Revoltat, în pula mea!


Fac ochi pe la 7, trezit de tatămiu. „Hai bă, lasă-mă să dorm! Du-te unde vrei, că eu mai dorm.” mi-am zis în gând şi m-am întors pe partea cealaltă. Doar pt 2 minute, pt că a revenit şi mi-a luat plapuma de pe mine 😆 .

Plecăm la Tm. Pe drum, bombăneam printre dinţi că nu m-o lăsat să-mi beau cafeaua de dimineaţă 👿 . Ajunşi în torontal, eu cobor ca să merg la Streliţia să schimb nişte bani, iar el s-a dus să-şi ia nr. la paşapoarte. Intru la Streliţia… coadă imensă. Asta la 8 ş-un pic dimineaţa! Şi exact ăla din faţa mea, o început totul să fută meciul. Tipul avea 3 hârtii de 20 de € şi vroia să mai cumpere 40, dar să-i dea tanti una de 100€. Aia n-avea. În loc să plece la altă casă de schimb, tipul s-o pus să:

– Dar vă rog eu uitaţi-vă pe undeva poate aveţi.

– Domnule, nu înţelegeţi că am doar de 50€? Abia am deschis. Reveniţi peste jumătate de oră.

– Dar vă rog… Îmi trebuie să-i dau cuiva 100 şi nu-i pot da două hârtii de 50… ( pesemne vre-o şpagă)

Şi tot aşa futea ăla buha. Pe mine deja mă suna tată-miu, să mă înjure că din cauza mea n-o mai prins el nr. la paşapoarte. Că vezi doamne, alea două minute în plus ce le-am dormit, or fost factorul decisiv. Cu tată-miu în urechea stângă şi cu nenea în cea dreaptă, am răbufnit:

– Da’ mai dă-te’n pula mea, la o parte! Blochezi casa de 10 minute. Fă loc să vină lumea, că poate s-o nimeri unu să aibe hârtia de-o sută care-ţi trebe.

Şi uite aşa s-a făcut loc la casă. Termin acolo şi merg să mă întâlnesc cu tată-miu să-i dau banii. Am mai dat şi o tură mică prin Real, să găsim un mini-frigider, după care el mă aruncă la parchet şi-şi vede de drum. Era cam 10 jumate.

– Spuneţi! se aude o voce din spatele unui geam.

– Pt secretariat.

– Ce secretariat? Întreabă ironic jandarmu’.

– Secretariatul parchetului. Mai e altu’  pe aici?

– Nu…

– Păi atunci?!

– Păi orarul este de la 11 la 12… zice pulifrici ăla, schimbându-şi radical tonul şmecheresc.

– Ştiu. E o problemă că am ajuns mai repede?

– Nu… Dar abia de la fără 10 încep înregistrările…

– Nu contează. Oricum nu mă grăbesc 😛 .

La 11, urcăm la secretariat. Fiind o singură secretară, deşi eram doar 10 persoane (eu fiind al patrulea), a mers incredibil de greu. Eu am intrat la 11 jumate. În timp ce aşteptam şi înjuram printre dinţi: „Ce crucea mă-sii durează atâta???”, jandarmu’ de pe hol îi zice la un trecător (pesemne vre-un avocat):

– Mâine vin 6 bucăţi!

– Ce bucăţi? întreabă tipul mirat.

– Procurori!

N-am putut să mă abţin:

– O a doua secretară, pe când? Poate aşa apucăm să intrăm toţi zece pân’ la ora 12 👿 .

– Aia nu ştiu… răspunde jandarmul.

„Boule, era retorică!”

Ies de acolo şi fuguţa la rutieră să-mi scot permisul. Pe stradă, numa idioţi 😡 . Dacă trotuarul are doar un metru jumate lăţime, chiar trebuie să mergi cu viteza melcului turbat pe mijlocul lui? Dă-te’n crucea mă-tii într-o parte, să poată să treacă şi cei care vin lansaţi din spate! Din libertăţii, sătul de „Pardon, pardon”, n-am mai zis nimic, numa’ mă împingeam agresiv în ei 👿 . Şi ca să fiu şi mai „nesimţit”, mai şi scăpam câte un „Fă loc, du-te dracu!” 😈 .

Ajung la rutieră, la ghişeul cu pricina, unde lucrează mustăciosul (un poliţai cam arogant):

– Bună ziua. Am venit să-mi ridic permisul.

Şi îi înmânez înştiinţarea de la parchet+ buletinul.

– Îmi aduceţi o copie de la comunicare, buletinul şi dovada.

– Păi cum să vă aduc dovada, dacă aia mi-a fost reţinută?!

– V-i s-a eliberat alta.

Atunci am luat foc. Pt că reţin exact dialogul dintre cei doi gabori, când imi făceau procesul verbal pt dosar:

„Şefu, cu dovada asta ce facem?” întreabă cel tinerel, pe ăla în vârstă.

„Păi o reţinem, că ne trebe la dosar”

„Şi îi dăm alta?”

„Cum să-i dai dovadă la dovadă?”

– Dom’le, nu mi s-a dat nimic. Mi-au spus că nu-mi pot da dovadă la dovadă! (deja aveam doidouăzeci tensiunea)

– N-are cum. Legea e clară. Pt orice lucru reţinut, poliţia e obligată să vă elibereze o dovadă. Dacă v-i se reţine bicicleta, permisul sau chiar şapca, v-i se eliberează o dovadă. In cazul dumneavoastră, trebuia să vă elibereze o dovadă fără drept de circulaţie.

– Nu am primit nimic.

– Ştiţi cine v-a întocmit dosarul?

„Nene, ăla mi-o spus cum il cheamă când m-o tras pe dreapta şi atât. Şi cum stau prost la reţinutul numelor…”

– Nu mai reţin numele. Dar nu puteţi să verificaţi dumneavoastră?

– Vrei să plec de la ghişeu ca să verific pt tine? întreabă ironic.

„Futu-ţi gura mătii!!! 👿 ”

– Păi nu puteţi să verificaţi pe calculator?

O privire flegmatică pe sub sprâncene şi se pune să verifice.

– Enca e numele lui. Vorbeşte cu dânsul să-ţi rezolvi problema.

– Aveţi idee pe unde aş putea să-l găsesc?

– Îl vezi la mine în birou?

„Trec prin gemuleţul ăsta şi te bat de te caci pe tine, futu-ţi mustaţa mă-tii de gunoi! 😡  👿 ” Şi n-am mai rezistat:

– Ia să intru pe gemuleţ să-l caut!

Şi-mi vâr capul înăuntru. Gaborul e reacţionat instantaneu:

– CE FACI???

– Păi mă uitam după el prin birou 😈 . De aici din hol, nu se vede aşa bine 😈 .

– Du-te la etaju 2 şi sună la interfon! Întreabă acolo de el!

„Te durea gura să-mi spui asta din prima? Crucifixu’ mă-tii…”

– Aaaa, deci nu e la dumneavoastră în birou… Eu aşa am crezut… 😈 . Mulţumesc.

Merg la 2, sun la interfon.

– Pe cine căutaţi? ( spre deosebire de mustăcios, ăsta vorbea respectuos)

– Pe domnul Enca.

– Aşteptaţi puţin, vă rog.

Şi aştept. Iese Enca ăsta şi trece pe lângă mine. Eu nu mai ţineam minte cum arată. Şi în plus, mă aşteptam ca Enca să fie ăla în vârstă, care scria procesul verbal. După nici jumătate de minut, iese unu în vârstă pe uşă:

– Domnul Enca? il întreb eu.

– Domnul Enca a coborât mai’nainte.

– Mulţumesc.

Şi am zburat pe scări să-l prind pe gagiu din urmă. Îl ajung în parcare şi-i zic:

– Domnule Enca, am o problemă. Anul trecut prin august, mi-aţi făcut dosar penal pt că depăşisem dovada cu o zi. Mi-aţi reţinut dovada expirată, dar nu mi-aţi dat alta la schimb. Şi acum nu pot să-mi ridic permisul.

– Imposibil. Ţi-am dat, dar ai pierdut-o!

Şi se urcă în maşină să plece.

– Vă asigur că nu mi-aţi dat. V-aţi consultat cu colegul dumneavoastră mai în vârstă şi dânsul v-a spus că nu se eliberează dovadă la dovadă.

– Nu cred asta.

– Totuşi, nu puteţi să verificaţi?

– Vino între unu şi două, când mă întorc.

Am început să fac iar spume. Era 12 şi un pic. Mă duc în Orlovi să mă calmez. O bere, un cola şi o cafă. Mă însoţeşte Tralala, care de azi începând va deveni Trilulilu (zicea să-i schimb porecla de Tralala, pt că-i de goose :mrgreen: ). Ăsta o reuşit să mă mai calmeze câta şi pe alocuri, chiar să mă amuze 😆 . La 1, eram la interfon:

– Cu domnul Enca, vă rog.

– Vine la ora două. Reveniţi atunci.

Am început să înjur printre dinţi şi m-am întors în Orlovi. Mai o cafă şi un cola. La două, eram prezent la interfon.

– Cu domnul Enca, vă rog.

– Aşteptaţi puţin.

Şi aştept… Trec 15 minute şi nimic. Mai sun odată.

– Mai vine domnul Enca?

– N-a ieşit?

– Nu.

– Aşteptaţi să-l mai chem odată.

Şi aştept… am mai rugat vre-o 4 poliţai să-l cheme, în timp ce aşteptam ca un câine la uşă. La trei fără puţin, iese şi Enca al meu pe uşă.

– Domnu’ Enca, puteţi să verificaţi acum?

– Nu acum pt că plec. Trebuia să veniţi mai devreme…

N-am mai rezistat:

– Am fost la unu, mi-o zis că apari la două. Am venit la două şi de atunci, te tot aştept să ieşi. Cine crezi că te tot chema aici la uşă??? 👿 .

Când m-o văzut roşu la faţă de draci, mi-a luat numărul de telefon si m-a asigurat că „mâine vă sun să rezolvăm problema” (iaca-i unu’ ceasu şî pula ţîrîit). Plec de acolo, un pachet de nervi. Mă duc la facultă pt că de la 4 aveam examen. Ajungând pe la 3 şi un pic, aveam ceva timp de pierdut. Mă pun la bar la o masă şi cu ajutorul unei cafele, încerc să mă relaxez. În spatele meu, unu încerca să-i dea vrăjală la una. Intorc căpăţâna şi văd: O capră bună şi un mapeţ (nu muppet). „This should be interesting 😆 ” îmi zic. La început mă umfla râsul, pt că tipul era de-a dreptul ridicol. Şi atât de rotund şi gogoş se dădea el, încât începea să devină enervant. Am decis să-mi văd de gândurile mele, dar pulă ăsta vocifera tot mai tare şi tot mai gogoş. La un moment dat, n-am mai rezistat. M-am întors şi i-am zis:

– Bă, tu vrei să o fuţi pe fata asta! Ea ştie lucru’ ăsta. Te tachinează pt că-i parşivă de felul ei şi vrea să râdă de prostia ta. Cu cât te dai mai mare, cu atât râde ea mai mult de tine. Eşti chiar aşa chior să nu observi asta? 😈

În secunda următoare, amândoi erau roşii ca racii la faţă. În timp ce eu mă întorceam la cafeaua mea, au mai schimbat două cuvinte şi au pus capăt discuţiei. El s-o tirat într-o direcţie şi ea în alta 😆 . „Am făcut şi-o faptă bună azi 😈 ” îmi zic.

Mă duc la examen. Eram 4 inşi. Ne-o dat profu nişte subiecte, de ne-or picat fălcile. Dar ca să fie domn cu noi, o plecat din sală un sfert de ceas. Suficient cât să ne „merităm” cinciul :mrgreen: .

Plec înspre Torontal la ia-mă nene. În faţă la Casa Armatei, un strop, doi stropi, milioane de stropi. „La ce zi am avut azi, mai asta îmi lipsea. Dar îţi arăt că eu îs mai încăpăţânat ca tine!” Şi în loc să mă ascund de ploaie ca restul oamenilor normali, mi-am văzut imperturbabil de drum. În faţa mea la 5 metri, un roşcat pletos îşi continua, la fel de nestingherit ca mine, drumul. A plouat aşa tare încât în faţă la Bierhaus (adică în 200 de metri), aveam şi chiloţii uzi. Şi nu. Nu exagerez. Cine a fost ieri prin Unirii pe la 5 jumate, ştie ce vorbesc. Trec de sensul de la clinici şi roşcatul din faţa mea, se întoarce brusc. Îşi scoate căştile din urechi şi m-aşteaptă zâmbind.

– Credeam că’s singurul nebun care merge prin ploaia asta, îmi spune roşcatul în timp ce-mi strângea mâna.

– Suntem doi, îi răspund. Oricum, la ce zi am avut azi, ploaia asta e chiar o binecuvântare 😆 .

– Nici ziua mea nu a strălucit. Să-ţi dau un exemplu: m-am dus să plătesc curentul şi mi-o zis aia de la ghişeu că azi au nuş’ce defecţiune si să revin mâine. Mâine când tva-ul îi 24%? am întrebat-o 😆 .

Am mai schimbat păreri, râzând de oamenii care stăteau ascunşi, pe sub copacii de pe aleea din dreptul parcului botanic. Să vezi râsete istericale, când am trecut pe lângă viaductul de lângă pizzeria Poli. Erau cel puţin 20 de oameni înghesuiţi acolo 😆 . Am mai mers 20 de metri şi ploaia s-a oprit la fel de subit cum începuse. În faţă la CEC-ul mare, ne-am despărţit. El mergea pe Circumvalaţiunii, eu aveam direcţia Torontalului. Din păcate, n-am avut inspiraţia să ne şi prezentăm 😳 . Imediat după CEC, m-am băgat în spatele blocului mic, mi-am stors bine tricoul. Măcar ăla să se usuce puţin. Am stat cam un ceas la ocazie, după care am plecat spre casă. La ieşire din oraş, mă uit în dreapta. Cerul era negru şi bliţuri cât încape. Dinspre Giarmata venea potopul. Iar eu… eu scăpasem. 😀

Ajuns acasă, mi-am amintit că eu am nişte acte importante în buzunarul de la spate. O trebuit să le storc şi p’alea 😆 .

Anunțuri

17 gânduri despre &8222;Revoltat, în pula mea!&8221;

  1. Bunul prieten D. zice:

    bre esti nebun:)) cum sa faci din-astea? si daca te mai prind ca vii prin zona si nu treci si pe la pilkington, ne suapram:D

  2. astai prima oara cand am intrat pe blog. povestesti foarte tare, m-am cracanat de ras impreuna cu niste colegi de la lucru!!
    P.S. Nu da cu piatra, da’ „vre-o 4 politai” se scrie „vreo” si „v-i se pare” se scrie „vi”.

  3. Miştotică zice:

    @Bunul prieten D.: Era şase fără când am ajuns în Torontal. Nu mai erai la munci 😦 .
    @Tomata cu scufiţă: Poţi să râzi cât vrei. Nu te opreşte absolut nimeni 😉
    @Rin Tin Tin: Încă nu m-o sunat. Da’ de mă face să plătesc o declaraţie la notar (50 de lei una)… hai să zicem că şi eu il pot arde. Muuuuuult mai scump 😈 .
    @Crinutza: Dacă ţie îţi creşte citind, eu care’s coleric, experimentând… 😡 .
    @colaholicu: io aşa am învăţat la şcoală: vre liniuţă o, vre liniuţă un. Sunt mai old-school şi nu prea-mi plac schimbările. Un mic exemplu: Abia prin 2002 am trecut de la „sînt” la „sunt”.

  4. Sandra zice:

    :))))) Doamne iarta-ma…cateodata mi-e ciuda c-a pus Dumnezeu atata umor intr-o singura persoana si altii in pula mea nu stiu sa te faca nici sa ridici nici macar un colt al gurii…asta e! e bine ca mai pot sa rad cateodata…de aia si intru,ma mai ajuta in situatia asta de kkt in care sunt. exista vreo reteta anume de a lu-a viata la misto??as vrea s-o stiu si eu :-<

Dă-ţi şi tu cu părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s