Ochii albastrui-vişinii (I)


Sâmbătă dimineaţa. Pun repede toate treburile în ordine pe lângă casă, mă urc în buburuză şi talpă. Ajung în Tm şi mă duc în Spirit să mă întâlnesc cu Micuţu. Dar, înaintea lui, îşi fac apartiţia „cei doi”. Micuţu, în stilu-i caracteristic, întârzie. După ce-am mai schimbat vreo 5 cuvinte cu monşer Carlos, apare şi Micuţu de după colţ.

– Bă, pula mea, scuze că am întârziat. Da’ nu m-am putut trezi mai devreme…

– Am spus zece jumate şi e unşpe. N-ai întârziat mult 😆 , îi zic.

Mă întorc spre „cei doi” şi întreb sec: „Mergem?” Ne-am urcat toţi în buburuză şi direcţia Billa din Soarelui. Acolo, mi-am luat 4 doze de Timişoreana, i-am dat cheia la Micuţu şi m-am pus în dreapta. Traseul era simplu. Tot înainte până la destinaţie. La Daicoviciu, intru repede într-o alimentară:

– Bere la doză n-aveţi? întreb.

– Nu am… îmi răspunde tanti din spatele tejghelei.

– Atunci daţi-mi 4 sticle de Timişoreana, dar cu tot cu sticlă.

– Cum adică?

– Păi vă plătesc şi sticla, pt că n-am să vă dau altele-n schimb.

Îmi dă tanti berea şi-mi urează un „drum bun” în timp ce închideam uşa în spatele meu. La Oţelu Roşu, intru repede în magazin, pun 4 doze de bere în coş, o sticlă de Nestea şi arde-o văru’. În Merişor, alte 4 beri şi dă-i bice mai departe. Ajunşi în Petroşani, realizăm că totuşi e cam devreme şi ne-am decis să-i aşteptăm şi pe ceilalţi din „restul”. Dar, după doar două beri, mie-mi piere răbdarea şi îi sun pe ceilalţi.

– Vă aşteptăm la capătul defileului, înainte de Bumbeşti Jiu.

– Nu bă, staţi…

Şi am închis. Cum căcat să atârn aiurea prin Petroşani o oră, până ajungeau ei de la Haţeg?! Nu mai bine stau pe malul Jiului, cu berea în mână?! „Cei doi” erau chiar fericiţi, pt că se plictiseau de moarte prin „mall-ul” petroşănean. Am oprit într-un lukoil la ieşire să alimentăm cu motorină şi bere şi ca prin vis, eram ajunşi la capătul defileului. Comandă la mici, bere, cafea şi plecat cu berea pe malul Jiului. Mi-am clătărit câta ghioambele’n apă şi am revenit la masă unde mă aşteptau micii. Eu, care mă apropiam vertiginos de 20 de beri băute, am considerat că nu mai îmi trebuiesc micii.

– Mâncarea-i fuduluie. Băutura-i temelie! răcnesc eu p’acolo şi dau halba de bere la sec.

În clipa aia, cineva mi-a tras preşul de sub picioare, că prea am picat ca balega-n scaun. Conştient că nu mai am mult până îmi pierd complet funcţiile motorii, mi-am mai luat doar două beri la pachet. Nici n-am apucat să ajungem la maşină, că din spate auzim un claxon prelungit.

– Or ajuns. Mă duc eu să vorbesc cu ei.

Ăştia vroiau să mai stăm pe acolo pt că erau lihniţi şi setoşi.

– Bă, hai mai bine să mergem să ne întâlnim şi cu „ăştia” în Târgu Jiu şi acolo mâncăm şi bem cât vrem, că este timp. Aici îi ampulea şi îi şi scumpă berea, mint eu.

– Na bine, zice T. Hai să mergem. Dar mergeţi voi în faţă că eu nu ştiu unde îi stadionu’.

La intrare în Târgu Jiu, deşi clima era dată la maxim, eu muream de cald. Am deschis la maxim geamul, şi am ieşit la aer. Mai aveam doar picioarele şi o mână în maşină. Cu cealaltă băteam în plafonu’ maşinii, pe ritmul melodiei „Iorgovan frumoasă floare” a lui Petrică Moise, care răsuna din boxele maşinii. Când ne-am apropiat de primul echipaj de la rutieră, „cei doi” îşi făceau deja cruce şi se rugau să nu luăm amendă 😆 . Ei bine, până lângă stadion, am trecut pe lângă vreo două şi nu ne-a zis nimeni nimic. Atât doar că ne-au redirecţionat pe tot felul de străduţe, până am trecut pe cealaltă parte de Jiu pe un islaz. Acolo era parcarea timişorenilor. Am încuiat buburuza şi am plecat înspre oraş. „Cei doi” au cam rupt-o la fugă de lângă noi, spunând că-n vecii vecilor, n-or să mai urce cu noi în maşină.

Ajunşi în centru, ne-am întâlnit si cu „ăştia”, care erau în Tg. Jiu de vineri seara. După o scurtă plimbare prin oraş, ne-am apropiat de stadion. Acolo, văd un birt. Fără să stau pe gânduri, intru şi cer 3 beri.

– Nu servim băuturi alcoolice, vine răspunsul gagicii din spatele pultului.

– Poftim? 😕 Ăsta e totuşi un birt, nu? Sau am intrat într-o bibliotecă şi nu mi-am dat seama? întreb eu.

– N-avem voie să servim alcool aici. Mergeţi sus că acolo vă serveşte, îmi şopteşte gagica.

Acelaşi birt, doar că pe terasa de sus se vindea alcool. 😕  Mă duc sus, iau 3 beri şi cobor înapoi în stradă. Ai mei însă, erau dispăruţi. Mă duc la primu’ om ce-l văd în faţa ochiilor (e mult spus, văd. mai degrabă, ii desluşeam silueta), şi-l întreb sec:

– Unde-i nordu?

– O plecat la „plimbare”, îmi răspunde tipu.

– Mă uit la tine şi deşi ai ochii albaştrii, văd vişiniu în ei. Eşti rapidist! Şi tu la fel. Luaţi şi beţi! Şi îi înmânez o bere lui şi una celui care-l însoţea.

– De unde ştii că suntem rapidişti? mă întreabă tipul mirat.

– Ochii nu mint niciodată.

S-au uitat unu’ la celălalt, s-au uitat la mine şi am făcut cunoştinţă.

Smântână, zice cel cu ochii albaştrii.

– 😆 Ce poreclă îi şi asta? 😆  , întreb eu. Mircea mă cheamă, şi îi întind mâna.

N-am schimbat prea multe cuvinte pt că, dintr-o dată, mi s-o căşunat să plec la plimbare. Mergând pe o alee din parc, în faţa mea apar doi jandarmi.

– Unde mergi?

– Mă plimb, răspund.

– Nu te plimbi p’aci! Hai, marş înapoi!

– Grijă cu limbaju’ amice. Marş îi spui la cin’ ţi-o dat de mâncare…

– Ce zici mă? ( cu accent pe mă-ul ăla sudist)

– Marş îi zici la cin’ te-oi făcut! Vrei să-ţi zic cu litere de tipar? 👿

Ar fi vrut să mă ia de mână, dar exact în clipa aia, o mulţime de polişti forţează un cordon în altă parte, pt a-i „vizita” pe frânari. Ca să vedeţi câtă inteligenţă îţi trebe să fii jandarm: Eram în parc şi ei au făcut blocaje pe alei. De parcă printre copaci nu se putea trece 😆 .Eu, am zburat printre copaci şi m-am trezit pe aleea de pe malul Jiului. Singur. În faţa mea la 30-40 de metri, un grup de şobolani se apropia cu escortă.

„Pe unu tot îl ard 😈 „. Ajungând în drept cu ei, studiam posibilităţi de infiltrare printre jandarmi, ca să ajung la un şobolan. Nu mai conta care :mrgreen: . Atunci se găseşte unu’ să se apropie de mine şi să guiţe ceva. Nici nu l-am lăsat să-şi termine fraza că l-am şi curentat 😈 . Am fost luat de urgenţă de către unu’ din escortatori şi dus la autobuzu’ jandarmilor. Când ne-am apropiat de el, din staţia ciudatului se aude: „Forţare la punctul 7! Forţare la punctul 7! Sprijin urgent!” În secunda aia, m-a luat ăsta la pas alergător şi m-a dus la un gradat cu 2 clase şi i-a spus:

– Şefu’, ţine-l p’ăsta!

Şi o fugit repede la „punctul 7”. Se uită gradatu’ la mine şi-i zice la un ţestos:

– Adu-l în maşină!

Ţestosul, mă bruschează. Mă întorc spre el şi îi spun:

– Ia laba de pe mine 👿 ! Dacă vorbeşti frumos cu mine, te însoţesc.

Ar fi vrut să-mi fută una, dar gradatul spune sec:

– Vă rog să mă urmaţi.

– Desigur, răspunde diplomatu din mine :mrgreen: .

Urc în autobuz şi ăsta-mi zice:

– Aveţi un act de identitate?

– Am, da.

Văzând că nu îl scot, îmi spune:

– Mi-l prezentati şi mie, vă rog?

– Bineînţeles.

Scot buletinul şi i-l înmânez.

– Pt ce v-a reţinut colegul?

„Crezi că’s prost să-ţi spun? 😆 Ia hai să ne jucăm puţin, dacă tot ai glume în program 😈 „.

– Păi no, nu ştiu. Mă plimbam prin parc şi m-o luat la întrebări. Şi pentru c-o fo’ nesimţit m-am răstit la el puţin…

va continua, dar sub altă denumire.

PS: Odihneşte-te în pace Smântână 😥 .


Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Ochii albastrui-vişinii (I)&8221;

Dă-ţi şi tu cu părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s