Miştotică extraterestrul


De mai bine de două săptămâni, am avut un feeling ciudat privind revelionul. Un fel de presimţire în urină. Una din aia pe care nu poţi s-o identifici de-i de bine sau de rău. Ai doar o senzaţie ciudată care nu te lasă în pace. Ei bine, joi seara plecam din Timişoara spre Parâng, înarmat cu senzaţia asta idioată. Tratând-o cu atenţie sporită, ca orice alt feeling dealtfel, am decis că e mai bine să-mi forţez distracţia şi m-am îmbătat. Crunt! Dar ajungem şi acolo…

Am plecat pe la 16 jumate cu Normandia, împreună cu D. Urma ca în Petroşani să ne întâlnim cu Andrei, cu maşina căruia urma să ajungem la baza telescaunului. Nimic ieşit din comun până aici. Doar că de la plecare şi până în Petroşani, eu am evaporat 6 beri. În autocar, fără budă sau pitstop la discreţie?! 😐  Not my brightest idea :mrgreen: . După ce-am parcat maşina, ne-am luat  bagajele şi am pornit către „ăla cu Jeepu” care ne ducea până sus la cabană. Mie-mi sar în ochi, două sănii de plastic sparte şi abandonate pe marginea drumului.

– Hai bă să le luăm cu noi! Şi nu mai dăm banii pe închiriat sănii.

Nu prea au vrut băieţii, dar pân’ la urmă i-am convins. Deşi ştiam că nici dracu’ n-o să se dea cu ele 😆 . Le-am luat pt că vroiam ca totul să se întâmple spontan. Vroiam ca totul să meargă pe deviza: hai s-o facem şi p-asta! Adică, hai să ne facem de cap, indiferent de ce s-o întâmpla. Din păcate, nici bine n-am ajuns sus la cabană că starea asta de spirit (pe care o vom numi generic „Miştotică trotilat”) a fost tăiată cu tot cu elan. Şi în cel mai simplu mod cu putinţă. Nimeni nu făcea sau n-avea chef de nimic 😦 . La 12 noaptea (+- juma’ de oră) i-am cântat la Ale „la mulţi ani!”, iar la 1 şi ceva, toţi erau traşi către paturi. Dezamăgit de turnura evenimentelor, Miştotică trotilat s-a pus şi el la nani. Nu înainte de a servi desertul unor câini (ăia doi ce-s în pozele de mai jos).

Din ce vorbisem cu Simi, D. şi Andrei, era stabilit că „n-am chef să urc pe munte”, prin urmare am dormit ca viermele de mătase pân’ pe la 12. Deloc deranjat de agitaţia din jurul meu (eu dormeam în living), care s-a produs încă de la primele ore ale dimineţii. Plin de arsuri în stomac şi de-a lungul gâtului, mi-am luat cafeaua şi m-am dus în curte la o ţigară. Acolo, aşezat pe-o tablă rece, am avut destul timp să reflect la feeling-ul ce se adeverea. „De urcat pe munte, n-o să urc. Nebunii, n-am cu cine să le fac. Ce dracu să fac?! Se pare că n-am altă variantă. Trândăvealăăăăăăăăăăă!!!” Şi asta am făcut în marea parte a timpului. Exceptând cele două ture de cărat apă de la dom’ profesor şi minitrip-ul, am trândăvit la maxim. Dacă exista distincţia de rege al trântorilor, cu siguranţă era a mea în week-end-ul ăsta.

Cu Miştotică trotilat încuiat undeva prin cele mai ascunse colţuri ale sufletului meu negru, din tot revelionul, am savurat doar artificiile. Nu de alta, dar atât înainte cât şi după am jucat cărţi. Rectific. Poker! Şi ştiţi ce-i şi mai şi? Chiar mi-a făcut plăcere. Nu prea a contat faptul că am pierdut de fiecare dată sau că nu băusem nimic toată ziua.

Şi aici, intervine noul Miştotică. Adică eu, ăla ce nu concepeam un revel/crăciun fără o beţie cruntă&pelerinaje spontane şi ciudate, mă simţeam al naibii de bine stând în fotoliul ăla maro şi jucând poker în compania prietenilor. După ce-o plecat Simi, am dat-o chiar şi pe kems. Am jucat tot cu S. şi am folosit semnul ce l-am stabilit la revelionul trecut 😆 . Nici acuma nu l-au depistat 😆 . Noul Miştotică se întreba unde-i Miştotică şi mai ales, de ce pula calului îi place ce se petrece?!

Pe 1, tot în jur de ora 12 am belit ochii. La masă se juca Uno. Mi-am luat cafeaua şi direcţia pe tabla mult prea rece pt curu meu. O nouă şedinţă cu mine şi s-a hotărât: „Ca şi ieri, nici azi nu băgăm alcool în noi”. And boy was I wrong 😆 . În jur de ora 15, am deschis totuşi o bere pt că „băieţii se simt prost că nu beau cu ei”. Numa’ bine, că am fost gata de minitrip.

Trebuia să urcăm puţin, ca să ne întâlnim cu nişte prieteni de-ai lui Simi. Eu cu D. am plecat pe jos, iar restul au urcat cu telescaunul. Când am simţit muntele sub picioare, m-am transformat în Miştotică on speed. Eram la fel de entuziasmat ca un copil de 6 ani într-o cofetărie sau un puştan de 14 ani într-un bar de striptease. Ştiţi voi fazele alea din desene animate, în care unu abia-şi trage sufletul şi altu’ lângă el ţopăie şi aleargă în jurul obositului, strigâdu-i: „Hai mai repede!!!” ? Exact aşa îmi venea mie să-i fac lui D. Îmi venea s-o iau la fugă înspre vârful muntelui şi să nu mă mai uit în spate. Pt o clipă chiar, am vrut să reiau mega trip-ul: Parâng-Voineasa. Pt câteva secunde, adevăratul Miştotică îşi arăta faţa. Din păcate, tot elanul mi-a fost tăiat de atingerea punctului de întâlnire. De acolo a urmat o urcare mică până la un birt, unde veneau şi prietenii lui Simi. Am ajuns primii şi ca-n zilele bune, mi-au sărit ochii pe o brunetă cu ochi albaştri. M-am poziţionat la masă astfel încât să pot aduna nişte informaţii despre ea. Şi când credeam că le am pe toate, hop-ţop apare pulică de prieten a lu’ asta. Too much information, vorba Cârtiţoiului.

Am dat comanda şi spre surprinderea noastră, berea a venit mai târziu ca ciorba, care la rândul ei îşi făcuse apariţia după mai bine jumătate de ceas de la comandă. Cum am comandat cartofi pai cu ţâmpi, mi s-o lungit gâtul serios până am băgat ceva la maţ. Noroc mare au avut proprietarii localului cu nu-mai-ştiu-cum Valahu. S-o apucat băiatu ăsta de karaoke şi m-o făcut să nu mai plec din local. Altfel, îi lăsam pe ei să mânce o comandă după care am aşteptat mai bine de o oră. Şi, dacă-mi e permisă adăugirea, care era la fel de gustoasă ca o bucată de cauciuc fiartă în clei de melc.

La coborâre, a reapărut Miştotică trotilat. La un moment dat, am luat-o la vale la fugă, într-o zonă în care nu prea se vedea mai nimic. Şi pt că am ajuns prea repede jos, am urcat înapoi până la D. şi Ale (cam până pe la jumătatea pantei) şi iar am coborât în fugă. De data asta, ca un bezmetic până la cabană. Eram ca un câine ce-o scăpat de lanţ după 7 luni.

Din nou cărţi, din nou trândăveală. De data asta, băieţii au stat ceva mai mult astfel că până la 4 jumate, am avut companie. De la 4 jumate la 6 şi ceva, am belit ochii în laptop la filme. Somn până pe la 11 jumate, după care-mi amintesc de cafea şi tabla rece. Întors, de la ţigară, mă alătur celor ce jucau Uno. Şi mă prinde jocul ăsta bine de tot. Când am aruncat ochii în telefon, am rămas aproximativ mut. Era 11. Noaptea. Ne-am continuat jocul până pe la 2, când o parte din jucători au dat cărţile pe plapume, iar eu mi-am desfăcut o bere. Am mai rămas iar cei 4 aşi ai kemsului. Eu cu S. vs Andrei şi D. După un 20-12 cu ceva emoţii la început, D. a plecat la culcare cu frâna de mână trasă 😆 . Era 3 şi ceva noaptea, iar eu eram din nou în postura insomniacului.

Iniţial, mi-am zis că-i mai bine să mă întind şi să dorm. Doar că în loc de somn, mi-am luat porţia de auto-critică. Şi aici apare Miştotică extraterestrul. Mi-am dat seama că, deşi eram între prieteni, eram străin de ce-i în jurul meu. După care am realizat că, în general sunt străin cam de tot ce mă înconjoară. Şi ca reţeta să fie completă, pe lângă auto-critică, a venit inevitabila auto-psihanaliză, prin prisma filozofiei de birt. Am realizat că sunt în continuare o ciudăţenie, a freak of nature. Inconstant, instabil psihic, meschin, sarcastic şi puţin afemeiat. După care mi-am dat seama că totu-i în regulă, că vorbeşte birtaşu din filozof şi că de fapt, nu prea-i în regulă şi ceva ar trebui schimbat în ritmul vieţii mele. Şi cum pt mine, o schimbare majoră în viaţă o constituie lăsatul mustăţii, am dat drumul la un film cu un câine uriaş şi am considerat-o suficientă :mrgreen: . (Dacă nu se înţelege nimic, nu-i vina mea. De vină e ăla ce o inventat propoziţia şi a limitat-o la o singură idee. Mie-mi trebuiau minim 50 per propoziţie.)

După Marmaduke, numa’ bine o ieşit şi pulică ăla de soare, anunţând că mai am doar câteva ore până plec acasă. O sesiune de somn până la 12, cărată apă, dus gunoiul şi eram pregătit de plecat. Fără evenimente speciale, până am urcat în autocar. Ce s-a întâmplat acolo, veţi afla cu proxima ocazie.

Anunțuri

6 gânduri despre &8222;Miştotică extraterestrul&8221;

Dă-ţi şi tu cu părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s