeli. Mă, şi io mi-s câta egocentric, dar nici chiar în halul ăsta.

Sau sunt eu mai idiot de felul meu şi doar mi se pare caracterul olteanului (în general) extrem de agasant?! 😐

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Oameni şi subspecii&8221;

  1. Auăleu! Nu ţi-am zis să-ţi iei empetrei pleiăru’ la tine?! Nişte roacheţi urlători în urechi şi problema era rezolvată. :)))) Oricum …. replicile-s geniale. Monument de prostie. Şi nu voi merge într-atât de departe încât să zic că ar putea fi o caracteristică oltenească, pentru că nu e corect faţă de cei 2-3 prieteni olteni care-şi reneagă originile, dar, în cuvintele lui Homer Simpson, „Jebus!!!” – continuare de la mine – fata asta-i proastă rău.

  2. dolores zice:

    Sapte ani de acasa ii ai sau nu.Se pare ca individa in cauza n-are.Daca e doar proasta si vorbeste incet mai merge dar e mahaalagioaica.

  3. Sandra zice:

    Holy baby Jesus…si ai rezistat tot drumul fara sa ii zici ceva,fara sa faci un misto cu aluzie la „dansa”,sa ii razi in fatza sau pur si simplu cum ai zis tu…sa-i futi una de sa ia somn? esti nebun la cap..oricum,ma dezamagesti 😦 aveam pretentii de la tine! :-< 😛 omg…eu am invatat in ultimul an cum sa fiu nesimtita si imi iasa bine,de fusai eu in locu` matale….

Dă-ţi şi tu cu părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s