Turul Europei (I)


Într-o zi de marţi a lunii august, în anul de graţie 2008, mă sună Roby ( văru):

– Ce faci?

– Prin casă. Mă joc cu Giulia şi Tronco.

– Am o cursă de Anglia cu plecare duminică. Te interesează?

– DAAAA!

– Mergem cu microbuzul. Deci vii, da?

– Normal!

Şi uite aşa s-o făcut sâmbătă. O donşoară simpatică, mă sună să mă cheme la ziua ei.

– Mirciule, duminică seara eşti prezent!

– Ţucule, duminică plec în Anglia. Dar dacă vrei să dai o bere, vin azi în oraş.

M-am întâlnit cu ea la D’arc pe terasă şi i-am dat cadoul. Două baterii.

– Prietenul să-ţi cumpere vibratorul, pt că pe el o să-l înlocuiască. Eu îţi furnizez energia.

( Fata pleca în altă ţară la facultă). A râs cu lacrimi şi mi-a mulţumit. Am mai schimbat câteva cuvinte, vreme de un ceas. Dintr-o dată, îi zăresc pe H5N1 şi Lagerführer. Îmi iau rămas bun de fătucă şi merg să beau mai departe cu sus-numiţii. Îl strig pe H5N1. Führer-ul când m-o zărit, s-a luminat la faţă. Prima mea întrebare pt el a fost:

– Ce mai face Anileda (sor-sa. bună gagica. Bulgaru vă poate confirma 😀 )? Mai întreabă de mine? :mrgreen: .

– Du-te’n pula mea, bă!

Cum pe Lagerführer nu-l mai văzusem de ceva vreme, am stat la băute destul de mult. Pe la 11 noaptea, îmi amintesc să-l sun pe Roby să-i zic că’s prin oraş.

– La cât ple-hâc-căm mâine?

– La 10 vreau să fiu plecat din oraş. Tu unde eşti, de te-ai pilit?

– Îs prin unirii. Să vii pe la garsonieră de dimineaţă după mine.

– Opreşte-te din băut şi du-te acasă acuma! Vreau şi eu să mă îmbăt în seara asta. Şi până-mi revin io mâine, conduci tu.

De înţeles că ar fi vrut să se îmbete. Era cu „Moşniţa” la o nuntă :mrgreen: . Pe la 4 şi un pic, am plecat din D’arc spre garsonieră, însoţit. Mi s-a tăiat filmul undeva pe drum. Probabil pe la punctele cardinale. În timp ce dormeam eu, cineva mă împunge.

– Vecinu’…

– Nu’s acasă!

– Vecinu’…

– Lasă-mă să dorm!

– Vecinu’… trezeşte-te şi închideţi uşa.

Eu am ajuns acasă şi m-am pus direct în pat. Însoţitoarea văzând că o las cu ochii în stele, o plecat acasă. Şi pt că uşa mea nu stă închisă dacă n-o incui, am dormit cu uşa larg deschisă 😆 . Îmi deschid uşor ochii şi o văd pe Mărie, vecina de lângă. Mă ridic din pat şi asta dintr-o dată se întoarce cu spatele şi iese în fugă din garsonieră. „Ce drac o apucat-o?!” Încui uşa şi mă pun din nou în pat. După nici 2 secunde, aud bătăi puternice în uşă.

– PLEACĂ!!!

– Trezeşte-te bă pulă!

Era Roby. Sar ca ars din pat şi-i deschid uşa. Se uită lung la mine, se uită prin cameră şi mă întreabă, cât se poate de firesc:

– De ce eşti în pielea goală?

Am început să râd cu lacrimi. „de aia o fugit Mărie ca fulgerul” 😆 . Mă îmbrac şi plecăm la Biled, să-mi iau bagajul. Moni văzându-mi ochii, şi-a dat seama că’s mahmur. Dar n-a zis nimic. Am pupat-o pe Giuli, l-am pupat pe Tronco şi am plecat. Am mers la magazin şi ne-am luat câte un cartuş de ţigări şi câte un cola la 2 litri de căciulă. Ardea, mamă-mamă :mrgreen: . Prima noastră descărcare era la Strasbourg. Roby o condus pân’ la Lajosmize (km 67 pe M5), iar de acolo am urcat eu la volanul Boxerului.

– Apropo, ştii cum le zic tiriştii la microbuze? mă întreabă Roby.

– Nu.

– Spermatozoizi 😆 .

– Păi în cazul ăsta: Goooo Spermy! 😆

Roby s-a pus în dreapta şi somn. Trecem de Budapesta şi cam pe la Tatabanya dăm într-un stau. Asta ne mai lipsea. Se lucra la carosabil şi coada era cam de 4 kilometri. Până am trecut de stau, numa bine s-o trezit Roby.

La Nickelsdorf, ne-am schimbat ca să închid şi eu puţin ochii. Şi ca să recuperăm timpul pierdut la stau, am călcat-o puţin. N-am apucat să aţipesc şi deja eram trecuţi de Wien. Cu douăj’de kilometri înainte de Melk, închid ochii. Nu trec două minute şi aud „tic-tic-tic”. Semnalizarea.

– Ce faci? îl întreb pe Roby.

– Păi când te văd cum dormi, mi se face somn.

– 😆 Da’ n-ai dormit destul?

– Degeaba. Când îţi văd ochii închişi, aşa poftă de somn mi se face…

– Nah bine. Hai să dormim.

Degeaba. Mie îmi sărise somnul. După 5 minute de stat ampulea, îi spun:

– Treci în dreapta!

Mă urc la volan şi dă-i bice. În mai puţin de două ore eram la Suben, la graniţa cu Germania. Se trezeşte şi Roby pt că trebuia să alimentăm. Începea să se lase seara. Până ne-am mai pişat, până ne-am mai înviorat puţin, întunericul era stăpân pe situatie. De acolo s-o urcat el la volan. Am încercat să aţipesc undeva pe la Passau. „ti-tic-tic”.

– Iar ţi-e somn? îl întreb.

– Da…

Am decis să nu mai dorm, ca să putem parcurge mai mult de 100 de km cu Roby la volan. Am început să-i povestesc tot felul de căcaturi, doar-doar nu adorm. A ţinut fenta, dar numai până la Karlsruhe. Acolo am adormit în timp ce vorbeam. Era 4 jumate dimineaţa când am privit ultima dată ceasul. Roby a reusit performanţa de a mai sta treaz până la Baden-Baden, după care a tras pe dreapta. Somn până la 7. La ora 8 trebuia să fim la Alcatel, la descărcat. Puţină viteză ( 170-180 la oră) şi la 7 jumate, treceam din Kehl, peste Rin, în Strasbourg. Ioana ( GPS-ul) ne-a cam încurcat puţin, dar pân’ la urmă ne-o dus la destinaţie.

Îi arătăm portarului CMR-ul şi intrăm în curte. De maşină, se apropie un alt paznic. Fiind în Franţuzia, l-am lăsat pe Roby cu cei 12 ani ai lui de franceză să vorbească. După nici 5 minute, îl dureau mâinile de la atâta franceză 😆 .  Pân’ la urmă, am înţeles eu ce se chinuia ăla se ne spună. Era ora 7 dimineaţa şi nu avea cine să ne descarce pân’ la 8. Noi nu ne-am mai gândit la schimbul de fus orar. Am decis să facem nani pân’ la 8, pt că ne aştepta o zi luuuuungăăăăăăă.

Numa bine am aţipit că bate cineva în uşă. Apăruse unu’ din şefi mai repede la muncă şi ne-a descărcat el. Erau două cutii de carton, cu ceva chestii electronice în ele. Le-am mulţumit într-o franceză de baltă şi m-am pus eu la volan. Am ieşit din Strasbourg cu ajutorul Ioanei şi direcţia N4. Next stop: Parisul.

Am ales naţionalul pt că autostrăzile din Franţa sunt durere mare ca tarife. Ne-am gândit că ar fi frumos să trecem prin nişte munţi în drumul nostru spre N4. Am mers în direcţia Wasselonne-Dabo-Sarrebourg. Porţiunea asta de drum, mi s-a părut cea mai frumoasă din toată excursia. La Sarrebourg am urcat pe N4 şi am condus până la Sezanne. Evident, Roby a dormit ca porcul pe drum. Acolo, după ce-am alimentat, Roby mi-a zis că suntem aproape de Paris şi de-o fi să o sfeclim, să o facem pe barba lui. La intrarea în Paris, am văzut pt prima dată cum se rarefiază traficul pt a nu se face un stau. Chiar în spatele nostru a ieşit poliţia, cu girofarele pornite şi mergeau în zig zag, cu o viteză mică. Asta pe-o autostradă cu 6 benzi pe sens! Am intrat pe inelul mic al Parisului. De acolo, am ieşit în Bois de Boulogne ( din cauza numelui am reţinut cartierul 😀 ). Ne-am învârtit de două ori în jurul cozii şi am găsit ce căutam. Am lăsat şi acolo două cutii şi ne-am grăbit să ieşim din Paris.

Îi dăm la Ioana o localitate de pe un naţional paralel cu A1 şi intrăm înapoi pe inelul mic. La un moment dat, Ioana ne zice:

– La următoarea ieşire, faceţi dreapta!

Copii ascultători din fire, facem drepata. Proasta ne-o aruncat în oraş.

– Ioana, ‘tu-ţi crucea mă-tii, unde m-ai băgat tu pe mine… zbiera Roby la GPS. La fiecare 3 secunde ne ştergeam amândoi pe frunte. Eram pe-o stradă cu sens unic, şi asta ne zicea:

– La următoarea intersecţie, faceţi stânga!

Dar, în următoarea intersecţie era obligatoriu înainte.

– Reconfigurarea traseului… În două sute cinci metri, faceţi stânga!

Bucuroşi că scăpăm, am uitat să ne încadrăm pt a ieşi în stânga si ne-am trezit că trecem de intersecţie. Roby era alb ca varul şi plin de transpiraţie. Eu căutam ca disperatul o hartă a Parisului. Într-un târziu o găsesc, dar în faţa noastră apare un indicator. La 50 de metri in faţă, înălţimea maximă e de 2,30 metri. A îngheţat câcatu în noi, pt că dubiţa era mai înaltă. Vedeam bariera metalică şi sughiţam. În ultima clipă îi spun la Roby:

– Liber banda din dreapta. Intră repede!!!

Am scăpat de barieră, dar era o scăpare temporară pt că noi trebuia să ajungem pe banda din stânga ( erau 4 benzi). Aglomeratie cât încape, treci drace dacă poţi. Ioana ne futea întruna cu „Reconfigurarea traseului…” Găsesc o hartă a Parisului, mă holbez repede la Ioana să văd pe ce stradă suntem şi caută strada în cartierul respectiv. 15 litri de transpiraţie mai târziu, vedeam Charles de Gaulle în dreapta noastră. We were safe. Dar nu şi în grafic. Ne puteam lua gândul de la vaporul de 8. Trebuia să-l prindem pe cel de 10 seara ( ultimul).

Roby fiind epuizat după aventura din Paris, s-a pus în dreapta şi somn.  Eu am condus şontâc, şontâc pe naţional până aproape de Senlis, unde l-am trezit pe Roby. Am făcut nişte cumpărături într-un Carefour şi din nou la drum. Simţeam cum îmi pică ochii în gură de somn. S-a pus Roby la volan, iar eu în dreapta am încercat să adorm. „tic-tic-tic”…

– Iar ţi-e somn???

– Da…

– Da aşa mai ajungem prin gură la Dunkerque.

– Ba ajungem. Dormim doar o oră.

Când am adormit, sună telefonul de servici al lui Roby. Era Seba:

– Unde eşti?

– În drum spre Dunkerque.

– Îl prinzi pe ăsta de 8?

– N-am cum. M-o băgat Ioana prin Paris. Am crezut că nu mai ies din el…

– Am simţit eu ceva si ţi-am făcut rezervarea pt ăla de 10. Când urci pe vapor, dai un bip să ştiu şi eu.

Mi-o sărit somnul şi m-am pus din nou la volan. Am condus până în apropiere de Lille, unde s-a trezit şi Roby. Am făcut schimb de locuri si am urcat pe A25. Ăla nu e cu plată 😀 . Ajungem la Dunkerque în port şi în timp ce ne aşteptam rândul la coadă, Roby imi povesteşte o păţanie a unui coleg de firmă de-al lui.

– Era aici la coadă, cu o şeptică. Da’ nu din aia închisă ci cu prelată. Şi în timp ce aştepta să intre în vamă…

va continua 😀

Anunțuri

10 gânduri despre &8222;Turul Europei (I)&8221;

  1. Miştotică zice:

    Curioşii trebuie să mai aştepte pt că nu m-am apucat încă de ea. Mi-o pocnit soră-mea maşina şi am alte treburi mai urgente de rezolvat. Sper ca deseară să mă apuc de scris.
    @Cârtiţoiu: ai avea varianta ieşirii la bere împreună cu noi. 😉
    @Bunul prieten D. N-ar fi corect faţă de ceilalţi cititori fideli 🙂

Dă-ţi şi tu cu părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s