Băieţi, remorcile acasă (II)


… ceva mă bâzâia pe la mâini. „Ce pula mea? Care n-are de lucru şi-mi linge degetele?” mă întreb, în timp ce mă chinuiam să-mi deschid pleoapele. Cu o mişcare lentă, arunc sacul de dormit de pe mine. Mă uit, mă frec la ochi, mă uit din nou, mă frec la ambii ochi şi iar mă holbez.

– Voi mă lingeaţi, bă, pe degete?!

Doi pisoiaşi, unul mai frumos ca celălalt.

– De unde aţi mai apărut şi voi?

Mă ridic în picioare, planeta începe să se învârtă cu mine. „Încă’s beat. Ăsta-i un semn bun.” Arunc o privire prin jur, eram singurul treaz. Aud ceva sunete din maşina lu’ Radu. Cu paşi timizi, mă apropii. Ăsta dormea ca procu’ în maşină şi îi mergea radioul. Am aflat ulterior, că s-a supărat pe noi că l-am mâzgălit şi s-o pus să doarmă în maşină. Dau să plec şi-mi văd moaca în oglindă. Magiar îmi pictase ceva semne pseudo-tribalice pe faţă şi eram plin de funingine îmbâcsită cu rouă. Mă duc la frigiderul natural, mă spăl pe bot, iau două beri cu mine şi înapoi la corturi. „Ia să facem noi ceva interesant, dacă tot dorm băieţii. 😈 La Magiar merge un pârjol (o bucată de hârtie igienică, strânsă sub forma unei flori şi introdusă, cu capătul subţire, între degetele de la picioare. Da-ţi foc hârtiei si pregătiţi-vă de o porţie zdravănă de râs. Cât despre victimă, se alege cu o beşică’n talpă, de toată frumuseţea)?” Mă îndrept pe furiş, ca o veritabilă felină, către cortul lui şi deschid fermoarul în linişte deplină. „Futu-l în gură, să-l fut! Intenţionat doarme cu şosetele în picioare”.  Ştiam că n-am nici o şansă să-l „descalţ”. Ăsta doarme iepureşte.

Mă duc la birt (lângă cabana UVT-ului) şi îmi iau o cafă, pe care o savurez în compania unor fete din cârdul de cu o seară înainte. Am schimbat câteva cuvinte cu ele şi am aflat că buştenii pe care noi i-am furat, erau de fapt tăiaţi de ele şi trebuiau să primească note pt tăieri ( WTF??? ). Tot de la ele am aflat că, în acea seară, vor face un foc de tabără şi se va lăsa cu chef. „Ce-o să vă chefuim noi… :mrgreen: ” îmi zic. Termin cafa şi berea şi plec înapoi la corturi. Ăştia erau deja treziţi cam toţi, mai puţin Radu Pulă Verde. În timp ce le spuneam faza cu buştenii şi despre chef, întreb şi eu cu jumate de gură:

– Bă, da’ totuşi, care m-aţi învelit?

– Eu, ‘tute’n cur de betivan 😆 ! răspunde Roby.

– Mulţam văru’!

În timp ce râdeam ca proştii de faza cu alergatul, afară se încălzea încet. Într-un târziu, beleşte şi Radu ochii. Fiind în formaţie completă, dăm o tură până la băltoacă. Dar nu oricum. Magiar, a scos woofer-ul din portbagajul lui Radu şi s-a urcat pe plafonul maşinii. Cu o mână se ţinea de bară şi cu celaltă jongla: când trăgea din bere, când ţinea de woofer. În mod logic, am mers cu muzica la maxim. Ajunşi acolo, constatăm cu stupoare că apa continuă să fie bocnă. Ne-am blociorit noi puţin şi am sărit câta de pe piatră (era o piatră mai în interiorul lacului, care ieşea la suprafaţă). Dar nu era de stat prea mult în apă. Aşa că, ne-am întors la corturi, unde ne-am pus pe pregătit prânzul. Unii (printre care eu 😳 şi Roby) dintre noi fiind beţi deja, am ales să jucăn tenis cu piciorul. Roby, fiind ăl mai pilit dintre toţi, se pune să doarmă.

După jumătate de oră în care am jucat tenis, pe un teren cu limite imaginare, îmi vine ideea:

– Hai să trasăm terenul cu hârtie igienică.

L-am trasat cu hârtie albă, iar fileul l-am făcut tot din hârtie igienică, dar din aia roz. Plăcerea acestui sport, stătea în următorul detaliu: jucam desculţi. Nu mai are rost să spun câte pene făceam în timpul unui singur joc 😆 . Într-o pauză publicitară ( adică atunci când am pierdut un joc) m-am dus la birt să întreb dacă ţin deschis până seara târziu. Vroiam mai mulţi să vedem meciul. La Timişoara se juca atunci România 94 – Brazilia 94.

– Închidem la 7, că e sâmbătă.

Mda, superb, nu alta 🙄 . Mă întorc la cort şi numa bine, era gata prânzul.

– Treziţi-l careva pe Kiray (Roby), strigă Sulea ( ză cif kook).

– Las’ că merg eu, răspunde Magiar.

Se duce tolomacu’ ăsta şi începe:

– Bă, Kiray, scoală! Hai să mânci!

Văru’, zero feed-back. Ăsta, îl trage de-un picior, Roby sforăia în continuare. Îl trage de ambele picioare afară din cort cam 10 ţanti. Roby, somn si pace.

– Atunci mori de foame, ‘te dracu’!

– Pleacă’n pizda mă-tii de bou! îi zic la Magiar. Nici nu ştii să trezeşti un om! Mă întreb cum ţi-l trezeşti p-al tău când tre să fuţi 😆 .

Şi se pune sennor Miştotică 8) să-l trezească pe văr’su.

– Roby, hai la masă! îi spun cu un ton părintesc.

Roby ” hââââârrrrrr-hââââârrrrrrrr”. Îi dau două palme peste game şi strig puţin la el. El, nici un gest. Zbier cât pot: „SCOALĂĂĂĂ!”. One horse, of course, ţăcănitu’ nu dă nici un semn. Îl trag de piccioare afară din cort, pân’ la buric. Nada. Sărindu-mi muştarul, îi fac un semn cu ochiul la Magiar ( noi ne înţelegem din priviri 8) ) şi ăsta apare cu o urzică…de-ţi era mai mare dragu’ s-o foloseşti. Îl frecăm bine pă gioale, doar doar o simţii ceva. Nimic 😐 . Magiar iar dă o fugă şi se întoarce cu o bere rece din frigider. I-o băgăm la cur! Nimic 😐 . Last resort, zic io. Iau o bucăţică de hârtie igienică, fac o floricică şiiiii pârjol 😈 . Nimic 😐 .

– Atunci mori dracu’ de foame! zic şi plec la masă.

– Pula mea de bolovani, zice Leabu. Să v-arăt eu cum se face.

Se duce la cort, se apleacă puţin şi zice pe-un ton normal:

– Kiray, hai la masă!

– Imediat! răspunde Roby.

Eu cu Magiar am rămas 😯 . Asta până când o ieşit Roby din cort. Cum s-o ridicat în picioare, cum o inceput să se scarpine, să simtă beşica din talpă, se întreba de ce are curu ud, etc 😆 . După ce ne-am ghiftuit, am mai dat o fugă pân’ la băltoacă. Eu am intrat o singură dată în apă si când am văzut cât de rece e apa, m-am lăsat păgubaş. Am preferat să mă răcorească berea. La 9, când începea să se întunece, lui Claudiu îi vine cheful de scăldat. Betoloc fiind, nu spune la nimeni nimic şi dispare ca măgarul în noapte. Se aude un pleoşc în spatele nostru. Când întoarcem privirea, ăsta paleta apa.

– Care mergeţi să-l scoateti din apă? întreb eu, încercând să mă spăl pe mâini.

Linişte totală. Apa bocnă, toţi uscaţi şi soarele aproape că dispărea. Cum să-ţi ardă de scăldat după un dobitoc?!

– Clau-diu! Hai a-fa-ră! strigă Magiar, cu’n glas dulceag-piţigăitor.

Am început toţi să râdem 😆 . Magiar văzând că ăla nu-i răspunde, s-o dus la malul lacului şi cu acelaşi glas, a continuat să strige: „Clau-diu, hai a-fa-ră! hai să ple-căm!” 😆 . După vre-o 10 minute, aude şi ăla că-i strigat. Se urcă pe stâncă, se ridică în picioare pt a sări, dar ameţeşte şi se aşează în cur. Şi ca tacâmul să fie complet, adoarme 😆 . Cineva trebuia să se sacrifice şi să se bage în apă pt a-l aduce la mal! Şi acel cineva, am fost eu 8) . Doar că nu m-am băgat în apă. Am luat pietre şi am început să arunc după el 😆 . În scurt timp, toţi cei prezenţi pe malul lacului mi-au urmat exemplul 😆 . după alte 10 minute de dats cu pietre, Pituţ reuşeşte să-l nimerească şi să-l trezească. Realizând ce-a păţit, sare de pe piatră ca să vină la mal. Numa’ că o sărit în direcţia opusă 😆 . Alte pietre (astea mai mici) ca să-i captăm atenţia 😆 . Din păcate n-am reuşit, dar nu ştiu cum naiba, o înotat în cerc şi o ajuns tot la stâncă. După ce s-o dezmeticit, o ieşit într-un final din apă şi am purces la drum.

Ajunşi la corturi…

Anunțuri

Dă-ţi şi tu cu părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s