Surprize plăcute(I)


Ştiu că vă aşteptaţi să scriu mai des. Cum în ultimele luni am tras mâţa de coadă, acum am mult de recuperat pt şcoală, iar timpul meu liber e egal cu mulţimea vidă. Vă fac un mic update, să nu ziceţi că-s porc:

Sâmbătă

Curăţenie generală prin casă, şi credeţi-mă că am avut ce strânge pe urma a doi nepoţi, că duminică veneau invitaţii la ziua lu’ GNG. Când să mă pun şi io pe sărbătorit ziua lu’ Poli, iaca-mi intră pe uşă musafirii. Ei nu puteau veni duminică şi or venit sâmbătă. O trebuit să fac pe gazda o bucată de vreme, iar când m-am eliberat de obligaţii, numa’ bine o început meciu’ lu’ Poli cu Bistriţa. În loc să sărbătoresc cu zâmbetul pe buze, împlinirea a 89 de ani a clubului, m-am trezit înjurând printre dinţi performanţa de a nu câştiga. După ce-am condus cu 2-0, respectiv 3-1.

M-am aruncat pe nişte bere în compania stimabililor musafiri, până or plecat acasă. După care, m-am mai pus io să beau ceva tărie, de unu’ singur, cum îmi şade mie bine.

Duminică

M-am trezit pe la 11, semi-pistonat de o senzaţie bizară, numită mahmureală. N-am apucat bine să mă duşui şi să bag ceva la ghiozdan, că iar s-o umplut casa de musafiri. De data asta însă, am avut şi binecuvântarea de a fi vizitat şi de-o gaşcă de plozi răsfăţaţi, gălăgioşi şi puţin obraznici.

Iar am făcut pe gazda, dar o trebuit să stau şi cu 4 ochi pe junii ăia împieliţati. Pt că am fost vigilent, n-or spart mare lucru: două pahare, un castron şi tastatura. Şi ca să fie şi mai plăcută sărbătoarea, o defecţiune la reţeaua electrică a lăsat jumate de sat în beznă. În timp ce eu căutam disperat lumânări prin casă, Găvrilă al meu şi-a dovedit încă o dată ( deşi, chiar nu era cazul) calităţile incontestabile de Scaraoţchi. În bezna aia cumplită, o găsit ceva de-al meu şi o considerat că o împărţeală între copii, se impune. Şi l-au împărţit pe tot. Şi pe ei, şi prin cameră, şi prin verandă… Exact. Parfumul meu. Trebuie să recunosc însă, dărnicia, viteza de reacţie şi precizia lu’ Găvrilă. În doar 5 minute, o reuşit să parfumeze casa cu tot conţinutul acelui flacon de parfum.

Cumnatu-miu o propus să aducem tortul şi să cântăm la mulţi ani, dacă tot îi întuneric. Şi când am terminat noi de cântat, hop şi curentul înapoi. Când am văzut muntele ăla de frişcă, tot alcoolul şi toată mâncarea de cu o zi înainte, îşi forţau ieşirea prin cavitatea mea bucală. Habar n-am cum, dar am reuşit să mă debarasez de ele prin curtea din spate. Or avut găinile ce râşcăi toată ziua de luni.

Fiind duminică, mica noastră chermeză s-a spart pe la 10 jumate seara. „Ia să profit şi io de ocazie şi să mă hogin câta”. Din păcate, odihna mea a rămas numa’ la nivel declarativ, pt că la ora 4 dimineaţa încă eram cu ochii beliţi în Discovery.

Luni

Adormind undeva pe la aproape 5, trezitul la ora 9 jumate mi s-a părut chiar firesc. „Cine-i flăcău sara, să fie şi dimineaţa” cum ar zice tata. Nu mă întrebaţi „de ce la ora aia?” pt că n-am un răspuns logic. E la soră-mea. Defapt nici la ea, că ordinul o venit de la mama. Aşa că, întrebaţi-o pe mama „de ce la 9 jumate?”. Pot să vă spun de pe acuma, că n-o fost nimic musai de făcut atunci, nu mi-o luat foc casa şi nici n-o fost nevoie de un bou să tragă plugu’ prin grădină. Totuşi, bănuiesc ceva. Dar nu mi-s sigur. Cred că n-avea cu cine să bea cafa de dimineaţă. Da’ numa’ cred.

Pe la 11, mi-am luat poziţia de drepţi în scaunul de la birou şi m-am pus pe scris v’o două kile de cod sursă. Aşa, ca să mai treacă timpu’, nicidecum cu un scop anume.

Pe la 3 am băgat o tură mică de deparazitare, după care am sărit în buburuză şi direcţia şcoală. Pe drum, aceiaşi melci ca-ntotdeauna. Se încăpăţânau să demonstreze lumii, că ei ştiu să meargă cu 60 la oră în afara localităţii. Asta într-o zi în care eu eram câta grăbit. Până pe la Dudeştii noi (15 kilometri), nici măcar nu mi-am făcut speranţe că o să depăşesc vre-un melc. Şi nici n-am depăşit. După podul peste Begheiul Vechi însă, am început să mă simt ca schiorii ăia de la slalom. Contrar lor, eu trebuia să ratez „porţile”. Am reuşit, bă!

Intru falnic pe Torontal şi trag tare să recuperez în oraş, timpul pierdut în afară. Mare mi-a fost mirarea să mă văz în Unirii în doar 3 minute. Şi pt că m-am mirat aşa tare, s-or găsit o gloată de gupiţi care să parcheze şi/sau să plece din loc. Motiv pt care am bătut pasul pe loc vreme de 10 minute, în faţa trecerii de pietoni de la Constructim. Cu muştarul sărit încă de la ieşirea din Biled, am ieşit din maşină şi-am împărţit şi carne celor de mai în faţă, care drept mulţumire, făceau treizeci şi nouă de manevre pt a parca.

La 16:20, intram pe uşa mândrei noastre facultăţi. După ce am răsturnat 5 persoane ( mă grăbeam c-aveam oră cu Paraschiva), intru timid în laborator. Nici bine n-am aprins calculatorul, că profa zice:

(va continua)

Anunțuri

7 gânduri despre &8222;Surprize plăcute(I)&8221;

Dă-ţi şi tu cu părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s