Cronica unei finale (III)


Intru în birt, beau o bere ( culmea, acuma aveam voie) şi aştept să se calmeze puţin apele. După aproximativ douăj’de minute, mă îndrept din ou spre intrarea la peluză. Trec de un filtru şi când să trec de-al doilea, aud o voce cunoscută strigând:

– Şefu’, ăsta şi-o luat interdicţie mai devreme. Nu-l lăsa să intre!

Era ‘telijentu’. De data asta vorbea cu alt „şefu”. Se uită şefu-su la mine şi mă întreabă:

– Aţi primit interdicţie?

– Mi s-a dat o amendă. De partea cu interdicţia nu ştiu nimic.

– Îmi prezentaţi procesul verbal?

– Da…

Se uită ăsta în el şi-mi zice:

– Da. Aţi primit o interdicţie de un an la toate competiţiile sportive.

Şi l-o pus pe unu să mă însoţească până la ieşirea din perimetrul arenei. „Voi credeţi că sunteţi deştepţi? Las’ că vă arăt eu vouă că tot intru la meci 😈 „. Iau o poziţie dreaptă şi-o meclă de om treaz şi mă îndrept spre filtrul de la tribuna a doua. După clasicul pipăit la ouţe, sunt lăsat să trec. De acolo, m-am îndreptat la prima poartă de la peluză şi am intrat pe stadion. Meciul era pe începute.

3, 2, 1 şi…

După coregrafia colectivă, a apărut cea de grup a:

Începe meciul. Poli îşi făcea jocul plictisitor, cu care ne obişnuise în ultimele meciuri. Nu a fost mare scofală pt frânari să deschidă scorul. Şi ca Balaj să încline balanţa serios în favoarea şobolanilor, mai acordă şi un 11 metri scos dintr-un umăr la umăr. Dacă s-ar fi oprit aici, poate că n-aş fi pomenit nimic. Dar gunoiul a închis ochii la un penalty şi implicit roşu, în careul frânarilor. Scârba vizavi de jocul prestat de ai noştrii şi arbitrajul lui Balaj, m-au făcut să-mi bag pula în el meci. Defapt, mi se făcea silă cam de tot. M-am întors cu spatele la ce-a mai rămas din prima repriză. La pauză, două lacrimi amare îmi curgeau pe obraz.

„Cum gura mă-tii joci fără idee. Futu-ţi Velcea şi cine pizda mă-tii te-o pus antrenor, la un meci aşa important!” La începutul reprizei a doua, noi ne-am continuat datoria faţă de echipă:

şi i-am încurajat, până la primirea golului 3. Acolo s-a rupt filmul. Dezgustaţi de prestaţia jalnică a jucătorilor, mulţi ne-am întors cu spatele la joc şi am continuat să cântăm. Un şut ratat al lui Parks pare-mi-se, aduce în peluza noastră o minge. Copilul de mingi nici măcar nu s-a sinchisit să vină după ea. Ştia că n-o va mai primi. Şi am început să ne jucăm noi cu mingea. S-a plimbat mingea aia prin toată peluza.

În timp ce noi ne jucam mâţa, un număr mare de jandarmi a intrat în peluză, pregătiţi de scandal şi bătând cu bastoanele în scuturi. Altă coloană de jandarmi, a intrat pe teren, in faţa gardului şi stăteau chitiţi pe noi. Ambele tabere, provocau uşor prin bătaia bastoanelor în scuturi. I-am ignorat până, după cum bine o să vedeţi în video-ul de mai jos, nu ne-au mai dat mingea înapoi. Atunci am răbufnit:

Ş. a intrat pe gazon şi din pasa lui Karamian înscrie golul de 3-1, cu o deviere uşoară, dar suficientă cât să-l păcălească pe portarul gruienilor. Balaj, neştiind cum îl cheamă pe suporterul respectiv, n-a validat golul pe motiv că marcatorul nu apărea pe foaia de joc :mrgreen: .

Eu, beat cum eram, mă tot chinuiam să rup scaunele şi să le dau în cap la jandarmi cu ele. Dar ale dracu’ scaune îmi tot alunecau din mână 😆 . Şi în timp ce mă duelam verbal cu un grup de jandarmi, observ că am rămas singur pe rândul din faţă, restul fiind sus pe coronament 😆 . „Nu-i de stat aici, că belesc pula de vin toţi gaborii pe mine.” M-am tirat repede spre tribuna 1, unde mi-a sărit în ochi o ladă superbă din lemn. Era a cameramanului din colţul ăla de teren. Am încercat să o sustrag, dar proprietarul împreună cu doi stewarzi trăgeau ca demenţii de ea 😆 .

Am ieşit de pe stadion şi ne-am dus toţi să-i aşteptăm pe colegii reţinuţi de jandarmerie. Au dat atâtea amenzi, unele mai hilare ca altele ( bătrân de 72 de ani a primit interdicţie de un an, pt acte de huliganism!!! La 72 de ani!!!), încât se rugau de poliţişti să le mai dea procese verbale goale. Evident, toate amenzile au fost contestate şi în mare parte câştigate. Drept urmare şi mesajul din toamna trecută:

La plecare, cei doi (porumbeii care au venit cu noi) m-au sunat să-mi zică: „ştii, am găsit pe un prieten şi ne întoarcem cu el…”. I-am luat pe M., A. şi nu mai ţin minte pe cine. Cred că pe G. După câteva ture prin oraş, plus un pit stop pe la gară, am pornit la drum. Era deja ora 1. Ne-am oprit pe defileu să băgăm la maţ, după care am dat pedală către casă. La 6 şi un pic, am ajuns în Tm. I-am lăsat pe toţi relativ aproape de casă şi am plecat la Biled.

Anunțuri

5 gânduri despre &8222;Cronica unei finale (III)&8221;

Dă-ţi şi tu cu părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s