Parângul în septembrie(II)


… nu ne-a luat mult să-i ajungem din urmă. Eu fiind cu capsa pusă, deja aveam filme’n cap. „Un picior în plex la unu’ şi până dă D. cu pumnu’, îl dobor şi p-al doilea.” Dar, la nici 5 metri de ei, observ că unu din ei era de fapt o fată. S-au schimbat radical datele problemei şi m-am rezumat la un simplu salut, scos printre dinţii încleştaţi.

Depăşind nesimţiţii, mi-am văzut strict de traseu, care începea să arate privelişti spectaculoase. 

Spre surprinderea mea ( nu mare), D. nu mai obosea chiar la fiecare 50 de metri şi am putut înainta serios. Evident, eu mai mereu eram cel din faţă. Din raţiuni tehnice, nu alte prostii la care vă gândiţi. Dacă îl lăsam pe D. primul, era în stare să facă pauză din 5 în 5 minute. Dar cu mine la conducere, trebuia să tragă puţin de el şi uite aşa am reuşit noi să parcurgem traseul în timp util.

Am mai tras de noi (mai exact, eu de D. 😀 ) şi am ajuns la refugiu, unde am zis că n-ar strica să facem o mică pauză.

Şi dacă tot am făcut pauză, am mai înfipt şi-o bere în noi, ca să fie tacâmul complet.

Am pornit din nou la drum, iar de aici a urmat calvarul. Era o urcare al naibii de abruptă, lucru ce-i punea serioase probleme lui D. Ne-am mai oprit pt o ultimă dată, ca să ne tragem câta sufletul şi să admirăm priveliştea.

Cu forţe proaspete am pornit ultimul asalt şi în mai puţin de jumătate de oră, eram pe Cârja, desupra norilor.

Un nor mai special ne-a atras atenţia. Împreună cu muntele, creea o privelişte printr-o „fereastră”. Superbă, dacă e să mă întrebaţi pe mine.

Din păcate, toată stima mea de sine, care crescuse văzând cu pchii pe măsură ce mă apropiam de Cârja, a fost complet spulberată de el.

Cât de mare şi tare pot să fiu eu, dacă şi un gândac o putut cuceri vârful ăsta? 😆

După ce-am terminat berea ce-o aveam la noi, am hotărât că e mai bine să ne aventurăm pe Parângul Mare cu o altă ocazie. Era deja trecut de 3 dupămasa. în ritmul în care pedalasem noi, ne prindea seara pe drum şi nu ştiu dacă era un gând moralizator. În mod logic, la coborâre treaba a mers mult mai bine.Dacă la urcare am făcut o oră, de la refugiu şi până în vârf, la coborâre, aceeaşi distanţă am parcurs-o în mai puţin de un sfert de ceas.

Fiindcă şi la coborâre, D. rămânea tot în spate, s-o gândit că n-ar strica să alerge puţin. Şi o alergat cam 100 de m. Suficient cât să calce puţin greşit şi să-şi luxeze uşor glezna.

De unde şi-a luxat el glezna şi până la cabană, am mai făcut un ceas şi-un pic. Caii, din păcate, tot acolo erau, semn că nimeni nu-l anunţase pe moş de unde să-i ia. Ce-i drept, nici noi nu l-am zărit pe moş la întoarcere.

Rupţi în gură de oboseală, am zis că n-ar strica să facem ceva cărnuri pe grătar. După ce Ale le-a pregătit, S. s-o pus să le prăjească. Nu de alta, dar domnii munţomani aveau chef să tragă un pui de somn :mrgreen: .

După o muncă asiduă

ce s-a terminat cu mult după lăsarea serii, deşi arătau astfel

ţâmpii erau cruzi în interior. Aşa că, fiecare o mâncat ce-o mai găsit pe la îndemână 😆 .

Dar nu vă temeţi, că o avut cine să mânce carnea deloc prăjită. Moflea1 şi Moflea2 erau de-a dreptul încântaţi să guste mâncarea lui S. 😆

Am mai stat puţin la poveşti, după care ne-am tras toţi pe la somn. Toţi mai puţin D., S. şi Ale  😆  . Ei au mai stat de vorbă.

Dimineaţa, după ce ne-am trezit la realitate, ne-am dus la vecinu’ după apă. Şi cum musculiţele alcooliste din noi au stat ascunse în week-end-ul ăla, am plătit vecinului în bere. Un 6pack de Timişoareana, iar celelalte două le-am lăsat la cabană. Să recapitulăm: am cumpărat 5 mini baxuri şi am băut doar 2! La plecare, mi-era aşa o ruşine de mine…

Anywho, ne-am urcat în Berlingo şi am purces la drum cătră Hunedoara via Haţeg, acompaniaţi de muzica de pe stick.

După un pit-stop eşuat în Haţeg, am lăsat-o pe Ale să conducă spre Hunedoara. Ajunşi la D. acasă, am luat prânzul în familie, după care am pornit spre Tm. Cu o singură excepţie care putea să ne conducă spre deces, drumul a fost lejer :mrgreen: . Oricum, mi-am asumat întreaga răspundere pt incidentul respectiv.

Iar pt cei care încă n-au aflat, ia ghiciţi unde fac revelionul? :mrgreen:

 

Anunțuri

Un gând despre &8222;Parângul în septembrie(II)&8221;

  1. Sandra zice:

    Uhm…in Parang? 😦 :((((((((((((((((((((((((((((((((((((((((… anyway,happy new year…si te rog sa ii zici LA MULTI ANI Alexandrei,din partea mea,pt ca eu mi-am dezactivat contu pe feisbuc! pls…va pup

Dă-ţi şi tu cu părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s