Drumuri şi destinaţii


Pt că tot am timp de pierdut în faţa calculatorului, ia să vă povestesc despre drumul până aici.

E 5 jumate şi autocarul ajunge în Biled. Mai devreme decât a fost programat. Înarmat cu răbdare şi 3 cărţi, urc în el. Pe scaunul meu dormea o domniţă. Urcase la Dej şi dormise tot drumul, din ce-mi povestise ulterior.

În autocar, numai lume bună:

– Cocalarul mioritic: brunet şi cu şuviţe blonde, făcute cu ajutorul apei oxigenate.

– Ţăranul român: cu şlapi şi şosete.

– Ţăranul român2:  fără şosete la şlapi, dar cu picioarele jegoase.

– nelipsitele donşoare pinko-piţi: totul roz, chiar şi prietenul.

Printre ei, un grup de ţigani. Doi dintre ei, DulceCabana cu cercei din tablă în ambele urechi şi câţiva români trecuţi bine de vârsta a doua. Fără să-mi dau seama, mă trezesc ajuns în vamă. După un sfert de ceas, trecem şi de asta, iar şoferul spune prin staţie:

– Nu au fost probleme la vamă şi nu mai avem de luat pe nimeni. Vom intra în programul normal, cu oprire la 4 ore.

După un alt sfert de ceas, bâzâitul altor telefoane din jurul meu, îmi aminteşte că şi eu am ieşit din ţată şi trebuie să primesc mesaj de la vodafone. Scot telefonul din buzunar şi… nervi. Căcaţii de la vodafone mi-au oprit roamingul din oficiu 🙄 . Futu-vă cristoşii-n gură!!! 👿 Borâ-mi-aş pula-n gâţii mamelor voastre de ţigani!!! 👿

Eram la Szeged şi din părţi semnal la telefon 🙄 . O rog pe domniţa de alături ( i-am uitat numele 😳 ) să mă lase să trimit un mesaj lu sor-mea, de la ea de pe telefon. „ Sună la relaţii cu clienţii şi după ce-i bagi bine în pizda mamii lor, să le spui să-mi reactiveze roaming-ul!” spunea mesajul. Din păcate, cartela fătucii era de Spania şi o lăsa doar să sune. Nu şi să trimită mesaje (WTF??????????). E drept că aveam şi eu partea mea de vină că nu mi-am verificat starea roamingului, dar dracu o ştiut că odată activat, vodafone ţi-l dezactivează după bunul lor plac 😡 . Un lucru e cert. Cum am ajuns acasă, merg şi le fac scandal, după care îi bag pe toţi în origini şi renunţ la abonament. Mă piş pe tot vodafonu păcii!!!

Undeva după Szeged, am tras într-o parcare. Moment prielnic pt halit două sanvişuri rapid şi sudat 5 ţigări. Următoarea oprire era peste 4 ore jumate. Mă urc în autocar şi mă pun pe citit. După nici jumate de ceas, al doilea şofer o dat drumu la un film. Mai citeşte drace, dacă poţi. Maimuţele din spatele meu îşi povesteau filmul unu la altu 🙄 . Mă pun şi eu să mă uit la film, deşi-l văzusem (e mult spus. Am vizionat 10 minute şi am renunţat la el). Rula Undisputed3 pe micul ecran. Când s-a terminat filmul, numa bine era ora 11. Am zis să bag o porţie de somn. Nici o şansă. Nu-mi găseam o poziţie aproximativ comodă nicicum. De citit nu puteam să citesc nimic, film din pulă şi telefonul fără semnal.

Cu o experienţă de viaţă ca a mea, nu a trecut mult timp până am realizat că bateria nu se consumă aşa repede, dacă scot sim-ul. Zis şi făcut. Jucat klondike până la Letenye (graniţa cu Slovenia), când autocarul a făcut o nouă oprire. Alte 5 ţigări sudate şi dă-i înapoi la klondike. Undeva pe al Trieste, am aţipit, dar nu pt mult timp pt că am oprit din nou. Băgat la maţ şi pus la somn. Gagica de lângă mine, o renunţat la ruşine şi şi-a proptit capul pe umărul meu. M-a lovit un mic flashback, din vremurile când eram un navetist pursânge. O, tempora… 😥

Atunci am făcut un „schimb de păduchi” şi am putut să dormim amândoi mai bine. Asta până în apropiere de Brescia. Unde am făcut un nou pit-stop. Alte ţigări, puţină haleală şi o cafă. Eram ca nou. Mă pun la citit, să termin cartea. Aceeaşi poveste cu filmul. Am renunţat complet la carte. Au urmat Date Night şi o porcărie, coproducţie bollywood-hollywood. La terminarea ăstora, tragem pe dreapta, undeva după Nice.

Ca o mică paranteză, oriunde te-ai duce în lume, pe român îl depistezi uşor: după vorbă, după îmbrăcăminte, după gesturi, după moacă, după mers, etc. Intru în benzinărie să-mi iau o cafă. Bag un euro jumate în aparat şi-mi iau o cafă scurtă. Dau să plec şi un franţuz mă trage de mână.

– He, he, he. Ce puţină cafea ţi-a pus ţie în comparaţie cu mine… se lăuda el, intr-o franceză impecabilă.

Mă uit puţin la el şi-i răspund în română:

– Păi dacă am cerut o cafea scurtă, cât vroiai să primesc?

– Da de unde ştii că sunt român?

– Am citit în cafea 😈  😆 .

Din nou purcedem la drum. Următoarele două filme or fost: Fast and Furious4 (labă tristă) şi din nou Undisputed3. Poate l-o ratat vre-unu cu o seară înainte 🙄 . Printre ele, am trecut prin toll-ul de la Aix-en-Provence. Alt flashback, de data asta cu Amelie (bateţi-mă la cap să scriu şi despre ea, într-o zi cu soare 😀 ). Două of-uri mărunte şi-am aruncat înapoi privirea spre teleu. Dar nu-i bai pt că înainte de Beziers, mai tragem odată pe drepata. Acolo nişte ţigări şi o cafă şi din nou, eram pregătit de drum. Pulică de şofer, în loc să bage un film, o dat drumu la nişte lăutăreli ( ca să nu zic manele, că o să am 1k de vizitatori mâine :mrgreen: ). Pe la 9 seara, intram în Spania. Un telefon scurt la Moni să o anunţ că ajung cam pe la ora 7 dimineaţa şi mă pun să dorm. Ghinionul meu s-a numit Get Smart, pt că toţi s-au pus pe râs. O mai pus şi Little Man, aşa că, pula somn până la Castellon, unde după o pauză de alimentat autocarul, ne-am pus toţi la somn.

Toţi mai puţin ăla brunet cu şuviţe blonde. El avea chef de manelele din telefon 😡 . Inutil, mă-sa l-o rugat să oprească telefonul, pt că deranjează pe ceilalţi. Şi cum nu mai suportam, am răbufnit:

– Dacă pe mamă-ta n-o respecţi, e problema ta, dar dacă nu opreşti telefonul ăla, în 5 secunde îl înghiţi 👿 .

Tipic românesc, toţi din autocar au început să şuşotească: era şi cazul să-i spună cineva să oprească telefonul ăla.

Păi futu-vă-n gură, bă!!! Voi de ce dracu nu luaţi atitudine când ceva nu vă convine? Vă plângeţi ca nişte pizde toată ziua pe la colţuri, iar când sunteţi faţă în faţă cu problema, băgaţi capu-n pământ ca struţii. mor când văd asemenea personaje. Am o silă pt ele…

Am aţipit pe la Valencia şi m-am trezit la Murcia. De acolo am mai aţipit o dată, dar m-am trezit la Vera pt că s-a făcut pauză. O întreb pe gagica de alături, dacă-mi dă telefonul să-i dau un bip la Moni.

– Nu mai am baterie.

– Păi am eu baterie la telefon destulă. Băgăm cartela în telefonul meu, vorbim amândoi cu cine tre să vină după noi şi o iei înapoi.

– Nu… că… ăăă… ăsta nu are cartelă. Îi direct telefonul.

– Zi-mi pe faţă că ţi-e târşă c-oi fugi cu cartela.

– Nu… Da de unde?!… Doar că no…

– Lasă, nu mai trebuie. Mersi oricum.

La 7 am plecat de acolo şi la 7 jumate, coboram la Lidl, în Roquetas, unde mă aşteptau Moni şi cu Nicu. La 8 fără un sfert, eram în casă, rupt de foame şi somn şi cu o poftă de băut… Dar despre alte aventuri, cu alte ocazii.

Anunțuri

8 gânduri despre &8222;Drumuri şi destinaţii&8221;

  1. Nu numa’ că am murit de râs, da’ am învăţat înjurături noi. Mersi din suflet! Şi mai bagă la scris când prinzi calculatoru’ că e cam plictiseală. N-am ce citi. 😀

  2. ;)) am si io doua aventuri de-astea cu manelele. da’ de pe tren. unu’ intercity, altu’ rapid. manelistii’s peste tot.
    Cum nime’ nu facea nici o miscare, imi zic: „stai ca te aranjez eu”. Si ma ridic furioasa ca matusa lu’ Nica si, daca cu primul o fost usor, ca era un kinder de vreo 6-7 ani, de cei din tura a doua (nici nu stiam exact de unde veneau manelele) mi-o fost cam tarsa, ca erau vreo 3 vlajgani. Da’ se pare ca am fost impunatoare si categorica. chiar daca am numai 1,58. 😀

  3. Miştotică zice:

    @Pisi: Io sper să nu. Nu-mi place când îmi mor cititorii :mrgreen: .
    @Cârtiţoiu: E greu să prind calculatorul. După ce că muncesc aleatoriu, când îs pe acasă, se joacă şi Alin pe comp. Dar încerc să mai scot una mai pe seară.
    @Tomata cu scufiţă: Esenţele tari se găsesc în ambalaje mici 😀 .

  4. Io cu manelistii am patit-o asa: mergeam din Udine spre casa, cu autocar ce avea destinatia finala Bucuresti. Urc, soferii din start intreaba: „Asculti manele?”. Eu:”Nu”. La care ala care-mi completa biletul: „Nu asculta ba, ca asta coboara la Cluuuj”. Restul: „Aaaaaa”. :)))))))).
    Intrebarea mea cea intrebatoare: ti-e frica de mersul cu avionul?

  5. Miştotică zice:

    @Anonimous: Grijă mare pe cine faci genial. Cam toată lumea ştie că-s un idiot notoriu 😀
    @Oana: Dacă citeai blogul cu atenţie, observai că plecare mea a fost de azi pe mâine. În atare condiţii, mă costa undeva la o mie şi de euro. Pe când cu autocarul am plătit 90…
    Cum să-mi fie frică de zburat, când eu îmi construiesc un deltaplan acasă ( e în faza de terminat achiziţionat materialele 😀 )??? 8)

Dă-ţi şi tu cu părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s