Ultima zi de plajă


Era vineri dupămasa. Sâmbătă dimineaţa era întoarcerea pe plaiurile mioritice.

– Kempes, eu merg la plajă.

– Ia-l şi pe Alin cu tine. Că eu o să o iau pe Giulia, să mergem să-i facem vaccin la Luna ( un căcat de vaccin pt o căţea= 25€ 😯 ).

–  Tronco, plec la plajă. Vii cu mine?

– Nu…

Am rămas surprins, pt că pulică ăsta nu rata nici o ocazie de a se blociori. Dacă mergeai cu el la plajă la 8 dimineaţa, stătea în apă până la miezul nopţii. Trebuia să recurgi la curea ca să-l scoţi din apă.

Îmi iau desaga de plajă, cu un prosop şi-un San Miguel din congelator. Evident, la litru. În timp ce rumegam pe gânduri, mă trezesc ajuns pe plajă. Îmi întind frumos prosopul, las telefonul, cheia şi ţigările în plasă şi glonţ în apă. Un înnot până la geamandură ( cam 100 şi ceva de metri) şi-napoi şi mă întind pe prosop. În timp ce admiram cerul, lângă mine se aşează un cârd de 5 fetişcane, cu vârste cuprinse între 16 şi 22 de ani. Aproximativ. Una dintre ele (a mai în vârstă) era frumoasă foc. Şi pe deasupra îmi părea foarte, foarte, foarte cunoscută.

„De unde dracu’ o ştiu? 😕 ” Mi-am stors creierii la greu, ca să-mi amintesc de unde o ştiu. Logica îmi spunea că n-am cum să o ştiu. Memoria îmi spunea: ba o ştii! Şi mă uitam fix la ea. Cu cât mă uitam la ea mai mult, cu atât mă îndepărtam de adevăr. Am vrut să o întreb de unde o ştiu. Dar la spaniola mea, cred că aş fi dat o oră din mâini si picioare şi tot nu m-ar fi înţeles 😀 . Nu o dată m-a văzut că mă uit fixat la ea. De fiecare dată mi-a zâmbit. A fost singura oră din viaţă, în care am regretat că sunt alergic la spaniolă. Vroiam să mă bag în seamă, dar eram mut 😦 . Şi cel mai trist e că nu-mi puteam lua ochii de pe ea.

Am zis că trebuie să-mi răcoresc puţin creierul şi am zburat în apă. După un alt ceas în care m-am blociorit, m-am dus din nou la prosop. Ea, tot acolo era. Am continuat cu holbatul, fără strop de jenă. Mai ales că de data asta, şi ea se uita întruna la mine, zâmbind. „Futu-te’n gură de idiot! Dacă te uitai la telenovele, acuma erai doctor în materie de limbă spaniolă! Dar tu nu… Eşti un cretinozaur fără pereche!!!” îmi spunea creierul. Nu puteam decât să tac şi să-mi iau porţia de dumnezei, ce-o meritam cu vârf si îndesat 😦 .

„Gata. Nu îmi amintesc de unde o ştiu şi cu asta basta! O ultimă scăldare şi plec dracu’ acasă!” Mă ridic în picioare şi o iau la fugă spre băltoacă. Sar un cap şi deschid ochii, odată intrat în apă. În faţa ochiilor văd meduza. Cu un ultim efort, reuşesc să feresc puţin capul, astfel că m-a prins doar pe obrazul drept. Am ieşit de urgenţă din apă şi m-am întins repede pe prosop. Ustura ca dracu. Asemeni unui buchet de urzici bătrâne, cu care te freci jumate de oră în prealabil. Simţeam cum mi se umflă moaca şi am decis că e momentul s-o şterg spre casă. Adunat totul în grabă, o ultimă privire spre tipă şi dus am fost.

Şi până azi dimineaţă, când am văzut piesa de la Alexa, m-am tot gândit la fata aia şi la cât de cunoscută-mi e. Asta e. Sau e soră-sa geamănă. Sau poate doar semănă ca două picături de apă.

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;Ultima zi de plajă&8221;

Dă-ţi şi tu cu părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s